Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Teatru prin gări

        Mircea Ghiţulescu

A luat fiinţă, sub patronajul Convenţiei Teatrale Europene, Teatrul itinerant Orient Expres care prezintă spectacole prin gările din Balcani şi ajung tocmai la Stuttgart. Proiectul Convenţiei porneşte de la Ankara, care a pregătit un spectacol cu piesa Ex-Press de Şirin Toprak, trece prin România cu Occident Expres de Matei Vişniec,  prin Serbia (Ca şi cum de Branko Dimitrievici, jucat de Teatrul Naţional din Novi Sad), apoi Croaţia (Şapte zile în Zagreb de Tena Ştivicici, cu Teatrul Tineretului din  capitala croată), Slovenia (Orchestra Titanic de Hristo Bojcev - Teatrul Naţional sloven din Nova Goriţa) şi, în fine, Germania (8o de dimineţi, 80 de nopţi de Soeren Voima, de la Schauspiel Stuttgart). 

În România proiectul este administrat de Teatrul Naţional din Craiova prin  Mircea Cornişteanu, dar, practic, primul spectacol a fost pus pe picioare de Ale­xandru Boureanu, care a pornit de la un text scris anume de Matei Vişniec pentru uzul UE. Partea militantă a operei lui Matei Vişniec ia amploare, el fiind,  în acest caz, un purtător de cuvânt al Uniunii Europene. Piesa lui,  intitulată Occident Expres, este un manifest al Statelor Unite ale Europei care exaltă dispariţia frontierelor într-un fel în care numai Matei Vişniec o poate face: unul dintre personaje face pipi pe fostele frontiere care au provocat atâtea suferinţe europenilor. A început cu Franţa - Germania, a terminat şaptesprezece frontiere, mai are multe de parcurs şi se gândeşte ce să facă la frontiera României cu Ungaria. Parabolă amăruie, ironică şi dramatică a destinului est-european, piesa lui Matei Vişniec  face (din nou, după Sexul femeii ca un câmp de luptă) analiza ironică a populaţiilor balcanice în care se amestecă români cu turci şi albanezi, cu ţigani şi croaţi. Dispare Ungaria din această îndrăzneaţă extensie a balcanismului, deşi bieţii unguri au fost balcanizaţi secole de-a rândul de turci. Parcă Balcanii sunt prea mari în viziunea  autorului, încorporând şi Carpaţii. Matei Vişniec ne vorbeşte cu ironie despre aşa-numitul „popor fluid care ia forma vasului în care este turnat”, gândindu-se, desigur, la români, dar păcatul acestor generalizări de tip cioranian este că nu ţin seama de varietatea românilor. Nici un român nu seamănă cu celălalt, de aceea nici nu se suportă şi nici nu pot determina o etno-filozofie cât de cât exactă.     Adevărul este că, de data aceasta, totul trebuie apreciat din perspectiva dificultăţii acestui proiect care se desfăşoară pe calea ferată, ca turneele teatrale de pe vremuri. Gara Băneasa este un spaţiu bine găsit datorită deschiderii generoase a clădirii, iar trăsnaia cu ora de începere 22,30 a avut un succes subit. Peronul amplu al Gării Băneasa era plin de curioşi. Alexandru Boureanu a ştiut să îmbine ficţiunea  lui Matei Vişniec cu realitatea ceferistă. Din când în când, mult evocatul tren Orient Expres, care făcea legătura între Paris, Berlin, Bucureşti şi  Ankara, trece fulgerător prin gară,  dar nu opreşte.  Efectul nocturn este fascinant şi îl susţine pe unul dintre actori care  idolatrizează legendarul Orient Expres cu vagoanele sale Pulmann („ce frumoase sunteţi, voi vagoane Pulman!”, exclamă cu o tragică naivitate actorul Dragoş Măceşanu.  „Occidental dream” al fraierilor din Est este exprimat aici cu  toată puterea, doar că piesa lui Vişniec, intitulată Occident Expres, trimite la o răsturnare a situaţiei: nu cumva  a început să existe şi un oriental dream? M-aş mira! Alexandru Boureanu are o idee salvatoare:  totul se petrece pe un platou de filmare, cu un scenariu poliglot. El însuşi este regizorul care filmează o nuntă ţigănească a la Kusturiţa. Ajunşi la Bucureşti, nimic nu putea fi mai mişcător. Actorii de la Craiova au intrat tare şi joacă mişto. La nevoie, bat toba, imitând mersul trenului. Fac şi teatru interactiv, vorbesc cu spectatorii, îi întreabă, ca la Chişinău, dacă doresc „siex”, dar în limba engleză. Geni Macsin cântă la vioară, Adela Minae  se răsfaţă în rolul predominant al Ţigăncii, dar şi în acela, mai „rafinat”, al Doctorandei. Toţi (Ştefan Mirea, Marian Politic) sunt trup şi suflet acestui proiect ce câştigă, probabil,  prin finanţarea lui  ge­neroasă. Nu mai avem unde revedea Orient Expres decât dacă ne deplasăm la Stuttgart în 16 iulie. Nu trebuie să luăm  cameră la hotel, ajunge să rămânem în gară  până la ora 19.30, când începe  spectacolul european. 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul