Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Fotbalul n-are a face cu democraţia

        Gelu Negrea

• Circulă prin lumea literară o vorbă plină de conţinut sapienţial: prima carte a unui autor nu de pune – edificatoare pentru īnzestrarea cu har a īmpricinatului sunt cele de la a doua īncolo. Cam īn aceiaşi termeni cred eu că se configurează problema debutului şi īn materie de fotbal: este prematur şi periculos să formulezi concluzii după numai o apariţie publică a unei echipe la cārma căreia a fost instalat un antrenor nou. E adevărat: principiului precauţiei (atenţie: căţeii dintāi turbează!) i se opune optimismul paremiologic al chestiei cu ziua bună care se cunoaşte de dimineaţă, dar cum bătălia dintre cele două adevăruri maniheiste n-a stabilit īncă un cāştigător pe termen lung, cel mai īnţelept este să privim lucrurile din ambele perspective, dialectic şi echidistant, ca romānul imparţial.

Se ştie c㠖 īntr-o primă instanţă, cel puţin –, orice schimbare provoacă un şoc emoţional care, de regulă, generează rezultate pozitive: un plus de concentrare şi mobilizare, dorinţă firească a fiecăruia de a confirma īncrederea acordată, spiritul de revanşă – mai ales al celor care au fost ignoraţi īn precedenta magistratură tehnică etc. Toate s-au văzut īn atitudinea jucătorilor din reprezentativa Romāniei īn meciul de sāmbătă cu Lituania – primul consumat sub comanda lui Răzvan Lucescu. Singura rezervă ar fi că, īn general, starea euforică se declanşează uşor, dar se stinge repede: entuziasmul n-are combustibil pentru curse de anduranţă, nu funcţionează prin autoalimentare perpetuă, este instabil şi perisabil. Aici, precedentul nu e automat operaţional: totul trebuie reluat de fiecare dată de la capăt pentru că nimeni nu poate trăi doar din amintirea entuziasmului. Nici măcar a celui de săptămāna trecută. Răzvan a avut īn privinţa asta o intuiţie deşteaptă: īntr-o campanie, oricāt de lungă sau de dimpotrivă, orice confruntare trebuie privită ca o finală şi doar celor pătrunşi de adevărul acesta banal le sunt prezervate satisfacţiile şi performanţa de nivel īnalt.

Pe de altă parte, īnsă, nu se poate face abstracţie de bunele auspicii sub care s-a conturat noul īnceput al Naţionalei Romāniei. Lucescu jr. a transformat peste noapte porecla („Băiatul lui tata”) īn(tr-un īnceput de) renume. Are echilibru şi personalitate, judecă fără complexe cu capul din dotare şi nu se teme să rişte. A adus nu doar īn lot, ci printre titulari pe necunoscutul Apostol şi pe etren ocoliţii de selecţii Ionel Dănciulescu, Bogdan Mara şi Cristian Săpunaru. Desigur, ultimul era recomandat de evoluţiile la Porto, una dintre formaţiile va­loroase ale soccerului european, ceilalţi īnsă reprezintă īnvestiţii cutezătoare ale lui Răzvan, mai ales dacă ţinem seama şi de prejudecăţuile curente privitoare la vīrsta a măcar doi dintre ei.

Curajul şi limpezimea de cerebel ale selecţionerului s-au vădit la fel de peremptoriu atāt īn privinţa celor trimişi īn teren, ci şi a celor lăsaţi pe banca de rezerve ori chiar īn afara ei. Exemplul lui Costea de la Universitatea Craiova (un jucător şi o echipă la modă şi īn vogă locală) este sugestiv şi convingător. Reacţia ofuscată a lui Adrian Mititelu – de īnţeles şi chiar de apreciat, pānă la un punct: orice conducător de club trebuie să-şi facă un titlu de māndrie din a oferi cāţi mai mulţi echiperi primei reprezentative a ţării – divulgă īnsă o īnţelegere parţială şi partizană a lucrurilor şi atrage īncă o dată atenţia asupra faptului că, totuşi, antrenoratul este o meserie şi că se īnşală aceia care cred că a avea puterea echivalează cu a avea dreptate, inclusiv īn treburi pentru care nu posedă calificarea necesară. Se pare că oamenii din fotbalul romānesc n-au īnţeles foarte multe nici din păţania lui Gigi Becali, nici din exemplul lui Bucşaru de la Urziceni.

Răzan Lucescu a greşit īntr-o singură privinţă (boală de familie...): n-a avut tăria să ignore īntrebările provocatoare ale ziariştilor īn legătură cu vorbele lui Mititelu. Coach-ul Naţionalei nu trebuie să intre īn clinciuri orale cu toţi cei care – motivat au ba – consideră că au ceva de spus īnainte, īn timpul sau după un meci. Nu vreau să zic prin asta că nu trebuie să le ia īn consideraţie spusele (īn măsura īn care ele merită); doar atāt: să se abţină să intre īn dialoguri tendenţioase şi sterile cu ei. Fotbalul de performanţă nu prea are de-a face cu democraţia, oricāt de incorectă politic pare această afirmaţie.

Una peste alta, e bine. Ceea ce sper să am ocazia să scriu şi după partidele cu Franţa şi Serbia...

 

• Liga suporterilor independenţi (i-auzi una!) din cartierul Ghencea a organizat o demonstraţie de stradă īmpotriva finanţatorului Stelei, Gigi Becali, cerāndu-i imperativ să-şi facă bagajele şi să lase īn pace echipa. Banerele erau frumoase şi sugestive, scandările la fel; ce n-am īnţeles este următorul deta­liu minor: cine va da bani pentru menţinerea clubului īn eşalonul de frunte al fotbalului nostru? Au suporterii cu pricina o soluţie la īndemānă sau...? Īntr-o problemă de gingăşia acesteia nu sunt suficiente doar vocalizele – oricāt ar fi ele de cuceritoare şi justificate. E rău cu rău, īntr-adevăr, dar ce şi cum ar fi fără el? – iată īntrebarea. Urăsc că trebuie s-o pun fiindcă insul mă enervează şi mă revoltă de trei ori pe zi – dimineaţa, la prānz şi seara –, dar asta-i una, iar economia fotbalistică de piaţă e cam altceva. Să dea Cel de Sus ca verva sindicalistă a suporterilor stelişti să se soldeze cu bune rezultate. Mă tem de un singur lucru: ca nobilele lor intenţii să nu le īntunece luciditatea. Există o specie de vieţuitoare ale căror femele, din dragoste maternă, īşi strangulează puii...
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul