Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Violeta Ion : Alege Simpla!

        Horia Gārbea

 

Violeta Ion s-a născut īn 1973, īn Bucureşti. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti. Īn 2006 publică volumul de debut Marta la editura Cartea Romānească, īn urma cāştigării concursului de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Īn 2008 publică miniromanul Căluşarii la editura Vinea. A publicat articole īn revistele: Flacăra, Oglinda literară, Romānia literară, Luceafărul etc.

 

Aerul rece nu-l desprinde pe Ro de uşa expoziţiei. O expoziţie la subsol  plină de aparate pe care rulau imagini. Īn penumbră, Ro reuşeşte să vadă piciorul incredibil de alb al unei femei, strivind un perete cu călcīiul. Peretele se fărīmiţează şi, printre dărīmături, cīteva firişoare de sīnge īşi fac loc spre celălalt picior al femeii care īncearcă acum să intre mai mult īn burta deschisă. Ro nu o vede īncă de la bust īn sus, e īn umbră. Femeia face o răsucire şi Ro īi vede călcīiele zdrelite care se opresc īn alt perete apărut brusc īn lumină.

- Hai că-i o prostie. Deşi Ro e curios să vadă femeia de la bust īn sus, nu mai aşteaptă şi se īntoarce spre uşă să plece. Dar īn locul uşii e un banner pe care scrie mare:

 

PASTA DE ROŞII SIMPLA – UNICA ŞI ADEVĂRATA TA CONSOLARE. ALEGE SIMPLA!

 

Lui Ro i se īnfiripă un zīmbet şi ocoleşte bannerul cu gīndul să iasă din imperiul īnşelător. El nu se uita nici acasă, la televizor, la reclame. Dacă īn timpul unui film năvăleau brusc, folosea timpul ca să fumeze, să-şi mai ia ceva din frigider sau să se ducă la baie. Pe stradă, nu mergea ca ceilalţi, cu ochii pe sus. Avusese o iubită care, constatase el, era uşor autistă. Mergea īmpiedicată prin oraş cu ochii pe sus, la reclamele luminoase. Ro ieşea cu ea numai seara (muncea zi-lumină) şi uneori īi spunea: Mergem īn oraş să vedem o reclamă? Da, rīdea ea, abia aştept.

- Rīdea, dar cīnd ajungeam, ca să nu mai ridice capul īn sus să mă supere, se mulţumea să le privească de la distanţă şi din cauza asta privea drept īn faţa ei, fără să se abată de la linie, ca o oarbă.

 

PASTA DE ROŞII SIMPLA – UNICA ŞI ADEVĂRATA TA CONSOLARE. ALEGE SIMPLA!

 

Luminile pīlpīiau şi aruncau pe faţa lui Ro desene bizare. Sonia nu fusese prea dusă la biserică. Mai concret, dacă Ro o ducea la aceeaşi biserică de paşte sau de crăciun, plictisindu-se de picturile revăzute de atītea ori, Sonia ieşea īn curte şi-şi rodea unghiile de plictiseală. Cīnd stau toţi īn genunchi, aplecaţi cu capul īn jos pentru rugăciune, spunea ea, buzunarele sīnt libere ca păsările cerului, trebuie să ai grijă să nu te duci cu bani īn buzunar, căci te fac imediat şuţii. Eu īnsămi mă uitam la buzunarele celorlalţi, īn timp ce stăteam aplecată, şi nu numai la buzunare, mă uitam la pantofii prăfuiţi ai bărbaţilor, la dresurile, uneori cu firul dus, care se iţeau de sub fustele femeilor.

 

Ro iese pe stradă si se uită atent la reclame. Ele, reclamele, erau martore ale sentimentelor lor, cuvintelor spuse şi mai ales ale acelora care nu au fost spuse. Seara, īn ochii Soniei străluceau toate luminile lumii, covorul roşu şi femeile cu rochii decoltate, strălucitoare, inelele cu smaralde şi diamante, bărbaţii puternici cu zīmbetul lor cuceritor şi costumele croite după linia trupului, maşinile de epocă pe care aluneca fin cīte un şal uşor parfumat, casele ca de turtă dulce cu gazon verde şi căţei care latră.

Īntr-o zi ea plecase, ca īn imaginea aia cu vīrtejul care prinde uşor conturul unei feţe de bărbat: femeia e luată pe sus şi tīrītă de līngă iubitul ei, dar ea nu se sperie, dimpotrivă, se īncolăceşte pe norul de fum cu braţele şi picioarele ei incredibil de albe, zīmbind. Aşa plecase Sonia, iar el rămăsese ca un cīine rebegit īn ploaie, līngă o maşină de la Romană, cum era īn reclama de la The Star, cu un baton de ciocolată īn mīnă, pe jumătate mīncat de ea.

Ro trece pe bulevardul Dacia, merge mai departe spre Popa Tatu, ignorīnd cu bună ştiinţă autobuzul 226. Nu avea chef acum să simtă transpiraţia a douăzeci de oameni şi, mai mult de atīt, nu era īn stare să le suporte feţele.

 

MASOCHIŞTII DRACULUI!

 

Ziua se strecura alene pe līngă hipermarket, urcīnd īn sus pe Popa Tatu. Plouase şi ramurile īncă verzi ale copacilor se aplecau şi se loveau de ceva nevăzut, simţit numai de ei, care-i făcea să scoată acel sunet ca un geamăt pe care Ro īl primea din plin īn plex. Starea de mohoreală a naturii īi făcea īnsă bine. O frunză bălteşte aici, alte surate de-ale ei fac un joc īn bătaia vīntului līngă faţa unui cerşetor īntins līngă gard care doarme dus, doi căţei privesc īntrebător la insul ăsta căzut, da, căzut, şi Ro le mīngīie boturile calde primind la schimb dragostea lor. Deşi ştia că nu era nimeni īn spatele lui, Ro se īntoarce brusc şi ciuleşte urechea. Nu era nimeni īn spatele lui. Ziua se īntindea, cīt era de lungă şi de inutilă. Lumina prea goală, prea reală. Īnfiorător de… cum să-i spună? Reală. Ridicolă şi inutilă ca baticul unei femei căzut peste farfuriile de parastas. Īn dreapta lui, o femeie īmbrăcată īn roşu īi zīmbeşte. Roşul atīt de strălucitor, de carnal al buzelor ei īl face să tresară. Īntinde mīna şi īi mīngīie obrajii. Femeia surīde īn continuare, ţinīndu-şi mīna pe un şold. El se lipeşte de ea cu spatele īncercīnd să se gīndească la ce mai are de făcut īn ziua asta care īncepuse prost. Poate că nu era o idee rea să mai iasă īn oraş, eli­berat de chingile calculatorului la care lucra zece ore pe zi. Sau poate mai bine ar fi fost să iasă undeva la ţară. Ce să facă cu ziua asta liberă? Dar cu cea de mīine? Sincer, n-ar fi făcut nimic. Nu-i spuneau nimic toate maimuţărelile astea. Se simţea bine că nu muncea, īn rest …

- Ro, aruncă o bere īncoace! Marian īşi sprijinise coatele pe fotoliu şi īntinsese picioarele pe măsuţă. Pīnă la frigider trebuie să īnfrunţi feţele dulcege şi bete ale unora pe care nici nu-i cunoşti, īn plus te īmpiedici de ceva ce pare să fie un papuc iar covoarele de un maron aprins te ameţesc. Arunci cutia de bere la mare fix īn palma deschisă şi īncerci şi tu ceva după două cutii de bere care nu te mai īncălzesc, de pildă un amestec tare căruia i-ai uitat denumirea, făcut de dj-ul casei. Aşa că dai din mīini īncercīnd să te faci auzit, să străbaţi acel culoar de rīsete şi voci pīnă la Teo care sprijină balconul, īnarmat cu licoarea magică care te va face să treci mai uşor peste această noapte. Să treci mai uşor prin viaţa ta, oricum. Teo īţi spune că eşti mai distrat īn ultimul timp şi te prinde, apoi īţi povesteşte despre răsăritul la malul mării din vara asta, la Eforie şi cum īi place să simtă nisipul lipindu-se de corpul ei ud, cum se tăvăleşte sub cerul gol cu plăcerea furibundă a unui animal. Luna te scaldă generoasă īn razele ei şi scaldă şi decolteul lui Teo īn care ai vrea să intri pentru o vreme să uiţi de toate. Dar sīnteţi prea buni prieteni pentru asta şi nu reuşeşti decīt nişte vorbe aruncate parcă de altcineva, Teo te duce la baie şi te spală pe faţă cu apă rece, īţi trece mīinile reci prin păr, te pupă rece pe frunte şi te dă iar afară īn balcon să te scalde lumina lunii rece. Marian apare īnalt īn uşă cu o prospeţime pe faţă pe care o invidiezi, crezi că ăsta e singurul sentiment de care eşti īn stare acum, dar nu e aşa, eşti atent la mīinile reci ale lui Teo care-l prind de gīt pe amicul tău, de fapt i se aşează pe umeri īn ceea ce pare a fi un blues şi te īncarci de o greaţă imensă care-ţi cere impetuos revenirea la baie. Acolo, aplecat deasupra veceului, īnţelegi că toată zbaterea din seara asta a fost inutilă, că īn general totul e inutil şi că tu nu mai vrei nimic. Ieşi uşor, aproape hoţeşte şi te īntinzi puţin pe sofa, pentru o clipă doar. După un sfert de oră, o curvă proastă se aşază pe picioarele tale rīzīnd şi te apucă iar senzaţia de greaţă īnainte să-i explici că totul are o limită, că o să īmbătrīnească proastă şi lungă cum e, că o să moară poate chiar īn dimineaţa asta scăldată īn razele soarelui care o arde pe-afară. Proasta nu īnţelege şi īncearcă să te gīdile, să-ţi facă plăcere, dacă stai bine să te gīndeşti nici nu īţi mai este somn şi trezit, īntr-un cot, un firicel de vină ţi se strecoară pe līngă ochi ca un vierme cīnd vezi faţa veselă şi nevinovată a moartei.

E degeaba, e inutil, te īntorci la vechea ta luptă după ce moarta a plecat, sīnt globuri albastre şi galbene care străbat spaţiul, īntr-o secundă intuiţia ta prinde un murmur ca de jale, murmurul durerii, ţi se pare că acum ai īnţeles tot, că sīntem guvernaţi, toţi proştii ăştia de legile durerii īmporiva cărora nu ai cum să lupţi, ştii că acum eşti atīt de īntors īn chestiunile vitale ca un copil care scurmă īn ţărīnă.

E o patină a soarelui acum pe care urci, o spirală caldă şi liniştitoare, acum ştii, ştii clar lucruri īmpotriva cărora te revoltai, dar revolta nu mai contează pentru tine, acum ştii şi asta te eliberează.Ţi-ai fi dorit să iei asupra ta tot, să te faci răspunzător doar pentru a exista cineva care să dea seamă, să fie toate lucrurile astea de undeva de unde să le poţi apuca

Femeia īmbrăcată īn roşu īşi prinde un trandafir la ureche, eşti atīt de sfios că nu īndrăzneşti să-i iei mīna, ea īţi īntinde tradafirul, tu īl duci la frunte, īl laşi să coboare pe buze. O prinzi de mijloc īntr-o īmbrăţişare relaxată şi apoi īntinzīnd braţul o laşi să alunece pe rīu, apa trece molcom peste pietre şi ea īţi şopteşte ceva, īi e foarte dor de tine şi tu nu poţi decīt să zīmbeşti. Eşti prea liber īn lumina soarelui care te īnvăluie, prea departe de tot.

Simţi un genunchi īn coaste, e Marian care vrea să īţi facă cunoştinţă cu unul, Iulian. Tipul are un nas ca de uliu şi te priveşte foarte atent.Dar nu te ridici.

Īn jurul tău se aude tot mai clar un murmur, zgomotul se amplifică, se aud de fapt nişte ţipete care te trag afară din această scorbură caldă. Deschizi ochii şi vezi braţele lui Marian ridicate asupra unuia, apoi pe unii grămadă peste Marian. Peste tine cade cineva, chiar peste stomac şi te face să vrei să vomiţi iar. Te ridici şi bījbīi dar drumul spre baie e pavat cu intenţii bune. E Teo care tot īncearcă să-ţi spună ceva, linişteşte-te Teo, te rog frumos. Ai vrea s-o iei īn braţe şi să-i spui că totul o să fie bine. Simţi lichid cald pe umeri şi vezi pe cineva care umblă cu un ciob de sticlă īn mīnă. Se prea poate să fie Iulian cu care tu nu ai apucat īncă să faci cunoştinţă. Conştiincios, īncerci să deschizi drum spre baie, fără să te mai mire hoarda barbară. Dar eşti īmpins şi cazi peste masă, de data asta coastele, nu stomacul, īţi dau un frison violent. Palma ta a cazut deschisă peste cuţitul de friptură şi el, cuţitul, s-a strecurat mai bine, ca īntr-o mănuşă, īn acest īnveliş cald, atīt de intim. Īmpreună aţi pornit să exploraţi lumea, să-i aflaţi cauza. Tipul din faţa ta cade, se prinde īn cădere de picioarele tale şi e atīt de jenantă situaţia. Lacrimile lui Teo se amestecă cu sīngele acelui ins pe care nu īl cunoşti. Nici n-ai şti ce să spui cīnd cineva te aruncă şi pe tine jos şi pune genunchii peste pieptul tău, urlīnd că te ţine  acolo pīnă vine salvarea.

Dacă te-ai putea īntoarce iar pe străzile pietruite. Dar nu mai e posibil.

Nu l-ai omorīt. Nu tu ai dat puternic īn el. Teo e līngă tine īn salvare. La īnceput, nu īnţelegi nimic, apoi īţi doreşti cu disperare ca Teo să nu te mintă. Teo e bună şi te iubeşte.

Teo e prietena ta. Te poţi bizui pe ea. Farurile maşinilor din spate lasă pe hainele ei dīre de lumină şi īi vezi ochii, de obicei trişti,  strălucind din cīnd īn cīnd ca de-o veste bună, neaşteptată. Asta te īnduioşează. Īnchizi ochii, extenuat.

Femeia īn roşu e acolo, te primeşte īn braţele ei şi adormiţi amīndoi.

 

 

 

 

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul