Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Neptun – zeul literaturii

        Horia Gārbea

A VIII-a editie a Festivalului Zile si Nopti de Literatura de la Mangalia-Neptun a fost una dintre cele mai reusite, cu toate ca s-a desfasurat īn conditii speciale, de maxima austeritate, din cauza crizei financiare care a afectat toate institutiile implicate īn organizare. O noutate importanta a fost concentrarea manifestarilor īn numai cinci momente: doua recitaluri de poezie, de durata relativ redusa prin scaderea numarului de invitati, doua sedinte de colocviu si ceremonia decernarii premiilor care au fost, totusi, mai multe ca niciodata. Aceasta ultima ocazie festiva a fost moderata cu farmec si umor de presedintele Uniunii Scriitorilor, domnul Nicolae Manolescu, aflat īntr-o zi de gratie.

Formatul nou a lasat loc totusi unor runde de īntīlniri informale, favorizate si de faptul ca, de data aceasta, participantii romāni si cei din strainatate au locuit īmpreuna, la Vila Scriitorilor „Zaharia Stan­cu”. Ele au justificat adaugirea „...si Nopti de Literatura“ din titlul festivalului. Prezenta activa la decernarea premiilor a Ministrului Culturii, dl Theodor Paleologu, a fost un semn īncurajator pentru viitorul acestei īntīlniri literare de anvergura, īn conditiile īn care pre­decesorii sai nu au avut vreme sa apara la festival. De retinut si declaratia primarului nou ales al orasului Mangalia ca, atīta timp cīt va fi īn aceasta functie va sprijini desfasurarea „Zilelor si Noptilor”. Schimbarea liderului municipalitatii nu a fost deci, din fericire, de natura sa afecteze buna relatie a acesteia cu Uniunea Scriitorilor.

Un fapt inedit a fost si decernarea premiilor īn cadrul prietenos al Complexului Ambasador din Neptun, īntr-un loc deschis brizei marine, recitalul cīstigatorilor fiind acompaniat de fosnetul copacilor si aclamatiile paunilor din apropiere. De retinut ideea traducerii textelor citite la recitaluri si la ceremonia finala pe un ecran, cu versiune īn engleza cīnd textul era romānesc si īn romāna cīnd invitatii citeau īn engleza. Astfel timpul de prezentare s-a redus si īntelegerea a devenit mai profunda. La colocviu, traducerea simultana īn romāna, engleza si franceza a fost īnsa la fel ca de obicei, adica fara cusur, aplauzele participantilor rasplatind efortul considerabil al echipei de translatoare.

Prin stradania organizatorilor - īn frunte cu Irina Horea si Gabriela Visan, evidentiati īn final prin cuvinte calde din partea presedintelui scriitorilor - ca si prin bunavointa zeitei Fortuna, la aceasta editie au lipsit complet micile incidente care sa īntunece buna dispozitie a oaspetilor (rataciri, īntīrzieri, bagaje pierdute, pene de autovehicule). Si personalul Vilei, nu foarte numeros, a fost la īnaltime. Pīna si vremea a fost de partea festivalului, īncīt putem banui ca zeul marii a cumulat si portofoliul literaturii.

Īn concluziile finale ale colocviului, trase de dl Nicolae Manolescu, criticul a subliniat ca asteptarile enuntate initial au fost īndreptatite, si anume ca, prin interventiile celor prezenti, nu se va elucida relatia dintre literatura si politic dar se vor isca noi īntrebari fertile pentru definirea acestei legaturi.

Reprezentantii presei literare si centrale la Festival au fost, īn majoritate, ei īnsisi scriitori, ceea ce a fluidizat relatia lor cu invitatii, totul fiind o reuniune īn cadrul breslei. Revista Luceafarul de dimineata si-a aflat cīte un exemplar īn mapele participantilor īntrucīt continea opt pagini de poezie din creatia invitatilor straini. Ea s-a bucurat de o deosebita apreciere.

Astfel, cu bucurie si speranta unui Festival mai bogat īn 2010, participantii s-au despartit īntr-o atmosfera de relaxare si optimism.

 

Pentru o artă incorectă politic sau De ce ţineau frizerii cu Progresul?

 

Literatura si arta sīnt incorecte politic. Un scriitor care menajeaza pe cineva – oricine ar fi acela -  este un perdant. El seamana cu un fost detinut iesit din puscarie dar care, cum īsi aprinde o tigara, se uita īn jur sa observe daca nu-l vede gardianul. Desi teoretic si legal se afla īn libertate, el nu este liber, ci a ramas tot un puscarias. 

Cīndva juca īn campionatul de fotbal al Romāniei, la Bucuresti, o echipa modesta, deseori īnvinsa si chiar trimisa fara mila īn ligile inferioare. Se numea – paradoxal - Progresul! Aceasta echipa apartinea Bancii Nationale a Romāniei si se cuvenea ca soarta ei sa fi fost mai buna. Era īnsa o echipa modesta, cam fara suporteri, fara jucatori mari si fara ambitii de… progres. Totusi echipa īsi avea si ea sustinatorii ei: frizerii.

Totdeauna am fost surprins ca, prin traditie, īnca din vremea primelor mele amintiri infantile, echipa Progresul nu avea sustinatori, cu exceptia frizerilor. Acum, gīndind la corectitudinea politica pretinsa si artistilor, am īnteles de ce.

Prin natura profesiei, frizerii si soferii de taxi trebuie - sau macar se cred obligati - sa īntretina cu clientii conversatii usoare. Fotbalul e foarte potrivit ca subiect de palavrageala. Dar, pentru a evita orice disputa care ar duce la tensiuni cu clientul si la diminuarea bacsisului, un Figaro diplomat se facea ca echipa lui favorita e Progresul. O formatie fara talente, deseori batuta (odata cu un memorabil 6-0 de Rapid, alta echipa īn principiu perdanta). Indiferent cu cine tinea clientul, el putea fi multumit: echipa frizerului era chiar mai slaba decīt a lui.

Clientii vechi se bucurau sa treaca luni dimineata sa se rada ca sa-l poata tachina pe barbier: „Ei, nea Gica, ai vazut ce-a facut ieri Progresul matale?!”. Nea Gica ofta prefacīndu-se resemnat si profita de ocazie: īncasa banutii.

Īn Romānia, imediat dupa Revolutia din 1989, cīnd cineva dorea sa discute usor despre politica, fara a intra īn polemici, sustinea ca el „a votat cu ecologistii” sau cu „fortele de centru”. Niste partide amarīte, care numai „forte” nu erau. Desigur, toti frizerii erau declarati ecologisti si de centru.

Īn literatura e cam la fel: toate genurile īsi au „Progresul” lor pe care, daca-l lauzi, nu se supara nimeni. Iar criticii cu vocatie de frizeri se orienteaza perfect. De cīte ori un mediocru nu ia un premiu numai ca sa nu fie premiate opere importante, dar creatoare de polemici?

Privirea īn jur a fostului puscarias si intrarea īn rīndurile fanilor echipei Progresul - iata doua atitudini ce sīnt incompatibile cu arta. Dar care se potrivesc īn schimb perfect artistului corect politic. Acesta, īn loc sa se preocupe de arta lui, este atent sa sufle īn iaurtul incorectitudinii, sa aiba grija sa nu supere minoritarii etnici, nici pe cei sexuali, sa nu para sexist ori rasist.

Cel mai bine ar fi sa scrie deasupra lucrarii sale un avertisment: Eu tin cu Progresul si am votat cu ecologistii. E ridicol sa vezi un om īn toata firea care, īn practicarea artei, gestul suprem al libertatii, roseste si īsi cere iertare la fiecare pagina ca este alb, crestin si heterosexual.

Unii cred ca este moral si decent sa nu te aliezi cu majoritatea, sa nu porti culorile unei mari echipe, ci, de dimineata pīna seara, sa spui ca tii cu Progresul. Si tot asa, pīna cīnd ajungi chiar sa īti placa lucrul asta si sa crezi ca numele Progres īnseamna chiar ceea ce scrie pe firma, indiferent de locul īn clasament. Dar eu sīnt foarte sceptic. Eu, cīnd ma gīndesc la acest subiect, parca simt mirosul de colonie submediocra si parca aud comentariile, la fel de suspecte si servile, din pravalia lui nea Gica, primul frizer de care īmi amintesc.

(Comunicare sustinuta de autor la colocviile Festivalului Zile si Nopti de Literatura)

 

Palmaresul Festivalului Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură”, ediţia a VIII-a, 2009

 

Marele Premiu OVIDIUS, acordat de Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, scriitorului maghiar Péter Esterhįzy.

Premiul Festivalului, acordat de Primaria Mangalia, romancierului american Joey Goebel.

Premii pentru traduceri din literatura romāna, acordate de Institutul Cultural Romān scriitorilor Sean Cotter (SUA), Chiril Covalgi (Rusia) si Omar Lara (Chile).

Premiul special acordat de MCCPN traducerii Noului Testament realizate de un colectiv condus de Cristian Badilita. 

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul