Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Mihai Amaradia

 

 

- Născut la 28 iulie 1980, oraş Motru, jud. Gorj;

- Absolvent al Facultăţii de Drept în cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi“ Târgu-Jiu;

- Am publicat în diferite reviste sau antologii literare din judeţ, cea mai importantă fiind „Caietele Columna“;

- În prezent sunt păpuşar la Teatrul pentru copii „Pinocchio“ din Târgu-Jiu şi realizator al emisiunii de seară „Cocktail fm“, radio Târgu-Jiu.

 

vă iubesc mult, Ana Pavlovna

 

Vă iubesc mult Ana Pavlovna

şi pentru asta vă spun că

împotriva singurătăţii medicament sigur

e să vă cumpăraţi o sobă de teracotă,

o să vă simţiţi mai bine,

n-o să mai ţineţi cont de indicatoare

în orăşelul acesta pustinac,

chiar solniţele de pe rafturi

or să vă aplaude în picioare,

o să vă simţiţi mai bine,

iar eleganţa oraşelor în care n-aţi fost

n-o să mai doară chiar aşa.

Sandalele dumneavoastră Ana Pavlovna

or să se mântuiască asemenea fiului risipitor,

trebuie numai un viţel îngrăşat

asemenea unei sobe de teracotă.

Să vedeţi, o să vă simţiţi mai bine,

o să ieşiţi afară cu ochii limpeziţi,

o să priviţi lumea, ramurile de deasupra,

norii, milioane de culori.

Vă iubesc mult Ana Pavlovna.

 

 

...abia mai apoi, a murit

 

A fost odată ca niciodată

un om ce renunţase să mai respire.

Alesese să respire în locul lui

pământul arat, botinele nepurtate,

păpădiile aeropurtate, cosiţele rumenite,

animalele de curte

şi acoperişurile nefericite.

Avusese într-un timp un rang foarte înalt,

închipuiţi-vă; în părul dragei lui se-nfoiau

toate cele patru vânturi sud-americane,

se făcea totuşi vinovat de dispariţia

unor minunate cocktail-uri care se bazau

pe zahărul de trestie pe romul căprui

şi pe uimitorul său talent.

A trăit aşa mult timp,

aproape douăsuteoptzecişiopt de secunde

abia mai apoi a murit.

Nu ştie nimeni de ce!

 

 

poem uşor

 

Câteodată fac lucruri din cele mai importante,

recunosc asta cu toată lipsa de modestie.

Azi de exemplu, ţi-am strecurat

o scrisoare haioasă în punga cu alimente,

ieri, eu ţi-am cumpărat cerceii

pe care i-ai găsit în cana cu ceai,

iar alaltăieri, eu am pus soarele să răsară.

(glumesc asta n-am făcut-o eu).

Mâine dimineaţă, înainte să pleci la serviciu

o să-ţi fac pachet, chiar dacă sunt la 6 ore distanţă.

asta sigur o să te facă să te opreşti din sughiţuri,

şi să râzi.

 

dragĂ  iubita

 

...îţi povestesc despre camera mea;

În primul rând un colţ nordic al tavanului

parcă m-ar înghiţi cu totul,

mi-am pus perdele purpurii şi tu nu vii,

mi-am vopsit până şi uşa-n alb.

Uite, dacă vrei o să-ţi prepar o salată de fructe,

ai putea tot timpul acesta să te risipeşti prin pat,

sau să te risipeşti prin grădină dacă vrei,

simpla agitare a aerului dimprejurul tău

ar însemna o curăţire de primăvară.

Uite, dacă ţi-e greu, eu n-o să fiu acasă,

dar fie-ţi milă, te rog, de covorul meu

care numai despre tine-mi vorbeşte

el te iubeşte.

ai putea, te rog, să calci pe el desculţă.

Ţi-am cumpărat şi o cană portocalie,

de nedespărţit de vechea mea cană verde închis.

Haide, iubita! tu când mai vii?

 

 

un poem serios

 

Hai să-ţi scriu un poem serios

pentru că-ţi iubesc

toate degetele de la picioare

într-atât, că m-am obişnuit cu norul tău

mai înainte cum cerul.

Bucată cu bucată îţi părăsesc buzele

şi punctul meu de sprijin e tot mai fragil

şi te prind şi-ţi dau drumul,

dansând rumba prin grădină,

dragostea noastră scutură chiciura.

Mai împart vin cu poeţii,

mai găsesc de cuviinţă că pământul umbrit de tine

trebuie salutat la sărbători.

Şi zorii pleoapelor tale vindecă

pianul parfumat, şi pleci, şi vii,

şi pleci, şi oricum ar suna,

Mihai tot te iubeşte.

 

 

cumplita fabulĂ

 

Dansantul urs golindu-şi ochiul bun

cu patul plin de dragoste ţinea discursul,

nu cuvânta, privea curatul peşte

cum pretindea că doarme.

Câtă tristeţe, patimă, nu se putea plânge,

bubos cum era, odată învins

dădea dovadă de mare cuviinţă.

Imaginea lui îngheţa sau lăcrima,

parcă puteai şti, ochiul galben te privea

şi nu-ţi puteai da seama

dansantul urs bubos cărat de alţii-n spinare

nemântuit, legat fedeleş,

alesese pre tine-a te iubi, cu mâinile-mpreunate

vrăjea pâinea, cerceii şi jumătăţile de măsură.

Suporta cu greu sărutul altora pe umărul păstrat lui,maimuţă era şi se preocupa mai nou cu muritul.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul