Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Nietzsche şi basmul cenuşăresei

        Gelu Negrea

Finalul acestei ediţii de campionat are ceva din aerul fermecător şi justiţiar al basmului cu Cenuşăreasa sau al filmelor-baladă cu Rocky (I, II, III etc...) īncheiate folcloric şi americăneştec cu tradiţionalul şi unanim-aşteptatul happy-end. (Mă rog, unanim e un fal de a spune: excepţie fac suporterii dinamovişti, dar ei nu se mai pun la socoteală...). Echipa lui Dan Petrescu a făcut figura stenică a fetei de la ţară, obligată să īndure frustrări, nedreptăţi şi umilinţe fără seamăn, trecānd senină prin īncercări cumplite şi īnfruntānd blāndă aroganţa strepezită a contemporanilor de ambe sexe, dar care, pānă la urmă, se vede răsplătită cu coroniţa de mireasă visată. Această īngemănarea fotbalului cu poveştile miraculoase ale copilăriei este tot ce-a mai rămas admirabil dintr-un sport decapitat demult de frumuseţea gratuită a ludicului şi īmpins brutal īn malaxorul unei industrii capitalizate la greu şi, nu odată, oneros īn numele performanţei cu orice preţ. Şi la orice preţ...

Cea mai spectaculoasă bombă din īntreaga istorie a fotbalului romānesc a detonat īntr-o atmosferă blazată, instituită prin mijloace specifice de tot felul de falşi guru, de jalnici prezicători fără har care decretaseră cu suficienţă că pentru a izbāndi pe meleagurile sportului-rege sunt necesare şi obligatorii trei lucruri, īn această ordine: banii, banii şi banii. Ei şi numai ei condi­ţio­nează, īn vi­ziunea sălcie a Pythiilor de mucava dāmboviţeană atāt valoarea cāt şi succesul. Toată filozofia lor de specialişti īn nimic se reduce la ecuaţia oligo­frenă: ai bani, cumperi vedete, ai vedete, faci echipă, ai echipă, obţii rezultate; restul e tăcere...

Dan Petrescu şi Unirea Urziceni au răsturnat cu superbă nonşalanţă astfel de axiome comode, vehiculate interesat de teoreticieni cu buzunarele burduşite īn pofida crizei mondiale, punānd pe tapet, īn contrapartidă, un arsenal de adevăruri şi valori pe punctul de a fi uitate: munca, modestia, tenacitatea, credinţa īn ideal, dorinţa de autodepăşire. Marea victorie a grupării ialomiţene nu rezidă īn iminenta cucerire a titlului (Unirea este virtuală campioană pentru că fabulistul avea dreptate: minuni īn vremea noastră nu ştiu a se mai face...); autenticul său triumf nu īl reprezintă īnfrāngerea īn duel direct, după o cursă epuizantă, a dinamoviştilor cuplului de cascadorii rāsu-plānsului Borcea-Rednic, ci a propriilor limite şi inhibiţii. Trecuţi pe linie moartă, ignoraţi de antrenori şi manageri fără vocaţie şi fără ochi, refuzaţi de cluburi spilcuite şi cu ifose, jucătorii adunaţi la Urziceni prin graţia flerului şi inteligenţei lui Mihai Stoica, dublate de iscusinţa şi pasiunea pentru meserie a nebunului frumos care e Dan Petrescu, au sfidat cutumele păguboase şi legile fizicii rutiniere, constituindu-se īntr-un grup veritabil – omogen, coerent şi solidar īn cuget şi-n simţire sportivă. Odată realizat acest pas – mic, īn aparenţă, uriaş şi decisiv īn economia performanţei –, toate celelalte elemente constitutive ale morfologiei unui team redutabil (aşezarea īn teren, disciplina tactică, ritmul adecvat, cadenţa de metronom, spiritul de īntrajutorare şi de sacrificiu, īncrederea fiecăruia īn sine şi īn ceilalţi) s-au ordonat pe cale naturală şi au fost asimilate organic īntr-o formulă optimă de exprimare fotbalistică.

Nu l-am crezut nici o clipă sincer pe Dan Petrescu atunci cānd susţinea că nu se gāndeşte la adjudecarea titlului de campion. Sunt convins că, dimpotrivă, doar această speranţă şi spaima neīndeplinirii ei īi hrăneau, īntr-un demenţial balans, visurile de fiecare zi şi coşmarurile de fiecare noapte. Triumful său final reprezintă o surpriză doar privit din afară. El a fost clădit temeinic şi meticulos prin efort, perseverenţă şi abnegaţie, prin suferinţă şi sudoare, drept pentru care izbān­da Unirii are ceva din neverosimilul victoriei anonimului Rocky Balboa īn confruntarea cu deţinătorul centurii mondiale la box, dar şi ceva din sublimul ei. Diferenţa este că personajul interpretat de Sylvester Stallone era unul imaginar, iar mirabila īntāmplare se plasa pe teritoriul ficţiunii, pe cānd Petrescu şi ai lui sunt omenesc de reali, de au­tentici, trăiesc printre noi şi, dacă vrei, pe fiecare-n parte poţi, arghezian, să-l pipăi şi să urli: este!

Acest cel mai muncit şi mai meritat titlu din cāte au fost obţinute vreodată īn campionatul nostru s-a parafat, doar, īn meciurile Urzicenilor cu Dinamo şi Politehnica Timişoara; el s-a edificat pas cu pas, săptămānă de săptămānă şi bucăţică cu bucăţică timp de un an şi poate chiar mai mult. Īn pofida numărului mic de puncte care va despărţi, după ultima etapă, echipa lui Dan Petrescu de a doua clasată, oricare va fi aceea, distanţa simbolică dintre Unirea şi restul competitoarelor este incomensurabilă. Austerele, obiectivele linii de clasament vor acredita de data aceasta o imagine neconformă cu fizionomia unei ediţii de campionat marcate de o desfăşurare şi, mai ales, de un final halucinante. Niciodată īnsă expresia, devenită loc comun, incredibil, dar adevărat n-a acoperit o realitate mai reconfortantă pentru moralul celor care iubesc Fotbalul cu majusculă, iar nu īnşelătoarele şi, de multe ori, morbidele sale duplicate-surogat.

Vreţi un argument recent īn această ordine de idei? Iată-l: Dinamo – F.C. Braşov 0-2!?! Nici că se poate o dovadă mai convingătoare a faptului că Nietzsche era īn eroare: nu, Dumnezeu n-a murit...

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul