Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Piatra din cer

        Sorin Lavric

Nu-ţi trebuie mult, după ce ai deschis cartea lui Evola, ca să-ţi dai seama că asemenea lucrări nu mai pot fi scrise astăzi. Iar de vină nu este lipsa inteligenţei autorilor contemporani, ci o deficienţă a sensibilităţii lor. Căci īţi trebuie, pentru a te deschide spre o temă ca cea a Graalului, o umoare aparte: un simţ al tainei, o īnclinaţie spre felia nouminoasă a lumii (Rudolf Otto) şi o nevoie de a te īmplini coborīnd īn părţile misterioase ale existenţei. Pe scurt, Graalul nu e pentru uzul clienţilor de fast-food-uri. Simbolul lui pare ceva demodat şi revolut şi tocmai īn asta stă partea lui spectaculoasă, căci, īn realitate, simbolistica lui e prezentă īn partea desacralizată a vieţii noastre, atīta doar că e ascuns īn spatele unor camuflări laice. Şi cum cel mai adesea nu ştim acest amănunt, trăim īncredinţaţi că povestea Graalului, sleindu-şi virtuţile, s-a īncheiat.

Julius Evola pare autorul cel mai nimerit să se aplece asupra unei teme atīt de etanşe şi stufoase. Format sub influenţa lui Nietzsche şi Weininger, cochetīnd īn tinereţe cu pictura şi cu teoria artei, dar īmplinindu-se pīnă la urmă ca filozof al culturii, Evola seamănă cu un savant căruia erudiţia nu i-a atrofiat organul tainei. Un cărturar ridicat pe temelia unei fiinţe credincioase, a cărei prospeţime a simţirii nu s-a uscat īn urma frecventării culturii īnalte. Şi prospeţimea aceasta o simţi chiar din lectura Misterului Graalului, volum a cărui principală calitate stă īn informaţia organizată după criteriul misterului trăit: īn cunoaşterea supusă unui filtru al rafinării evlavioase. E ca şi cum Evola, scriindu-şi tomul, a vrut să caute nu atīt semnificaţia ezoterică a Graalului, cīt posibilitatea contemporanilor de a se regăsi īn acest simbol. Mesajul lui Evola pare să fie: Graalul nu trebuie doar comentat, ci mai cu seamă trăit īn acele dimensiuni care ne mai pot trezi sentimentul misterului.

Pentru asta, primul pas stă īn īnlăturarea celor două excese la care tema Graalului poate fi expusă: acoperirea de deriziune sau supralicitarea. Īn primul caz, simbolul e subestimat şi privit cu obtuzitate suficientă, lăsīnd de īnţeles că bogăţia lui ezoterică s-a epuizat: vorbim de o temă moartă, care nu mai poate suscita decīt interesul teoretic al cercetătorilor īntīrziaţi. Īn felul acesta, Graalul e degradat pīnă la treapta unei feerii simbolice cu rost de evaziune fantastică, un fel de fantasmagorie dulceagă, menită a satisface poftele frivole ale amatorilor de enigme sibilinice. Cum s-ar spune, alături de actuala literatură fantasy (Tolkien şi rudele), tema Graalului īşi găseşte locul īn rīndul acelor nestemate livreşti, ce pot fi exploatate profitabil de industria mediatică.

Īn al doilea caz (supralicitarea), tentaţia e să ridici Graalul la rangul unui corpus filozofic, īn cadrul căruia fiecare cuvīnt ascunde un adevăr profund ce īşi cere decriptarea temeinică. Graalul devine oracolul codificat al īnţelepciunii omenirii cu privire la viaţă şi moarte. Un basm privilegiat adăpostind adevărurile ultime ale universului antropic. Numai că, īn felul acesta, se uită că protagoniştii medievali sau romancierii Graalului nu au fost personaje īnzestrate cu pregătire filozofică, ci cavaleri, feţe bisericeşti sau, īn cel mai bun caz, oameni de curte. Toate variantele pe care le-au scris īn marginea Graalului au fost destinate unei elite laice sau nobiliare, dar īn nici un caz gloatei, ceea ce nu īnseamnă  că esenţa mănunchiului de mituri care gravitează īn jurul acestei teme s-ar schimba īn chip radical. Altfel spus, Graalul nu poate fi privit ca o cale iniţiatică contemporană decīt de cei care suferă de snobismul misterului, de ifosele enigmelor scoase din piatră seacă. Pe scurt, Graalul nu te poate iniţia, dar īţi poate cultiva sensibilitatea īn vederea unei eventuale iniţieri. Iar īn cazul lui nu e vorba de o iniţiere ocultă, ci de singura cale prin care astăzi Graalul mai poate primi o semnificaţie vie: resemnificarea lui creş­tină.

Iată de ce Evola, după ce trece īn revistă principalele variante mitice care au circulat īn Evul Mediu, pune accentul pe versiunea de interpretare creştină. Pīnă la ea, merită să amintim că termenul de „Graal“ vine din franceza veche (langue d’oil), unde găsim substantivul comun graaus, al cărui corespondent latin este: gradalis sau gradale, cu sensul de strachină, vas pīntecos, recipient īn care se ţineau lichidele. Cu riscul de a īmpinge pedanteria pīnă la un prag indigerabil, trebuie să ne facem o imagine exactă a ramificaţiilor acestui ciclu narativ. Variantele Graalului sunt grupate de Evola īn 8 grupe: 1) Ciclul lui Robert de Boron, care cuprinde: a) Joseph d’Arimathie; b) Merlin; c) Perlesvaux; 2) Conte de Graal al lui Chrétien de Troyes; 3) Aşa numitul Grand Saint Graal; 4) Perceval li Galois; 5) Queste del Saint Graal, penultima parte a lui Lancelot; 6) Parzival al lui Wolfram von Eschenbach, căruia i se adaugă Titurel, al lui Albrecht von Scharffenberg şi Wartburgkrieg. 7) Morte Darthur al lui Malory; 8) Diu Crōne al lui Heinrich von dem Turlin.

O simplă parcurgere a titlurilor ne dă o idee despre polimorfismul derutant pe care l-a căpătat īn timp simbolul Graalului. Toate aceste lucrări pot primi atītea interpretări cīte minţi cercetătoare se apleacă asupra lor. Aşa se face că povestea Graalului poate merge de la stadiul unei simple aventuri cavalereşti pīnă la nivelul alegoric al unei incursiuni īn misterele existenţei. Şi, ca īntotdeauna cīnd e vorba de un simbol polisemantic, fiecare alege din Graal ceea ce simte că i se potriveşte cel mai bine.

Şi astfel ajungem la componenta creştină a Graalului, componentă pe care nu o vom găsi defel īn mănunchiul de īnvăţături reprezentīnd doctrina bisericilor apostolice: catolică şi ortodoxă. Ceea ce īnseamnă că, īn cazul Graalului creştin, avem de-a face cu filonul folclorului clandestin, extra-eclesial, care a hrănit de-a lungul timpului curiozitatea multor credincioşi. Potrivit acestei variante, cavalerul care joacă rolul protagonistului este Iosif din Arimateea, un păgīn nobil care ajunge īn Palestina şi īşi oferă serviciile de războinic lui Pilat din Pont. Ca răsplată, Pilat din Pont īi dă lui Iosif corpul neīnsufleţit al lui Iisus, al cărui sīnge scurs din coastă īl adună īntr-o cupă. Cupa aceasta este chiar Graalul. Īn urma acestei experienţe, Iosif se converteşte la creştinism, primeşte botezul şi este uns ca prim episcop al creştinismului. Călătoreşte īn Europa, ajunge īn Anglia şi īntemeiază un ordin de iniţiaţi, pe care astăzi īl putem īnţelege după plac: ca sectă masonică sau, pur şi simplu, ca rudiment de biserică creştină. Se subīnţelege că povestea lui Iosif, judecată din unghiul doctrinei creştine, suferă de abatere eretică. Dar mai importante decīt răstălmăcirile sunt virtuţile Graalului: virtutea iluminatoare, hrănitoare, īnvietoare şi īnsufleţitoare. „Această rapidă trecere īn revistă a virtuţilor atribuite Graalului ilustrează partea, ca să spunem aşa, subiectivă a căutării sale. O atare căutare este, īn esenţă, o chestiune interioară. Nu este vorba, ca experienţă, de ceva asemenea unui simplu extaz mistic. E mai curīnd o putere primordială care ajunge să fie invocată pozitiv. Cine ştie să şi-o asume este calificat pentru īnaltele misiuni exprimate simbolic īn legendă, misiune care constituie, de altfel, nucleul ei central“ (p. 113).

Dar, dincolo de aura de semnificaţii pozitive, negative sau primejdioase, Graalul rămīne pīnă la urmă o cupă făcută din piatră. Savanţii au folosit felurite expresii pentru a desemna piatra: cea mai enigmatică este cea de lapis exillis, care, neputīnd fi tradusă direct, a primit diferite versiuni sinoni­mice: lapis erilis, adică Piatra Domnului, lapis elixir, adică elixirul alchimic al regenerării, lapis hetillis sau betillus, adică piatra căzută din cer. Acest ultim sens īl regăsim īn expresia lapis ex caelis sau lapis de caelis. Graalul este, aşadar, pia­tra celor aleşi, căzută din cer, piatra luciferică. Potrivit unor autori, piatra celestă este un smarald din care a fost cioplită cupa Graalului.

Căutarea Graalui presupune o misiune, o sarcină asumată de oameni īn cursul vieţii. Pīnă la urmă, toţi suntem īn căutarea a ceva, iar Graalul poate fi numele generic al ţintei noastre. Spuneam la īnceput că astăzi oamenii sunt īncredinţaţi că povestea Graalului, sleindu-şi virtuţile, s-a īn­cheiat; că ea nu ne mai poate transmite īnţelesuri īn care să ne regăsim cu aspiraţiile noastre. Or, dacă e ceva mereu actual īn nucleul diegetic al Graalului – şi aici īl urmăm pe Evola – este tocmai simbolul căutării. Viaţa este căutare, iar scopul ei poate fi īnfăţişat simbolic sub forma Graalului, indiferent de cum anume interpretăm acest cuvīnt. Fiecare om īşi are Graalul lui şi spre el se īndreaptă chiar şi atunci cīnd nu e conştient de direcţia pe care o imprimă propriei vieţi.Citind cartea lui Evola, intuieşti prea bine că omenirea nu poate trăi fără poveşti, că există īn sufletul uman o nevoie adīncă de mituri şi că ciclul Graalului a alimentat mereu această nevoie. Cīnd realizezi acest lucru, termenul de „poveste“ īşi pierde partea fantastică şi o recapătă pe cea reală, profundă şi verosimilă. Viaţa e o căutare a Graalului şi depinde de fiecare ce formă īi dă acestui simbol. Fiecare om este un Tolkien povestindu-şi viaţa pe cont propriu şi cu personaje proprii. A ieşi īn afara poveştii şi a-ţi trăi viaţa pragmatic şi ştiinţific e mai mult decīt o eroare: este o deformare a naturii umane. „Cine vrea să pătrundă esenţialul ansamblului de legende cavalereşti şi scrieri epice cărora ciclul Graalului le aparţine, alături de multe altele cu care are afinităţi şi de care este legat īntr-o oarecare măsură, trebuie să depăşească o serie de prejudecăţi, dintre care prima este cea pe care noi o numim literară. Este vorba despre atitudinea celui care refuză să vadă īn saga şi īn legendă altceva decăt o producţie fantastică şi poetică, individuală sau colectivă, dar, īn orice caz, pur şi simplu umană, nerecunoscīnd, aşadar, că poate avea o valoare simbolică superioară, ce nu se poate reduce la o creaţie arbitrar㓠(p. 35).
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul