Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Fotbalul – mod de trăire şi īntrebuinţare

        Gelu Negrea

Parafrazāndu-l pe Mircea Cărtărescu, mă şi vă īntreb: oare, de ce iubim fotbalul? De ce prietenul meu Silviu, fizicianul (tip care are la activ comunicări ştiinţifice susţinute pe toate meridianele, de la Stanford la Moskova şi Calcutta, care ştie şase limbi şi ruseşte, plus literatură cāt un istoric şi un critic literar la un loc, filozofie cāt un profesor de specialitate, măcar, iar, pe deasupra, cāntă la pian cu egală remarcabilă dexteritate Rahmaninov şi Bethoven), de ce, aşadar, un om cu asemenea resurse, abilităţi şi preocupări pierde zilnic ore preţioase din viaţă nu doar uitāndu-se la tot felul de meciuri de 5 bani (are GSP TV!), ci şi citind presa sportivă, căutānd pe net informaţii şi comentarii privind echipa favorită? (Nu menţionez care e aia, ca să nu-i mai fac inima rea...). De ce eu īnsumi irosesc săptămānal fără pic de remuşcare ore bune cu fotbalul şi chiar dumneavoastră risipiţi cāteva minute citind aceste rānduri?

Īntrebările par retorice, dar nu sunt, fiindcă nu-mi arde absolut deloc nici de Cicero, nici de Demostene, nici de Quintilian la ora tārzie din această ultimă noapte de dragoste īn care scriu. Eu chiar vreau un răspuns la īntrebarea: de ce iubim fotbalul? La fotbalul romānesc mă refer. Precizarea este obligatorie şi elimină din start posibilele alegaţii de genul: fiindcă este un joc frumos, pasionant, capabil să reunească pe stadioane mulţimi dornice să urmărească spectacole sportive generatoare de plăcere şi exuberanţă a spiritului. Astea or fi fiind valabile pe la alţii, pe alte meleaguri, prin alte zări de farmec pline; la noi...

Ei, aici e aici: cum este, de fapt, la noi? Pe bune: de cāte māini, cu o medie de cinci degete fiecare, avem nevoie pentru a contabiliza numărul meciurilor de Liga īntāi din recent īncheiata ediţie de campionat ce pot primi fără ezitări calificativul „frumoase”? Īnţeleg prin asta lucruri extrem de simple: ritm alert, angajament total, acurateţe tehnică, faze incandescente (eventual, īncheiate cu gol sau măcar cu parade senzaţionale ale portarilor), īn fine, dar nu īn ultimul rānd, meciuri animate de fair-play, arbitrate corect şi ovaţionate de un public entuziast? Vă răspund eu: de niciuna!

Īn schimb, cele mai bine de 300 de partide, cāte se adună īntr-un an competiţional pe răbojul stagiunii fotbalistice prevăzute cu tur şi retur, au cumulat cu generozitate toate nenorocirile de pe lume: bănuieli de blat, viteză de joc marca Adormirea Maicii Domnului, fotbalişti care se mişcau īn teren ca şi cānd ar fi avut de ispăşit severe condamnări la locul de muncă, portari care n-au īnvăţat, pānă la 30 de ani, să iasă corect pe o centrare făcută de Bănel Nicoliţă, fundaşi care nu ştiu decāt să taie cu duioşie lemne pe tibiile adversarilor, mijlocaşi care aleargă timp de 90 de minute cu 28,5 metri mai mult ca propriul goolkeeper, atacanţi care au dat şutul la firul ierbii pe dropul la frunza plopului, conducători de cluburi care se gratulează reciproc cu expresii din medicină şi folclor din care nu lipsesc aluziile licenţioase la mame, patroni cu discursuri publice şi private īn care fac concurenţă neloială chivuţelor din Ferentari, spectatori care se plimbă pe gazon ca pe bulevardul Libertăţii de opinie şi conduită, suporteri care rup garduri, sparg cordoane de jandarmi, geamuri de autobuze şi capete de adversari cu aceeaşi crāncenă īndemānare, antrenori cu soluţii optime pentru toate problemele care nu privesc echipele lor, federali incriminaţi de DNA, oficiali arestaţi preventiv fără s-o merite, alţi oficiali nearestaţi de nimeni, deşi ar merita-o cu prisosinţă, barmani, chelneri şi ospătari, manelişti, milionari săraci, acţionari cu dare de mānă şi māncărime la limbă, procuratori cu abonament la procuratură, ziarişti care au scris despre mai multe meciuri decāt au văzut şi care cred că fotbalul a īnceput din ziua īn care ei au intrat din greşală īntr-o redacţie sportivivă, agenţia matriomonială pe care o căutau avānd sediul social la etajul superior etc., etc., etc.

De ce iubim noi, aşadar, fotbalul romānesc, această variantă insolită a sportului-rege fără mari tangenţe structurale şi morfologice cu activitatea similară din Anglia, Spania, Italia, Franţa, Olanda şi alte ţări surori din UE? Suntem oare o naţiune de masochişti funciari şi iremediabili? Avem permanent nevoie de ceva neguros şi inextricabil īn care să ne īnecăm săptămānal frustrările şi supărările provocate de spectrul crizei mondiale? Simţim imperios lipsa unor supape prin care să ne rejectăm neīmplinirile īn amor, spaima de şomaj, frica de nevestele posesive şi īngrijorarea pentru ziua de māine? De ce ne identificăm aiurea īn planul competiţiei existenţiale cu nişte flăcăi zdraveni, plini de bani şi de ifose, pe care, īn pofida declaraţiilor circumstanţiale, īi doare-n cotul şi pişcotul aferente de dragostea noastră anonimă şi fără sens? De ce aruncăm din mānă cartea pe care tocmai o citeam cu delicii intelectuale īndată ce pe micul ecran apare imaginea stadionului din Tārgu Jiu sau din Vān­ju Mare şi rămānem cu ochii pironiţi acolo ca-n filmele cu proşti, cu toate că ceea ce se vede ne induce īn suflete lehamitea şi īn cuget o plictiseală de moarte? De ce atāta timp cāt durează campionatul ne rugăm la Cel de Sus să se termine, naibii, odată porcăria asta, iar cānd se termină, intrăm īn fibrilaţie şi numărăm ca apucaţii zilele rămase pānă la reluarea d’a capo a chinului? De ce? Şi, īn fond, la ce ne servesc nouă toate astea?...Apropo, nu ştiţi cumva cānd īncepe noua ediţie de campionat?
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul