Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Paul Celan

 

ĪNSPRE  INSULă

Īnspre insulă, alături de cei morţi,

piroga măritată cu pădurea,

cu māinile cuprinzānd cerul vulturilor,

sufletele cercuite de inelele saturniene:

 

iată-ne vāslind străini şi liberi,

maeştrii ai gheţurilor şi ai pietrei:

răsunetul scufundat ca o geamandură,

lătratul mării īnvineţite de rechini.

 

Ei vāslesc, vāslesc, vāslesc –;

Voi morţi, voi īnotători, īnainte!

Īncătuşaţi şi aceasta pentru căinţă! 

Şi māine marea noastră se va evapora!

 

(INSELHIN, 1954)

TENEBRAE

 

Aproape suntem, Doamne,

apropiaţi şi palpabili.

 

Deja īnghiţiţi, Doamne,

aruncaţi īn gheare de la unul la altul ca şi cānd

trupul fiecăruia dintre noi

ar fi trupul tău, Doamne.

 

Ţie ne īnchinăm, Doamne,

ţie īnchinarea noastră,

noi suntem aproape.

 

Prosternaţi ne-am īndreptat către tine,

către tine ne-am īndreptat,

cu toţii să ne aplecăm,

īnspre vālcea, īnspre locul mlăştinos.

 

Īnspre adăpătoare ne-am īndreptat, Doamne.

 

A fost sānge, a fost

sāngele pe care l-ai vărsat, Doamne.

 

Asta-i strălucirea.

 

Asta păstrăm: chipul tău īn ochii noştri, Doamne.

Ochii şi gura stau deschise şi goale, Doamne.

 

Noi am băut, Doamne.

Sāngele şi chipul care s-a aflat īn sānge, Doamne.

 

Ne īnchinăm ţie, Doamne.

Noi suntem aproape.

 

 (TENEBRAE, 1957)

ĪNCREDERE

 

Va mai exista un ochi,

unul străin, alături

de al nostru: mut

sub pleoapa lui īmpietrită.

 

Veniţi, adānciţi galeriile voastre.

 

Va exista o geană a sa,

īnchisă īnlăuntrul stāncii,

al neplāngerii īnţeles,

cel mai fin axis mundi.

 

Īn faţa voastră el īşi desăvārşeşte opera,

de parcă ar exista īncă şi piatră şi fraţi.

                                                             (ZUVERSICHT, 1955)

 

 

STRIAţIE

 

Striaţii ce tulbură ochiul:

īngrozitoare pierderea vederii

la jumătatea drumului.

Firul cu adevărat răsucit, Marele Niciodată

se reīntoarce.

 

La jumătatea drumurilor – şi de-a lungul celor mai lungi.

 

Firul căilor sufletului,

o urmă pe sticlă,

se reīnfăşoară

pe moment

prin Ochiu-Tu de la

stelele de deasupra ta

pānă la tine.

 

Striaţii acoperind ochiul:

care este apărat

de un semn adus din īntuneric,

de bobul de nisip (sau de ace de gheaţă?),

                                                         unul īndepărtat,

timp mai īndepărtat decāt depărtarea,

animat şi totuşi tăcut

sub vibraţia mută a unei consoane.                                                                                              

(SCHLIERE)

 

 

ĪN  GURă

 

Īn gură, abia simţită:

excrescenţa īntunecată.

 

(Nu trebuie să cauţi lumina, 

tu rămāi fulgul de zăpadă,

tu ţii prada ta.

 

Amāndoi sunt adevăraţi:

Atinsul şi Neatinsul.

Amāndoi vorbesc cu vinovăţie

despre iubire,

amāndoi vor să existe şi să moară.)

 

Cicatrice pe petale, pe muguri,

pe pistiluri.

Iscoade-s ochii, īnstrăinată zi.

Păstaia, adevărată şi deschisă.

 

Buza a ştiut. Buza ştie.

Buza e sfārşitul tăcerii.

 

 Traduceri de Marian Nicolae TOMI        
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul