Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Paul Aretzu - 60

        Ioana Dinulescu

Mi-aş fi īnchipuit atunci, adică īn perioada 1969-1973, cānd ne toceam īmpreună coatele pe băncile de lemn ale amfiteatrelor Facultăţii de Filologie a Universităţii Craiova, că, īntr-o bună zi, īntr-un viitor mult prea apropiat, bunul şi boemul meu coleg de grupă Paul Aretzu va rotunji şase decenii de viaţă? Nu, pe-atunci, pe acele vremuri de iarbă veşnic verde şi de maci īn floare, niciunul dintre noi nu-şi putea imagina că va veni o zi cānd  vom purta ochelari şi vom merge la doctor să ne inventariem bătăile inimii, colesterolul sau dinţii din ce īn ce mai rari şi mai transparenţi. Eram tineri, eram fragezi, trecusem cu bine un extrem de exigent examen de admitere īn facultate (īn 1969 la Filo concurenţa a fost de 8 şi trei sferturi pe loc), visam să devenim scriitori cu cărţi, visam să cucerim toate bibliotecile lumii cu lucrările noastre despre Eminescu, Arghezi şi, īn cazul meu, şi despre eternul sibian Radu Stanca. Visam şi culegeam roadele pārguite ale orelor petrecute īn marea sală de lectură  a bibliotecii Universităţii craio­ve­ne. Īmi amintesc cu duioşie cvasi-maternă, īn această seară de mai, īn pragul zilei īn care blondul, nebunaticul, boemul meu coleg de facultate  va rotunji şase decenii de viaţă, de chiulurile noastre īn grup de la oribilele ore de slavă veche, patronate de un ins pe care-l poreclisem īn cor Moş Rabă, dar şi de refugiile noastre īn cafeneaua de vizavi de Universitate, unde, la armeanul  Agop, timp de două ceasuri, cāt dura un curs, strānşi īn jurul unei măsuţe, īn picioare, cu o sută de grame de alune pe care le-mpărţeam frăţeşte şi cu cāte o cafeluţă de 1 leu şi cincizeci de bani īn faţă, tăifăsuiam tihniţi despre Atrabilaritatea metafizică la Platon, dar şi despre Witz-ul eminescian. Nu ştiţi, dragi prieteni, ce īnseamnă Atrabilaritatea metafizică la Platon? Nici eu nu-mi mai amintesc prea bine, aşa că, dacă ţineţi cu tot dinadinsul să aflaţi, sunaţi-l pe domnul profesor Paul Aretzu la Liceul Ioniţă Asan din Caracal şi veţi afla. Nu ştiţi ce īnseamnă Witz-ul eminescian? Īntrebaţi-mă pe mine, nu pe Paul şi veţi afla, cu vārf şi īndesat!

Au fost patru ani de studenţie craioveană, cu tot ceea ce īnseamnă aceasta. Ore de curs, mai mult sau mai puţin plictisitoare,  ore, multe şi tihnite  ore īn biblioteca mare a Universităţii, spaţiu de graţie unde se legau sau se dezlegau iubiri de-o vacanţă-două sau căsătorii de-o viaţă, cursurile magnificului Al. Piru, alte glasuri, alte īncăperi cu profesori depăşiţi de vremuri, dar şi, spre norocul nostru, cu tineri asistenţi universitari, prietenoşi şi foarte bine şcoliţ la Universitatea Bucureşti: regretatul Dorin Teodorescu, cel īndrăgostit de cultura germană şi de poezia lui Ion Barbu, Napoleon al nostru, cum īi ziceam, şi  care a avut imensa generozitate de a ne transmite şi nouă această dragoste, dar şi să ne pună vorbe bune la profesorii cei acri, nea Mărin al nostru, aproape personal (pre numele său oficial Marin Beşteliu), doamna şi domnul Dumitraşcu, şi ei tineri, exigenţi şi.... nu prea, domnul Nicolae Novac, ardeleanul nostru profesor de istorie a filozofiei, care, de la īnălţimea catedrei, s-a prefăcut că n-a citit bine programa universitară şi ne-a ţinut un an  cursuri şi seminarii de istoria filozofiei şi doar un semestru de socialism ştiinţific. Apoi,  tānără, frumoasă (cum este şi acum), doamna Sonia Cuciureanu, domnişoara Ela Livescu, cea care ne apăra de Moş Rabă şi care ne-ngăduia s-o tulim La Agop doar īn ziua de bursă, domn  Negrici, poreclit de mine personal Dante cel negru şi, trebuie să mărturisesc cinstit, cu māna pe inima mea uşor boşorogită, că şi acum, la distanţă de trei decenii şi mai bine, tot cu florentinul īl asemăn, etc. etc... Paule, Paule, Paule, dă-mi voie, īn ajunul zilei tale  de naştere, să-ţi reamintesc că ei, asistenţii de-atunci, erau adevăraţii noştri camarazi de front universitar, cu doar 4-5 ani mai vārstnici decāt noi, erau fraţii şi surorile care īnchideau ochii, ba chiar se amuzau teribil, de boroboaţele colegilor mai mici şi mai puţin şcoliţi decāt  ei.

Dar a venit, Paule, Paule, Paule, şi ziua sfārşitului lumii acelei vārste de aur şi, īntr-o odioasă dimineaţă de iulie bucureştean, ne-am pomenit īmprăştiaţi care īncotro, ne-am pomenit repartizaţi. Aşa cum vāntul secetos, oltenesc, īmprăştie puful diafan de păpădie sau de plop. Au urmat, pentru tine,  Paule, vreo douăzeci de ani de navetă la Osica de Sus, īn judeţul Olt, acolo unde fusesei repartizat ca profesor de romānă-franceză. Au urmat ani īn care nu mai ştiam nimic despre tine, nu mai ştiam dacă mai scrii poezie, dacă mai citeşti, pur şi simplu, dacă, dacă, dacă...

M-am revăzut cu blondul meu coleg de grupă īntr-un ianuarie siberian, mai precis īn 1985, cānd Radio Craiova, ca şi celelalte studiouri regionale, fusese desfiinţat de o minte obtuză de cizmar născut īn Scorniceştii Oltului. Paul a venit la mine, la Radio Craiova şi, īn holul īntunecos, mi-a citit cāteva pagini de proză satirică, făcāndu-mă să rād cu lacrimi şi să regret totodată că ultima ediţie a emisiunii Cenaclu literar-artistic se risipise īn neantul roşu, comunist, iar eu nu mai aveam posibilitatea să-mi sprijin prin difuzare  pe undele hertziene, foştii mei colegi de facultate.

Ne-am văzut şi īmprietenit īn numele literaturii, după decembrie 1989, călătorind  īmpreună către Bucureşti, Iaşi, Tārgu Jiu, Drobeta Turnu-Severin, participānd cot la cot, ca membri ai juriilor literare naţionale, la descoperirea şi promovarea poeţilor tineri. O, Doamne, mult, mult mai tineri ca noi! Ne reīntālnim de cāteva ori pe ani cu bucurie frăţească, la şedinţele Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din Romānia sau la festivaluri literare, ne povestim cu sufletul la gură ce cărţi am mai descoperit, ce cărţi am mai citit, la ce cărţi lucrăm. Fiindcă, dragi prieteni, trebuie să pun punctul pe Ī, vorba noastră din studenţie, şi să vă spun că exigentul domn profesor Paul Aretzu, īmpleteşte de cāteva decenii  poezia şi critca literară īntr-un mătăsos, seducător fir de mărţişor. Vă reamintesc cărţile sale: Carapacea cu sunete, Orbi īn Paradis, Diapazonul de sānge, Cartea psalmilor, Urma lui Uriel - acestea de poeme, apoi Viziuni critice şi Scara din bibliotecă - acestea de cri­tică literară. Şi, dacă rāndurile mele duios-fraterne v-au stārnit curiozitatea, dragi prieteni, acum, īn pragul zilei de 29 mai 2009, zi īn care domnul  profesor Paul Aretzu va rotunji şase decenii de viaţă şi aproape tot atātea de slujire a li­teraturii romāne, căutaţi-l pe domnia sa la Liceul Ioniţă Asan din mo­destul orăşel Caracal (Caracal, Sighişoara mea, vorba osicanului bucureştenizat poet Marian Drăghici) şi īncredinţaţi-i copiii şi nepoţii voştri ca să-i īnveţe carte adevărată şi să-i īmbolnăvească pe viaţă şi pe eternitate de Poezie!La mulţi ani cu bucurie, sănătate şi belşug īn casă, Paule, Paule, Paule!
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul