Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Plăcerea cititului nu s-a pierdut

        Doru Mareş

Interviu realizat de Ştefania Coşovei

 

Doru Mareş este scriitor, traducător, critic teatral. S-a născut la 24 noiembrie 1957, la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, România. A absolvit Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie, Secţia Română-Franceză, promoţia 1982.

Activitate editorială originală: Mimând orgasmul social, volum de poezie apărut la Editura Cartea Românească în 1998, câştigător al Concursului pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, 1997; Viele… File, volum colectiv bilingv (română, germană) de poezie, Editura Arcuş 2001; Porcul de Postul Mare, volum colectiv bilingv (română, maghiară), volumul I/2001, volumul II/2002, Editura Márkus-Barbarossa János; Pagini literare.ro – literary pages.ro – pages li­ttéraires.ro, volum colectiv trilingv (română, engleză, franceză), editat de Forumul European al Revistelor Literare, ediţia a doua, Balcic, 2008; Pentru mine, dacă există vreo Românie, aceasta este Regat, interviu în volumul lui Ştefan Ion Ghilimescu Convorbiri deschise, de la Alexandru Ciorănescu la Marian Zidaru, Editura Lucman, 2003.

Traduceri: romanul Nu, stai, în seara asta cinez cu tatăl meu! de Marion Ruggieri, traducere din limba franceză (Pas ce soir, je dîne avec mon pere, Ed. Grasset & Fasquelle, Paris, 2008), Editura Trei, 2008; romanul Shitter’s Club de Frédéric Beigbeder, traducere din limba franceză (Vacances dans le coma, Ed. Grasset & Fasquelle, Paris, 1994), Editura Pandora M, 2008; romanul După Isus Hristos de Vassilis Alexakis, traducere din limba franceză (Ap. J.-C., Ed. Stock, 2007), Editura Trei, 2008; romanul Iubito, eu mă micşorez!... de Pascal Bruckner, traducere din limba franceză (Mon petit mari, Ed. Grasset & Fasquelle, Paris 2007), Editura Trei, 2008; Un roman rus de Emmanuel Carrčre, traducere din limba franceză (Un roman russe, Ed. P.O.L., Paris, 2007), Editura Trei, 2008; piesa de teatru Misterioso 119 de Koffi Kwahulé, traducere din limba franceză (Misterioso 119, Ed. Theatrales, Paris, 2005), Editura Omonia, 2007; romanul Iartă-mă!... Ajută-mă!... de Frederic Beigbeder, traducere din limba franceză (Au secours, Pardon, Ed. Grasset & Fasquelle, Paris, 2007), Editura Pandora M, 2007: romanul Nebuna dorinţă de a dansa de Elie Wiesel, traducere din limba franceză (Un désir fou de danser, Ed. du Seuil, Paris, 2006), Editura Trei, 2007; romanul Marilyn pe divan de Michel Schneider, traducere din limba franceză (Marilyn, derničres scéances, Ed. Grasset & Fasquelle, Paris, 2006), Editura Trei, 2007; romanul Necrofilul, de Gabrielle Wittkop, traducere din limba franceză (Le Nécrophile, Ed. Gallimard, Paris, 2005), Editura Trei, 2007; romanul Povestea lui O, de Pauline Réage, traducere din limba franceză (Histoire d’O, Ed. Pauvert, Paris, 2002), Editura Trei, 2007; Cartea dorinţelor, de Gerard Leleu, traducere din limba franceză (Le traîté du désir, Ed. Flammarion, 1997), Editura Trei, 2006; romanul Emmanuelle – Lecţia bărbatului, de Emmanuelle Arsan, traducere din limba franceză, Editura Trei, 2006; romanul Trage-mi-o!, de Virginie Despentes, traducere din limba franceză (Baise-moi, Ed. Grasset & Fasquelle, Paris, 1999), Editura Pandora M, 2003; Editura Trei, 2006, ediţia a doua; Confesiunile sexuale ale unui anonim rus, traducere din limba franceză, Editura EST, 2003; Viaţa sexuală a Catherinei M. de Catherine Millet, traducere din limba franceză (La vie sexuelle de Cathe­rine M., Ed. Du Seuil, 2001), Editura EST, 2002; romanul Uşa de hîrtie de Teo Lesoualch, traducere din limba franceză, în curs de apariţie la Editura EST; romanul Iubit fără sfârşit de Gaëlle Guernalec-Levy, traducere din limba franceză (L’amant inachevé, Ed. Stock, Paris 2008), în curs de apariţie la Editura Trei; romanul Birmane de Cristophe Ono-Dit-Biot, tradu­cere din limba franceză (Birmane, Ed. Plon, Paris 2007), în curs de apariţie de Editura Trei; romanul  Pisica de Georges Simenon, traducere din limba franceză (Le chat, Ed. Presses de la Cité, Paris 2007), în curs de apariţie la Ed. Adevărul Holding; romanul Prin ţara simţurilor – o poveste erotică de Nedjma, traducere din limba franceză (La traversée des sens – Conte intime, Ed. PLON, Paris, 2009), în curs de apariţie la Editura Trei.

 

Doru Mareş, ai fost ani de zile secretarul „Cenaclului de Luni”, mâna dreaptă a lui Nicolae Manolescu, care era şi rămâne un maestru al Generaţiei ’80. Ce-ai învăţat din această experienţă? Te porţi mai frumos cu scriitorii?

 

Îl cunoscusem deja  pe Manolescu de vreo trei ani, la ora la care începea „Cenaclul de Luni”. Cred că un efect benefic a fost că am ajuns subit atât de sigur pe mine (nu e rău zis nici îngâmfat…) că, de atunci, nicio laudă nu a mai avut efect asupra mea, aşa că am reuşit, cred eu, să văd destul de limpede ce se întâmpla cu mine şi cu lumea. „Cenaclul” a adăugat sentimentul că nu eram singur (foarte important la începuturi – bine ar fi să se fi transformat în solidaritate, mai târziu, dar n-ai să prea vezi…) şi un excepţional exerciţiu al simţului critic. Y compris pe propria piele. În consecinţă, purtatul frumos, pentru mine, e verdele-n faţă. Verdele meu, evident. Cui nu-i place…

 

Ca om de teatru, te „ocupi” de personaje… le studiezi comportamentul. Dar tu eşti obişnuit cu „mânuirea” personajelor încă din anii ’80, pentru că poezia ta era încărcată de fetişuri, de personaje feminine… de păpuşi mecanice pe care le animai cu o simplă respiraţie poetică. Cum vezi transferul de la personajele din poemele tale la personajele de care te ocupi astăzi?

 

Nu văd nici o diferenţă fundamentală între a scrie un poem, o critică literară ori teatrală sau o cerere pe la nu ştiu ce birou administrativ. În definitiv, tot text e… Textul meu, cum ar veni. Pesemne, din cauza acestei optici, relaţia mea cu instituţiile cuprinde mereu şi note de subsol, în care fac corecturi gramaticale ori de sens, iar relaţia mea cu poezia ţine de un soi de jalobă existenţială, dacă nu cumva de oleacă de „palme, Dumnezeii mami, cafine central!”. Alt­fel spus, relaţii nepotrivite pe toate fronturile, cum ar fi zis saxofonistul ăla cu trabucul umed de la Casa Albă... Atâta că, spre deosebire de el, eu mor după relaţiile nepotrivite şi mă mândresc cu ele, vorba hitului de la pionieri (eram lihnit după ciucurii ăia şi nici c-am pupat alt gadget de aspirant comsomolist decât inelul de la cravata aia roşie de ruşinică – de atunci cred că mi s-a tras dragul de  fiinţe inelare…).

 

Poezia ta este încărcată de energia feminităţii. Este feminitatea o energie sau o povară?

 

Eu cred că feminitatea este o soluţie. Trebuie doar să te împaci cu ea. Eu, cu a mea, m-am împăcat.

 

Nu ţi se pare că în literatura română actuală feminitatea este adusă la subsolul referinţelor strict sexuale?

 

Probabil, dar în cazul acesta s-a adus singură. Sau s-au adus singure. Pe de altă parte, sexualitatea nu e la subsol, ci pe la mijloc (aurea mediocritas? – atenţie, e de bine!!!) şi dacă stai în picioare, şi dacă stai în cap. Din punctul meu de vedere, problema este a referinţei sexuale strict mecanice.

 

În ultima vreme, stilul tău poetic s-a schimbat radical. Te-ai înţelepţit sau personajele  tale au început să iasă din scenă?

 

Mi-e greu să răspund. Personal, detest înţelepciunea/înţelepţirea.

 

Ce crezi că lipseşte literaturii române contemporane ca să dea, în sfârşit, un bestseller?

 

Critici/lectori care să-l vadă. Acuma, „best-seller” nu prea era de laudă decât la buzunar şi-n bancă, este? Eu aş şti pe cineva care se vinde bine-bine, dar mă abţin de la nominalizări fiindcă mi-e greu să-l citesc. Hai să zicem că mă refer la Coelho ori la Dan Brown... Pesemne că best-seller-ul asociază frustrări monumentale ale scrii­torului (intelectuale, sociale, sexuale) cu unele aşijderi ale cititorului văzut ca masă. Este că se potriveşte? Cred că Mama Omida ori concluzia că „şi bogaţii plâng” ţin de acelaşi mecanism. De la „Misterele Parisului” la „Misterele Bucurescilor”, cam de-aia iubim noi best-seller-urile…

 

Ca scriitor important al Generaţiei ’80, membru fondator al „Cenaclului de Luni” şi critic literar, te întreb: mai au românii „plăcerea cititului”?

 

Eu nu cred că plăcerea cititului s-a pierdut. Procentul de cititori e cam acelaşi, după mine, de pe la Spiru Haret încoace. Dacă ai şti câţi puşti citesc, te-ai cruci şi-ai face cinste. Din păcate, revistele de nişă se mişcă încă încet, pe hârtie, dar încep să fie tot mai zglobiu-abile în spaţiul virtual. Cât priveşte media video (televiziuni, ca să nu fie vorbe) şi de jurnal (publicaţie zilnică – din acelaşi motiv), aici e beleaua: procentul de impostură/imbecilitate/analfabetism manifest/carierism cu substrat politic şi găunoşenie absolută a majorităţii dureroase a patronilor şi a aproape totalităţii pălmaşilor & pălmaşelor (bună, limba română, sireaca…). Să nu uit, la exemple pozitive, destule posturi de radio, în schimb.

 

Eşti şi critic de teatru. Cum ţi se pare teatrul românesc contemporan în comparaţie cu Cómediile de la Union?

 

Mi se pare un act de stupiditate cu clopoţei acela al unor persoane care decretează de zor moartea teatrului ori dau ochii peste cap la crizele lui. Păi, de când s-a pus Doamne-Doamne pe mestecat în ciorba primordială, tot într-o criză o ţinem, aşa că „gura căscată” mi se pare mai degrabă un dat nativ decât o reacţie la stimul. Teatrul românesc e viu, în primul rând (dă o groază de lume la teatru, la toate secţiile; că o să prindă post doar câţiva e la fel de bine; principalul este emulaţia) şi, de câteva ori pe an (hai, măcar o dată!), e genial. Ce-om mai vrea, fraţilor? Or, nu ne miroase dorinţa asta de genialitate din sculare până-n culcare a paranoie-n spaţiul public?

 

Doru Mareş, la ce vârstă ţi-ai făcut primul om de zăpadă?

 

Cam când am văzut mâna lui Moş Crăciun (pe la patru-cinci ani). Fiindcă eu cred în Moş Crăciun! Păi, dacă l-am văzut, cum să nu?... (Întrebarea se pune pe tonul lui Petre Petre când a dat cu ochii de Nadina şi cu mustaţa lui Ila­rion Ciobanu alergând-o pe – na, că-mi scapă! – prin filmul lui – tot aşa…)

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul