Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Un destin pentru Romānia

        Călin Stănculescu

Filmul recent, semnat de Sergiu Nicolaescu, Carol I, un destin pentru Romānia se īnscrie īntr-un gen cinematografic hibrid, cam nici cal, nici măgar, utilizat  de mai toţi autorii ce tānjesc la o difuzare internaţională pe canalele de alfabetizare rapidă gen Discovery sau Viasat History. „Docudrama”,  produsă  rapid şi fără prea mare bătaie de cap, mai are avantajul de a utiliza copios fragmente din anterioare lucrări de referinţă ale cineastului, de mult catalogate de istorici şi critici drept ferme eşecuri, cum ar fi Pentru Patrie sau Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război, ultima o total neinspirată abordare a prozei camilpetresciene.

Evenimentul central al filmului lui Sergiu Nicolaescu este şedinţa Consiliului de Coroană, destinată  unei hotărāri privind atitudinea Romāniei, īn vara anului 1914, faţă de taberele ce iscaseră Primul Război Mondial.

Plimbările suveranului pe aleile şi coridoarele de la Peleş, īntālnirile cu oamenii politici ai vremii, care vor juca un rol hotărātor īn făurirea Romāniei Mari, printre alţii I.I.C. Brătianu, I.G. Duca, Take Ionescu, dialoguri complezente cu membrii familiei regale – Prinţul Moştenitor Ferdinand, Prinţesa Maria, Regina Elisabeta  sau cu secretarul său elveţian, Louis Basset, nu configurează decāt ilustrativ drama celui ce trebuia să respecte un acord secret cu ţările Triplei Alianţe, īmpotriva curentului politic majoritar, dar şi a sentimentului popular ce mergeau alături de popoarele Antantei.

Cu o vădită tentă narcisistă, filmul īl are prioritar īn cadru pe cineastul care „recunoaşte” cu modestie asemănările cu ilustrul personaj regal, de la profil la dragostea pentru exactitate ce i-ar fi speriat şi pe partenerii de producţie la ecranizarea marilor romane semnate de Karl May, cu vreo treizeci de ani īn urmă. Alături de Sergiu Nicolaescu evoluează ca personaj obiectiv un tānăr istoric-amfitrion, interpretat de Cristian Moţiu, ce calchiază una din reţetele filmelor de televiziune amintite.

Cineastul, cānd pă­răseşte hainele perso­najului şi le īmbracă pe cele ale regizorului, are nefericita ins­piraţie de a ilustra o manifestaţie anti­dinastică din 1874, cu imagini din jurnalele de actualităţi de la īnceputul secolului XX, după cum are pretenţia de a aşeza o pată pe obrazul personajului său, prin materializarea represiunii din 1907. Aceasta din urmă a fost o acţiune a guvernului şi a făcut 421 de victime supraevaluate de propaganda comunistă la 11.000 de victime, holocaust exploatat la maximum de ideologia totalitară, ce a guvernat cinci decenii şi căruia regizorul i-a construit numeroase pārghii propagandistice.

Orice film documentar poate  propune mai multe adevăruri īn funcţie de proporţiile capacităţii de creaţie a autorului, de pregătirea sa, de finalitatea demersului său. Pentru Sergiu Nicolaescu cred că primul pariu cāştigat a fost acela că şi-a jucat acelaşi personaj la treizeci de ani distanţă, o dată īn Pentru Patrie şi acum  īn Carol I. Apoi, nemărginita  tentaţie de a se autocita, cum a făcut-o din abundenţă şi la nefericitul film Supravieţuitorul, īl face pe regizor să  piardă din vedere obiectivul filmului, şi anume acea şedinţă de Consiliu de Coroană, căreia, cu toate eforturile istoricului, martor contemporan, nu avem cum să-i ghicim mizele, costurile şi efectele.Ion Bulei şi Stelian Turlea redactează capitolul introductiv Carol I şi Romānia lui, ce deschide volumul ce mai cuprinde scenariul docudramei semnate de Sergiu Nicolaescu şi Emil Slotea, note despre producţia filmului, precum şi un interviu cu regizorul pasionat de biografia īntemeietorului Romāniei moderne. Volumul este extrem de elegant, cuprinde o serie de reproduceri inedite, iar capitolul redactat de istorici aduce informaţii mai puţin cunoscute despre viaţa familiei regale, dar şi despre complexele şi profundele probleme ce trebuiau rezolvate īntre hotarele ţării de adopţie. Chiar dacă nu va fi un succes de box-office filmul lui Sergiu Nicolaescu poate deveni un eficient şi util obiect de studiu pentru teoreticienii şi istoricii documentarului romānesc, aflat, din păcate, cu puţine excepţii, īntr-o prelungă recesiune.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul