Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Farmecul desuet al Eurovisionului

        Ana-Maria Nistor

Ca un fel de romanţă pe versuri de Topārceanu, şlagărul face parte din vocabularul nostalgicilor. Īntr-o lume de hituri şi remixuri, vorbe precum „melodie”, „cāntec”, „pies㔠au devenit arhaisme cu parfum de dantelă veche. Concursul care le promovează, aşijderea. Oricine se uită la Eurovision ştie dinainte că, oricāt de trendy ar dori să fie o trupă sau un solist, există o manieră anume care face o bucată muzicală să intre sub umbrela acestei competiţii. Compozitorii, indiferent de ţară sau gen, atunci cānd scriu pentru Eurovision, se īntrec parcă să intre īntr-o schemă care făcea succes sigur īn secolul trecut. Piesele seamănă īntre ele, lente ori ritmate, cāntate solo sau de un band. Şi nu ştiu cum, fiecare melodie īn parte, scoasă din acel context, are personalitate, aşezată īnsă īn rānd cu celelalte, devine soră geamănă cu cea precedentă şi cu cea următoare. Excepţie nu mi se pare că face nici Romānia cu a sa „Balkan girls”, aşa că, dacă e să vrea cineva īn finală să ne dea celebrele 12 puncte, va trebui să nu īncurce numărul piesei cu ţara şi trupa.

Īn ceea ce priveşte cāştigătorii atātor zeci de ani, istoria cu a sa mişcare ironică ne-a demonstrat că aceştia au fost detronaţi cu brio de melodii care īn concurs ocupaseră un loc de la coada clasamentului. Totuşi, pe Planeta Eurovision regulile sunt bătute īn cuie, de neclintit, mai ceva ca legile constituţiei engleze. Juriile, alese după neştiute criterii, alături de publicul subiectiv sau de conjunctură votează la fel, concurenţii se bucură sau sunt dezamăgiţi, după caz şi rezultate, anual are loc un mic scandal privind preselecţiile, sistemul de notare şi, uite-aşa, Eurovisionul merge mai departe. Cei mai mulţi dintre privitori īl consideră expirat şi, cu toate acestea, se uită la spectacol, ridicānd ratingurile televiziunilor publice. TVR, de pildă, s-a lăudat două zile, pe toate canalele sale, că a fost lider de piaţă pe segmentul orar respectiv, lucru care m-a īnduioşat, căci ştiu la fel de bine ca şi producătorii de la postul naţional că, pānă la următorul meci de fotbal, nu mai vedem aşa ceva.

Relativ la noul sistem de vot, nu īntrebaţi, nu vă miraţi cāt e de sucit şi consolaţi-vă: personal, n-am īnţeles mare lucru, nici măcar după o ascultare atentă a discursului prezentatorilor, plus o documentare de pe site-ul oficial al Eurovisionului. Sunt tentată să vă zic: bucuraţi-vă de spectacolul din finală, pentru că ruşii vor īncerca să demonstreze şi de data asta că ştiu să facă show-uri grandioase, imperiale. Şi ţineţi-i pumnii Elenei Gheorghe şi Romāniei, că aşa se face, fără să vă gāndiţi prea mult la ce avantaje ne-ar aduce un loc pe podium. (Asta dacă ajungem acolo, căci gurile rele şuşotesc şi īn 2009, la fel ca īn anii ’70, ’80, ’90, că totul ţine de loteria politică. Totuşi, hai Romānia!) Dar cum la ora cānd citiţi aceste rānduri finala de pe 16 mai tocmai s-a consumat, luaţi cele de mai sus drept o manifestare ante-post-factum de patriotism naţional.

Acuş, la final, mă tot īntreb ce ţine īn viaţă de atāta amar de vreme concursul? Muzicile, īn marea lor majoritate, par texte de azi scrise īn latină, competiţia seamănă cu o expediţie arheologică prin ritmurile diferitelor ţări, spectacolul – oricāt de cool – va avea mereu ceva din maniera prăfuită a divertismentului de la televiziunile de origine. Īn plus, lumea strāmbă din nas, judecă, zāmbeşte ironic şi consideră Eurovisionul o distracţie pentru mătuşi uşor trecute, pudrate discret, cu vorba domoală, care au multe amintiri din vilegiaturi şi le povestesc joia, cānd au zi de bridge. Fie şi aşa, publicul are īntotdeauna dreptate (aici includ şi specialiştii care critică vehement): să renunţăm la Eurovision. Sunt prima care sprijin noul, schimbarea, negarea; cu o condiţie īnsă: să pui ceva īn loc. Din nefericire, din 1957 nu există nicio alternativă, serioasă sau nu, coerentă sau īntāmplătoare. Ba, mai mult, din 2003 există Eurovision junior, iar de la anul se vrea o variantă creată special pentru Asia. Aşa că Eurovisionul īşi urmează drumul mai departe, prin „după-amiezi ploioase/ Şi de nostalgice obsesii/ Cānd stai cu storurile trase/ Şi-aştepţi să vie ora mesii”.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul