Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Un instrument al globalizării

        Călin Stănculescu

Psihologie şi cinematografie este titlul unui incitant volum semnat de Elena-Claudia Rusu, volum ce ne introduce în fascinantul domeniu al relaţiilor artei a şaptea cu funcţiile psihosociale ale operelor cineaştilor.

Teren privilegiat de studiu, universul filmului a intrat de multă vreme în vizorul analiştilor dornici de a descoperi motivaţiile, reacţiile sau aspectele ascunse ale subconştientului în procesul genezei operei de artă colective. Martor sau complice, oglindă a realităţii sau manipulare ideologică, filmul - arta cu cei mai mulţi spectatori în secolul trecut – devine în mileniul al treilea nu doar un instrument al globalizării, dar şi principalul aliment al publicului, astăzi bombardat din toate părţile de felurite ecrane – de telefoane mobile, televizor, cinema, publicitate, media, calculator etc. etc.

Elena-Claudia Rusu face în preambulul interesantului său studiu o trecere în revistă istorică a evoluţiei cinematografului, detaliind teoria genurilor, cu unele opinii contestabile. Astfel, avem, printre altele, genuri antisociale – filmul cu crime şi melodrama familiei, dar şi antigenuri, ilustrate eronat de „M.A.S.H.”, sau un gen nou, şi anume: filmul spiritual, exemplificat cu producţiile hollywoodiene circumscrise mişcării Spiritual Cinema Circle, ilustrate cu titluri ca „What the Bleeps Do We Know”, „The Celestine Prophecy” sau „Peaceful Warrior”.

Printre funcţiile psihosociale ale filmului, autoarea enumeră: cea mitologică, socioculturală, de divertisment, catartică sau cea de producere a stărilor alterate de conştiinţă. Printre factorii majori de influenţare a filmelor, se numără, conform unei recente ana­lize americane, în func­ţie descrescătoare, triumful defavorizatului, eroismul şi aventura. Cu multiple exemple sunt evocate abordările din psihanaliza jungiană şi post­jungiană, unele ope­re cinematografice fiind frecvent utilizate în te­rapii necesare dezvol­tării psihice şi transformării individului.

Abordarea reprezentării psihanalizei şi psihiatriei în filmul de gen este fragmentară, deşi istoric porneşte încă din anul 1906 cu filmul „Dr. Dippy Sanitarium”. Im­plicarea  ideologiei în ana­liza raporturilor psihologie-cinema nu este suficient argumentată, unele motivaţii reducându-se la simple aser­ţi­uni. Cu minuţie este, în schimb, analizată o perspectivă depăşită, şi anu­me cea structuralistă, inclusiv poststructuralismul, domenii epuizate mai ales în analiza europeană, mai ales cea franceză, care a perpetuat tezele revistei „Cahiers du Cinema” în operele cineaştilor Noului Val. După o rapidă trecere prin analiza raporturilor gestaltismului şi existenţialismului cu cinematografia, ajungem la perspectiva cognitivismului constructivist, cheia unor posibile terapii, cu şi prin film, evidenţiate aici fiind rolurile emoţiei, motivaţiei şi ale empatiei în experienţa de vizionare, care poate face din spectator un participant la propria sa vindecare prin artă. Aici empatia este considerată drept  activarea spectatorului, a afectelor şi a emoţiilor sale în identificarea cu interesele unor fiinţe fictive.

Autoarea, doctor în psihologie, ne promite şi un al doilea volum în care vom afla definiţii consacrate, un istoric şi o listă a caracteristicilor terapiei prin film sau filmoterapiei. Volumul al doilea va cuprinde şi analiza unui context experimental, cu extrase din studii de caz, evaluări materializate în cadrul primului grup de terapie prin film din România. Viitoarea carte va prezenta concluziile cercetării şi informaţii privind avantajele, limitele şi contraindicaţiile terapiei prin film.Dincolo de un număr pasabil de greşeli de tipar, volumul semnat de Elena-Claudia Rusu este tipărit în excelente condiţii grafice la editura Cartea Daath din Bucureşti.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul