Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Stima noastră şi mândria Caracalului

        Critias

• A început campania de alegeri pentru Parlamentul European. Dacă încă nu v-aţi prins la chestia asta, uitaţi-vă de jur-împrejur şi-o să vă convingeţi: panouri cu fotografii single ori de grup, banere cu sloganuri mobilizatoare, pliante răspândite prin staţiile de metrou sau prin cutiile poştale – bref, tot arsenalul persuasiv de rigoare invadează fără milă spaţiul public, chemându-ne să mergem in corpore la vot şi încercând să ne direcţioneze opţiunea într-un sens sau altele. O.K.! Ceea ce mă enervează pe mine în povestea asta este faptul că toţi aceşti domni candidaţi îşi iau li­bertatea să se tragă de şireturi cu mine, domnul alegător, apelându-mă belfereşte cu „tu”, de parcă am păscut oile împreună pe tăpşanele patriei mioritice. Ei, uite că eu n-am chef să mă tutuiesc nici cu Adrian Severin, nici cu Ramona Mănescu, nici cu Gigi Becali! N-au decât să vorbească aşa între ei – pe mine să facă bine să mă respecte şi să mi se adreseze cu „dumneavoastră”, fiindcă eu îi trimit (sau nu) la Bruxelles şi Strasbourg, clar? Şi nici să nu-mi spună că abordarea frustă, la persoana a II-a singular, e trendy şi se poartă la americani, fiindcă o să le răspund că, în cazul ăsta, n-au decât să candideze ei cu succes pe malul Potomacului, nu al Dâm­boviţei!... • Descoperirea Idei – fosila care s-ar părea că reprezintă veriga (până acum) lipsă din lanţul evoluţionist – mă lasă niţeluş visător. Tot respectul pentru vârsta de 47 de milioane de ani şi nu ştiu câte luni a stră-stră-stră(...) moaşei mele şi a maimuţei Chita de la grădina zoolo­gică, dar nu sunt deloc convins că noua certitudine era tot ce-mi doream mai aprig de la viaţă. Incalte, fără Ida mai aveam o speranţă că, poate, totuşi, bicentenarul ăla de Darwin s-a înşelat, cu teoria lui cu tot... • După eroarea de la testul unic la limba română, hop şi cea de la istorie! Săraca doamnă ministru Ecaterina Andronescu: vă daţi seama cu ce fel de profesionişti trebuie să facă dânsa reformă în învăţământul românesc?! • Înţeleg că băieţii de la Adevărul trebuie să-şi vândă cărţile editate în colecţia cu acelaşi nume. Ce nu înţeleg este de ce insul acela care de­bitează reclama aferentă la radio şi TV trebuie să se răstească la bieţii ascultători de parcă i-ar fi prins furând din tiraj. Intonaţia lui e a cuiva care anunţă un cataclism cosmic, nicidecum a unui om normal la cap care îmbie la lectură. • La această rubrică a Luceafărului de dimineaţă nr. 7 (879)/25 aprilie a.c. îmi exprimam convingerea că, după circul mediatico-matrimonial în care a intrat de bunăvoie şi nesilită de nimeni, Mihaela Rădulescu va pune cruce carierei sale de moderator TV. Dar nu neapărat pentru a mă da Nostradamus ot Berceni am amintit faptul, ci fiindcă doamna Scwartzenberg (aşa semnează ea în Jurnalul naţional de vineri „ca să nu rămână nici urmă de «Rădulescu»”) nu ştie nici acum, în ceasul al unsprezecelea, să se retragă în linişte şi cu decenţă din viaţa publică. Ea simte nevoia să se răfuiască zgomotos şi cam impudic cu duşmanii de ambe sexe, cu media, cu aparatura radar de pe drumurile publice şi cu România, în general. Culmea este că, în izbucnirea ei pamfletară şi îndu­rerată, Mihaela şi cum mai vrea ea are perfectă dreptate. Din nefericire, textul său nu va avea cine ştie ce ecou: ca de obicei, România este frisonată duios de treburi mai importante – criza mondială, alegerile europene, epopeea naţională a Elodiei Ghinescu, finalul regional al campionatului de fotbal, marşul homosexualilor şi lesbienelor de cartier etc., etc. Adio, dar rămân cu tine, îţi spun cei care te-au iubit, Mihaela. Ori­unde te-ai afla... • Apropo de Elodia şi de creatorul ei, domnul Dan Diaconescu Direct: m-am întrebat în repetate rânduri dacă incontinentul membru al triumviratului Tucă-Diaconescu-Liiceanu, stima noastră şi mândria Caracalului (bine că sunteţi voi deştepţi!...) este handicapat intelectual, sau, mai grav, un cinic care-şi bate joc, deplin conştient şi substanţial lucrativ, de o ţară întreagă, de prostia şi spiritul gregar al unei bune părţi a românilor. Răspunsul este pe cât de dramatic, pe atât de trist: nu, Dan Diaconescu nu e deloc handicapat; doar amoral. Co­dul penal nu pedepseşte însă amoralismul. Nici arghirofilia, nici lipsa de jenă şi nici idiotizarea cu premeditare... • Mârlănia butucănoasă a unor jurnalişti români în viaţă riscă să mă transforme în apărătorul ex-officio al Elenei Udrea. După Cornel Nis­torescu şi al său infect Nutzi, Spaima Putzii, este rândul lui Ion Cristoiu să-şi dea în peticul murdar al unei vulgarităţi cu inflexiuni penale. Iată ce e în stare să scrie studiosul frecventator al Bibliotecii Academiei într-un articol despre efervescenţa electorală din România, publicat în Jurnalul naţional: „În mijlocul acestei fierberi, doar Elena Udrea, pompadura noastră de serviciu, stă liniştită. Deşi continuă să înalţe ode Bărbatului de la Cotroceni, ea ştie că, dintre candidaţii anunţaţi până acum, dacă va câştiga un altul decât Traian Băsescu, tot purtător de şliţ va fi”. Adică? Eu, unul, n-am habar dacă Elena Udrea e sau nu imaculată uşă de catedrală, dar nici Ion Cristoiu n-are nici o dovadă că ar fi o prostituată, aşa cum insinuează el cu măgărească pseudo-subtilitate. Găgeşteanul recidivist s-a plâns pe toate drumurile că a fost obligat de justiţie să-i plătească Gabrielei Adameşteanu 400 de milioane lei vechi daune morale pentru ceea ce deversase tipografic într-un articol din urmă cu câţiva ani, deşi el, micuţul, era întru totul nevinovat. Păi, dacă nevinovăţia lui de-atunci semăna cu aceea de-acum, Ion Cristoiu trebuie să zică merci în toate limbile pe care nu le vorbeşte: a scăpat nu ieftin, ci aproape gratis!...
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul