Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Neptun/Mangalia 2009 - zile şi nopţi de literatură

        

IOANA CRĂCIUNESCU (România / Franţa)

 

Născută în Bucureşti, absolventă a Conservatorului naţional de teatru din Bucureşti, actriţă cu o bogată activitate în teatru şi cinematografie. Debutează în 1977 cu volumul de poeme Scrisori dintr-un câmp cu maci, urmat de vo­lumele Duminica absentă (1980), Supa de ceapă (1981), Iarnă clinică (1983), Maşina cu aburi (1984).  O antologie în limba franceză, purtând titlul Iarnă clinică, a apărut în Franţa, Belgia, Luxemburg, Canada. Tradusă în numeroase ţări, premiul literar „Nichita Stănescu“ în 2008.

 

MĂNDIŢA

 

Măndiţa scutura covoarele invers.

Arunca praful în sus,

pentru că în jos stă cineva care face scandal.

Praful urca mereu atât

de mult, atât de perfect,

încât poţi face obiecte din el.

Eu mi-am făcut o cameră

Întreagă.

Un pat dublu de praf,

un şifonier în care am agăţat

o sumedenie de rochii de praf,

şi chiloţei de praf.

Pantofii mei de praf lasă urme de praf,

pe noptieră am mărgelele cu elefănţei din praf,

cu pete prăfuite de pantere.

Sub abajurul de praf,

mama coase cu praf

tot ce îi desenez eu în praf

şi bem amândouă cafeaua de praf.

Măndiţa scutura harnic, în fiecare secundă,

vagoane, tone de covoare,

metalice, grele cu

zgomot de porţi de fier de închisoare.

Şi praful urca docil în sus,

pentru că în jos stă cineva care face scandal.

 

 

SALTELE

 

În fiecare noapte adorm în altă parte, în alt pat,

şi fiecare pat se-ncălzeşte de fierbinţeala mea şi pleacă singur după mine.

(după Ea cea împăturită în sinea ei – în pielea mea)…

Oraşe, sate, capitale înnegrite, moteluri, corturi întinse pentru o noapte…

Cohortele de paturi în singurătate, clănţănind de frig,

mă urmăresc pe autostrăzi, şosele, bulevarde - lovite-n intersecţii ţipă, urlă, strig,

vor să atingă pline de sudoare căldura ştrangulată-n dormitoare.

Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughiţul, un cuţit…

Saltelele de lână, saltelele de paie, scânduri, nuiele, arcuri, perne de aer – rogojini de sânge

în zgâlţâit de trenuri, în clătinatul de vapoare,

paturi pe roţi care îmi plimbă orfelinatul de coşmare.

Vrei să scapi – iei avionul şi de sus privind,

nu vezi decât aceleaşi capete de pat,

bălăngănindu-se, smucind, lovind tăblii şi vrând să zboare.

Străzile toate par doar coridoare de ape tulburi

care împing din vâsle paturi evadate,

fără colace de salvare.

Aterizezi în altă parte, alte piste,

gări deşănţate, aeroporturi reci, aseptizate şi vezi cum te ajung din urmă

dormezele nebune, iubitoare, fotolii desfundate, fantomele de canapele,

paturi strategice, paturi chilie, paturi cruci, paturi de fier

din închisori şi din spitale,

sicrie căptuşite cu căldură, paturi goale.

La graniţă la vamă

„Hai să trăiţi – Domn’ Colonel, am prins-o

„Doamna” se ocupă de Import-Exportul ilegal al paturilor sale!“

– Lăsaţi-mă să trec, de când mă ştiu amenda o plătesc!

Mă învelesc în carnea copacului abia plantat, adorm epuizată printre seve milenare.

Dorm dreaptă ca soldatul în picioare.

Şi doar din respirare, copacul jupuit mi se alungeşte la picioare, desfoiat

„Ah... ce mânere... ce capac“

rabdă tăierea cu-mpăcare,

mi se transformă, iar, în pat.

 

 

DINU FLĂMĺND (România / Franţa)

 

Născut în 1947 în nordul Transilvaniei, studii universitare la Cluj, unde, în anii ’70, participă la naşterea influentei reviste studenţeşti Echinox. Stabilit apoi în Bucureşti, devine funcţionar editorial şi redactor la diferite reviste. Debutează literar cu volumul de poeme Apeiron în 1971, urmat de mai multe culegeri de versuri: Poezii (1974, Altoiuri (1976), Starea de asediu (1983). Ultimul volum marchează o evoluţie importantă în activitatea poetului, afişând un ton critic şi protestatar la adresa realităţilor sociale şi politice ale timpului. Traducător din Carlos Drummond de Andrade, Samuel Beckett, Herberto Helder, Umberto Saba, Cesar Vallejo şi, mai ales, din Fernando Pessoa.  În 1989 se stabileşte la Paris, lucrând ca jurnalist la Radio France Internationale. Tradus în mai multe limbi străine (spaniolă, franceză engleză). O antologie reprezentativă pentru poemele sale (Havera vida antes da morte?)  a apărut în 2007, în Portugalia, la Editura Quase.

 

O NEATENŢIE A ATENŢIEI

 

albastru spălat de ploaie al zidurilor

oase deformate ale cubului meu cranian

urmă a sandalei rămasă pe dealul de lut

semne de praf de piele pe dunga paharului

 

dis-de-dimineaţă tăcerea nopţii

 

la fereastră cenuşa timpului

 

*

iar singura vizibilitate a timpului era vântul

prin ramurile de afară 

 

aducea uneori cu degete de copil

zgomotul râului

dinspre arini

 

treceau cu fulgii lor şoptiţi norii

pe chipul adolescentin al mamei

 

i se dăruise maternitatea

ca din senin ninsoarea

 

trei portocale palpitau la fereastră

în frigul intermediar

 

o nouă inocenţă era posibilă

 

iar în vreme ce amintirea îşi alăpta uitarea

viaţa continua

 

*

iar această levitaţie de umbre-vocale

susurând în gura tăcerii nu e decât

somnolenţa singurătăţii tale

ce îmbibă toţi porii aerului

 

ai fi preferat mai degrabă nu

şi poate era mai bine să

decât doar aşa ca şi cum

aşteptând că va fi să fi fost

fără să

 

*

accelerează încetinind şi pe zi ce trece mai

insistent revenind

ca de la înflăcăratele baluri ale adolescenţei

cu o purpură de confuzie-n jurul ochilor

 

...uimirea de a te vedea bătrân

 

cine? eu?

cine eu?

 

*

doar dintr-o neglijenţă a atenţiei

un întreg deceniu ţi s-a dus într-un singur an

pe când întorceai distrat faţa de la ceva

ce te privea fără să te privească

în ironia robustă a timpului...

 

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul