Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Şarpele

        Stelian Tăbăraş

O ştire care a făcut de curānd senzaţie  anunţa: monstrul există īn lacul Paltinul. Am fost intrigat, pentru că lacul Paltinul colecţionează şi apa puţină, multă, cātă e, a rāului Secăria. Lacul, format de un baraj artificial, are trei cozi: una intră adānc chiar īn satul īn care m-am născut. Eu chiar i-am sugerat unui primar ce părea destoinic, dar, de fapt, nu era, să construiască la această coadă a lacului cāteva cabane, ba chiar şi un ştrand pentru mulţii turişti care vin, dar care a treia zi pleacă de plictiseală.

Am văzut şi monstrul, era filmat, era un şarpe enorm, cam de patru-cinci metri, desigur, din familia pitonilor sau Anaconda, specii care trăiesc īnsă, de obicei, īn lumile tropicale. (Īn Columbia a fost găsită  fosila unui şarpe de aproape 50 de picioare, despre care herpetologiştii presupun că se hrănea cu crocodili. Paleontologii presupun că temperatura Amazonului trebuie să fi fost cu 6-8 grade mai caldă pentru a susţine prezenţa unui asemenea monstru  cu sāngele rece).

Şarpele era īntr-adevăr hidos, doi oameni īl ţineau īn braţe orizontal ca pe un buştean. Avea capul destul de lat, cu ochi holbaţi, mă şi mir cum a putut el fi capturat acolo, pe fundul lacului. Nu cu mult timp īn urmă fusese anunţat īncă un exemplar uriaş, prins īn apele Mureşului. Probabil, făcea parte din aceeaşi specie.

Lucrul cel mai deosebit a fost revelarea unor vechi amintiri, venite din prima copilărie. Pe lāngă legendele ce păreau adevărate, două cazuri ne-au stārnit teamă şi compasiune. Unul era povestit de un om foarte serios, cum că ar fi īntālnit un şarpe cu cap de cāine īn munţii Zănoaga, lucru ce l-a speriat foarte. S-a urcat īn căruţă şi a fugit spre sat, renunţānd la lemne. Al doilea are implicaţii mult mai adānci şi adevărurile spuse sunt de verificat īn continuare: Nu mai ştim din ce cauză, un ţăran īn toată puterea cuvāntului a fost ridicat de acasă de securitate īn plină noapte, băgat īntr-un „GAZ” (vă mai amintiţi de aceste maşini de groază ruseşti). Cică trebuia să dezvăluie unde a ascuns pistoletul şi ce urmărea, de fapt, cu el. Omul se ştia total nevinovat, dar pistoletul  fusese găsit īn podul casei sale, desigur, plasat acolo de cineva care-i voia răul sau chiar de cineva de la securitate. L-au dus la Ploieşti, l-au īncarcerat īntr-o clădire de pe strada Toamnei – cred că şi astăzi e acolo vreun sediu al unui „serviciu”. S-a īntors după cāteva zile īn sat, slăbit, cu părul complet alb, tăcut şi īnsingurat. Acolo, īn beci – ar fi povestit el femeilor – ar fi fost aruncat să stea şi peste noa­pte. Un şuierat sinistru şi două luminiţe īntr-un cap ce se agita l-au īngrozit. A strigat, a cerut să i se deschidă, a venit un paznic cu felinar şi i-a deschis uşa. Alături de el, īn beci, era un şarpe uriaş, pus acolo desigur anume ca să īnspăi­mānte anchetaţii. Īn acele clipe i-a albit părul. A ieşit promiţānd că va declara tot ce vor ei, cāt mai e īn toate minţile. Nu ştim ce va fi declarat, dar femeile vorbeau īn sat īngrozite, cu basmalele negre la gură (majoritatea erau īn doliu), īntāmplarea cu schingiuirile şi şarpele.  Şi astăzi ţin minte că şi eu n-am dormit de spaimă cāteva nopţi, iar īn beci n-am mai intrat seara vreun an de zile. (M-am gāndit, desigur,  mai tārziu că acel şarpe uriaş din beciul securităţii putea fi un mod de transferare īn mit a unei realităţi atāt de cumplite, īncāt nu putea fi descrisă īn cuvinte. Mitologia romā­nească e bogată īn şerpi uriaşi, unii – adevăraţi balauri cu mai multe capete, aripi, scuipānd foc etc.)

I-aş sugera acelui primar destul de norocos  de a fi fost ales pe locul unde a fost capturat şarpele din lacul Paltinul - să facă un muzeu. Am văzut īn Germania, la Furth (şi acolo tradiţia e veche, de la Siegfried şi Fafner ai nibelungilor) un astfel de muzeu al ba­laurilor; localitatea  s-a īmbogăţit de pe urma vizitatorilor. O peşteră, nişte vitrine, un film, poveşti („balaurul īşi poevesteşte propria viaţă”),  tradiţii de la chinezi şi sumerieni pānă la Apocalipsa lui Albrecht Dürer, blazoane şi explicaţii, ilustraţii, desigur, un shop cu sculpturi, reproduceri, costume, săbii şi alte īnsemne cavalereşti, cărţi de la Tudor Pamfil la Cărtărescu. Dacă ar expune şi icoane cu Sf. Gheorghe, ca­racterul muzeului s-ar dovedi a fi chiar foarte neaoş. Dacă tot mizăm pe turism…
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul