Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Paul Celan

 

ÎNSPRE  INSULă

Înspre insulă, alături de cei morţi,

piroga măritată cu pădurea,

cu mâinile cuprinzând cerul vulturilor,

sufletele cercuite de inelele saturniene:

 

iată-ne vâslind străini şi liberi,

maeştrii ai gheţurilor şi ai pietrei:

răsunetul scufundat ca o geamandură,

lătratul mării învineţite de rechini.

 

Ei vâslesc, vâslesc, vâslesc –;

Voi morţi, voi înotători, înainte!

Încătuşaţi şi aceasta pentru căinţă! 

Şi mâine marea noastră se va evapora!

 

(INSELHIN, 1954)

TENEBRAE

 

Aproape suntem, Doamne,

apropiaţi şi palpabili.

 

Deja înghiţiţi, Doamne,

aruncaţi în gheare de la unul la altul ca şi când

trupul fiecăruia dintre noi

ar fi trupul tău, Doamne.

 

Ţie ne închinăm, Doamne,

ţie închinarea noastră,

noi suntem aproape.

 

Prosternaţi ne-am îndreptat către tine,

către tine ne-am îndreptat,

cu toţii să ne aplecăm,

înspre vâlcea, înspre locul mlăştinos.

 

Înspre adăpătoare ne-am îndreptat, Doamne.

 

A fost sânge, a fost

sângele pe care l-ai vărsat, Doamne.

 

Asta-i strălucirea.

 

Asta păstrăm: chipul tău în ochii noştri, Doamne.

Ochii şi gura stau deschise şi goale, Doamne.

 

Noi am băut, Doamne.

Sângele şi chipul care s-a aflat în sânge, Doamne.

 

Ne închinăm ţie, Doamne.

Noi suntem aproape.

 

 (TENEBRAE, 1957)

ÎNCREDERE

 

Va mai exista un ochi,

unul străin, alături

de al nostru: mut

sub pleoapa lui împietrită.

 

Veniţi, adânciţi galeriile voastre.

 

Va exista o geană a sa,

închisă înlăuntrul stâncii,

al neplângerii înţeles,

cel mai fin axis mundi.

 

În faţa voastră el îşi desăvârşeşte opera,

de parcă ar exista încă şi piatră şi fraţi.

                                                             (ZUVERSICHT, 1955)

 

 

STRIAţIE

 

Striaţii ce tulbură ochiul:

îngrozitoare pierderea vederii

la jumătatea drumului.

Firul cu adevărat răsucit, Marele Niciodată

se reîntoarce.

 

La jumătatea drumurilor – şi de-a lungul celor mai lungi.

 

Firul căilor sufletului,

o urmă pe sticlă,

se reînfăşoară

pe moment

prin Ochiu-Tu de la

stelele de deasupra ta

până la tine.

 

Striaţii acoperind ochiul:

care este apărat

de un semn adus din întuneric,

de bobul de nisip (sau de ace de gheaţă?),

                                                         unul îndepărtat,

timp mai îndepărtat decât depărtarea,

animat şi totuşi tăcut

sub vibraţia mută a unei consoane.                                                                                              

(SCHLIERE)

 

 

ÎN  GURă

 

În gură, abia simţită:

excrescenţa întunecată.

 

(Nu trebuie să cauţi lumina, 

tu rămâi fulgul de zăpadă,

tu ţii prada ta.

 

Amândoi sunt adevăraţi:

Atinsul şi Neatinsul.

Amândoi vorbesc cu vinovăţie

despre iubire,

amândoi vor să existe şi să moară.)

 

Cicatrice pe petale, pe muguri,

pe pistiluri.

Iscoade-s ochii, înstrăinată zi.

Păstaia, adevărată şi deschisă.

 

Buza a ştiut. Buza ştie.

Buza e sfârşitul tăcerii.

 

 Traduceri de Marian Nicolae TOMI        
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul