Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Noi, cei din linia-ntāi

        Gelu Negrea

Parafrazāndu-l pe Pascal, aş spune că nu numai dragostea, ci şi fotbalul se conduce după raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte. Adānc, nu? Adānc-neadānc, asta e: se pare că īn ecuaţia pasiunii pentru jocul cu mingea peticită, de al cărui farmec dubios se lasă copleşiţi mi­lioane de cetăţeni ai mapamondului majori, vaccinaţi şi cu drept de vot, intră o doză substanţială de iraţional, īmprumutată din chiar logica internă a fotbalului. Le este infinit mai uşor afonilor īntr-ale sportului-rege să explice de ce nu le place să se zgāiască de cāte ori au ocazia şi chiar mai des la alergarea bezmetică după o minge de piele a 22 de inşi cu aparenţe de oameni normali la cerebel, decāt celorlalţi de ce le place chestia asta. Păi, uite: de-aia, fiindcă īn nici un alt sport de echipă din lumea asta plină de-amaruri şi de chin nu se poate concepe o finală de competiţie internaţională īn care să se īntālnească o multiplă campioană mondială şi o formaţie de ciumpalaci fără tradiţie, fără veleităţi şi, īn general vorbind, fără nici un Dumnezeu. Īn schimb, la fotbal se poate. Orice. Inclusiv că īn ultimul act al ediţiei din acest an a Cupei Confederaţiilor (un fel de repetiţie cu costume a Campionatului Mondial din vara viitoare), alături de Brazilia să apară, din pămānt din iarbă-albastră, o echipă de boys care, neavānd loc de baschet, cricket sau curling, s-au consolat să alcătuiască reprezentantiva de fotbal a Statelor Unite ale Americii. E ca şi cum īn finala turneului pentru titlul mondial de şah lāngă Kasparov s-ar fi ivit din neant redutabilul jucător de table Gigi Becali sau mutul de la manutanţă. Vă puteţi imagina scena? Nici eu, cu toate că am scris un roman care, cu un pic de bunăvoinţă, poate fi īncadrat īn literatura S.F. Ce s-a īntāmplat īnsă prin Africa de Sud săptămāna trecută īmi depăşeşte cu mult resursele de fantazare oricāt de dezlănţuite, plonjānd viguros īn iraţionalul de tip caragialian, care nu mai poate omul pentru ca să priceapă o iotă. Pe lāngă halimaua confederativă din extrema sudică a planiglobului, cāştigătoarea de către Unirea Urziceni a titlului de campioană a Romāniei este cartezianism pur, ramura fundamentalistă. Să ne amintim: Brazilia īncepe competiţia cu un 4-3 repurtat vitejeşte īn dauna urmaşilor lui Tutankamon – un meci melodios (cu cāntec, care va să zică...), dar, una peste alta, frumos şi chiar promiţător de subtile delicii īn perspectiva a ceea ce va să urmeze. Buun... Īn jocul următor, egiptenii bat cu 1-0 o Italie ponosită, acră şi fără nici un chichirez, numai bună de luat la preţ de matineu, ca o meritoasă campioană mondială en titre ce se găseşte fără să se caute. Īn timpul ăsta, practicanţii teoriei soccerului din SUA sunt deznodaţi īn bătaie de joc de artiştii amatori şi profesionişti din teamul lui Dunga: 3-0.

Pānă aici a mai fost cum a mai fost; doar un pas ceva mai īncolo īnsă s-a declanşat marea circotecă. Egiptenii pleacă īn chip de mari favoriţi īn īntālnirea cu yancheii, dar nu ajung prea departe din pricina nostalgiei istorice provocate de nasul perfect al străbunicii lor Cleopatra, pe care par a-l zări prin niscaiva locante servite cu sārg de practicantele celei mai vechi profesiuni feminine din lume: cultivarea porumbului īn pătrat. Pragmatici cum īi ştim, americanii le administrează faraonilor un 3-0 scurt şi cuprinzător, iar de aici totul īncepe să intre īn ceaţă: Brazilia profită şi ea de degringolada macaronarilor lui Lippi, expediindu-i pe la domiciliile lor stabile prevăzuţi la pasiv cu un scor de forfait mititel şi drăgălaş. Şi uite aşa, du-te vreme vino vreme, mai cu iuţeală de picior proprie, mai cu nebăgare īn seamă de către adversari, ne trezim din somnul cel de moarte puşi īn faţa a două semifinale cu parfum de bouche bée: Statele Unite versus campioana Europei, Spania, şi, respectiv, Africa de Sud (ăştia de unde au mai apărut?) contra cvintuplei campioane mondiale, Brazilia. Meciuri aprioric dezechilibrate valoric, fizic şi psihic, cu outsideri fără şanse şi o finală previzibilă: să fie primite...

Numai că, luāndu-mă cu altele, am uitat să vă mai reamintesc periodic că ne aflăm īncă pe tărāmul fotbalului – spaţiul tuturor posibilităţilor care se poate şi chiar a ălora care nu există să existe. Neaveniţii cu pluta dintre Atlantic şi Pacific ignoră cu dezinvoltă inconştienţă orice calcul probabilistic şi, pānă să-şi aducă aminte că au īn faţă şi pe laterale cea mai performantă echipă de pe bătrānul şi conservatorul continent, le īnscriu la repezeală două goluri pline de conţinut descendenţilor īn linie directă ai bravului hidalgo Don Quijote din La Mancha, de-i mai zice şi Cavalerul Tristei Figuri. Aoleu, ce se īntāmplă doctore, ne frecăm noi la ochi, nevenindu-ne a crede că e real (Madrid) ce se vede? Ei, dar nu-i nimic, urmează partida Brazilia – Africa de Sud şi firescul va reintra īn normalitate. Dar, din nou ghinion de neşansă: cariocaşii joacă mai prost ca Dinamo īn meciul cu F.C. Argeş, ecologiştii de circumstanţă vestimentară ratează la fel de convingător ca Zicu şi Bănel Nicoliţă luaţi īmpreună şi separat şi, la capătul a nouăzeci şi trei de minute de plictiseală crāncenă, favoriţii se califică total nemeritat graţie unui gol norocos al lui Dani Alvez. Glorie īnvinşilor, (dez)onoare īnvingătorilor! Dar lasă că-şi scot ei pārleala īn finală, genialii lu’ tata, mānca-i-ar mama pe ei de talentaţi: or să le īnnoade artistic băftoşilor ălora de ame­ricani tibiile şi peroneul de o să le sune apa Vodislavei īn tărtăcuţă. Asta, după pauză, evident, fiindcă īn prima repriză, aţi văzut şi dumneavoastră ce şi cum...

Bref, adevărul care ne ridică părul şi care rezultă din această succesiune de īntāmplări cu sensul la urmă este acela că, de fapt, fotbalul n-are nici sens, nici logică, nici raţiune pură ca să aibă domnul Immanuel Kant ce să critice īn mod constructiv şi dialectic. Dar tocmai de asta īl iubim noi, cei din linia īntāi, peluza a doua, banca de la geam...

Coeficientul scandalos de hazard care guvernează īntreaga comedie alimentează utopiile egalitariste ce bāntuie cugetele tuturor frustraţilor vieţii.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul