Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Să trăiască pleonasmu’ că ne-a stimulat orgasmu’!

        Critias

 

• O īntreagă garnitură de profesori emeriţi de la Facultatea de filologie a Universităţii Bucureşti au fost (scuzaţi expresia...) băgaţi afară īntr-un mod nu doar neacademic, ci şi total inelegant. Cu ce au greşit Nicolae Manolescu, Mircea Anghelescu, Eugen Negrici, Mircea Martin, Nicolae Constanti­nescu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, Mihai Zamfir şi alţii īn afara faptului că au īnvăţat (dragostea pentru) literatură cāteva zeci de promoţii de studenţi, dintre care mulţi sunt īn prezent ei īnşişi nume prestigioase şi respectate īn cultura romānească? Probabil, chiar cu asta. Scoaterea forţată la pensie (deşi, conform legislaţiei īn vigoare, toţi mai aveau dreptul de a oficia la catedră īncă vreo cāţiva ani) s-a făcut īn virtutea conceptului de fină extracţie intelectuală al economiilor bugetare. Suntem doar īn plină criză, şi nu economică īn primul rīnd. Mai grav mi se pare faptul că aberanta decizie n-a fost luată de Ministerul de resort, ci de rectoratul Universităţii bucureştene. Dar şi mai grav mi se pare faptul că toată lumea merge pe burtă, asistānd pasivă la consumarea unei veritabile drame a īnvăţămāntului autohton. Ce fac studenţii, colegii de breaslă şi adormita noastră societate civilă? Mersi, bine, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră: ne mai luăm o dată cu toţii la revedere de la ideea – desuetă, mie-mi spui? – de valoare & competenţă. Īn schimb, trăiască şi īnfloreasc㠄sistemul Bologna”, noul far călăuzitor al gāndirii aptere şi garanţia tuturor victoriilor, prezente şi viitoare, īn lupta cu ceea ce a mai rămas din īnvăţămāntul universitar romānesc! Aşa băieţi: pe el, pe mama lui!... • Cu vreo două zile īnainte de scrutinul pentru europarlamentare, spaţiul public a fost invadat de afişe şi fluturaţi care avertizau membrii onor electoratului romān să nu care cumva să meragă la vot de două ori pentru că legea pedepseşte excesul de conştiinţă civică. Cunoscut fiind (din toate sondajele) apetitul nebun al populaţiei mioritice pentru participarea la alegerile de dumincă, grijuliul avertisment īmbracă veşmāntul ridicol al unei glume de calitate superīndoielnică, dar cu rezultate īn afara oricărui dubiu: avānd de ales īntre a vota ilicit de două ori şi a nu vota legal nici o dată, majoritatea au ales corectitudinea! • Oh, mea culpa! Mai bine zis: oh, mea pulpa – aia de la piciorul cu care am scris la mişto săptămāna trecută despre sloganul electoral al cuplului Vadim – Becali. Recunosc, am greşit. Īn realitate, poezeaua suna aşa: Doi creştini şi patrioţi/ Vor scăpa ţara de hoţi!, nicidecum Doi romāni... etc. Īmi cer scuze şi fac cuvenita rectificare. Īn rest, rămāne cum am stabilit... • Din ciclul: să trăiască pleonasmu’ că ne-a stimulat orgasmu’ (lingvistic şi cultural, of course)! Titlu cu litere uriaşe pe un afiş de dimensiuni corespunzătoare: Munca e-un travaliu! Celor care l-au scris, la angajare, li s-a cerut, fireşte, să ştie limba engleză. Din păcate, afişul e īn romānă. Dar cine mai cere astăzi cuiva să ştie limba romānă?! • ...Īn nici un caz deştepţilor care au conceput clipurile alea care se vor reclamă la berea Golden Braun (sau cam aşa ceva). Ideea lor fundamentală este exprimată căznit şi scatologic astfel: Pentru toţi cei care fac treaba să meargă. Corect, enunţul ar trebui să sune aşa: Pentru toţi cei care fac īn aşa fel īncāt treaba să meargă. Sau, mai pe scurt: Pentru toţi cei care fac ca treaba să meargă. Altfel, formularea capătă cu totul alte conotaţii, sintagma „a face treaba” trimiţānd cu gāndul la acte rezervate exclusiv intimităţii fiecăruia. Cāt despre faptul că respectiva treabă, odată făcută, ar mai şi merge (pe propriile membre?, sprijinită de subsuori?) ce să mai zici?! Dacă veşnicia s-a născut la sat, suprarealismul s-a născut īn publicitate... • Cine spune că prezenţa Romāniei īn Uniunea Europeană nu se face īn nici un fel simţită fie se īnşală amarnic, fie e de rea-credinţă. După mai puţin de doi ani şi jumătate de la integrare, efectele īncep să se vadă cu ochiul liber unde te aştepţi mai puţin: īn conservatoarea Anglie. Britanicii continuă se respingă, de exemplu, adoptarea monedei unice europene, aliniindu-se īnsă la practicile romāneşti de vehiculare a banilor din bugetul public. Pānă acum, vreo patru miniştri (sau parlamentari, sau cāte ceva din fiecare...) au fost obligaţi să-şi dea demisia după ce organele abilitate au constatat exagerata lor dexteritate īn īncărcarea deconturilor unor cheltuieli curente (chirii, servicii, di­verse cumpărături). Nu v-aduc aminte toate acestea de aleşii şi numiţii noştri īn diferite funcţii, aşijderea prinşi cu ocaua mică, mijlocie şi mare īn daraveri identice? Se pare că ne-am făcut iluzii imagināndu-ne că transferul de mentalităţi, conduită şi apucături se va face benefic, dinspre ai lor, către ai noştri, nicidecum invers. Ţeapă: legile feed-back-ului sunt mai tari decāt legile moralei. Mă lasă visător gāndul că, peste vreo 10 ani, conceptului de europenizare a Romāniei īi va lua locul cu succes acela de romānizare a Europei. Protocronişti au fost, protocronişti sunt īncă şi-or fi cāt neamul romānesc...
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul