Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Racla lu’ Caracla

        Adrian Buzdugan

Data şi locul naşterii: 22 aprilie 1971, Huşi;

Studii: 1985-1989 Liceul „Cuza Vodă”, Huşi, profilul Matematică-Fizică; 1995-1999 Facultatea de Filosofie, secţia Filosofie, Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi; teza de licenţă „Re-definirea umanului la Martin Heidegger”;

Profesor de ştiinţe sociale, învăţământul preuniversitar, Brăila;

 

Povestiri şi articole publicate:

- cronică de film în „Obiectiv” şi „Rafturi”, Brăila (în curând, şi în „Nautilus”); pamflet/eseuri de atitudine în „Oglinda literară”, Focşani; „Idearul” – „Dominus”, nr. 11/ 2007, Galaţi; „Luneta lui Ropa” -  „Dominus”, nr. 3/2008, Galaţi; „Caietele lui Mossow” – „Dacia literară”, nr. 4/2008, Iaşi; „Idearul” – „Viata românească” nr. 8-9/2008, Bucureşti; „Antilumea” – „Viaţa românească”, nr. 10/2008, Bucureşti; „Capela excomunicaţilor” (fragment) – „Oglinda literară”, nr. 11/2008, Focşani; „Bliul” – „Vatra”, nr. 1-2/2009, Târgu Mureş; „Antilumea” – „Helion”, nr. 1-2/2009, Timişoara; „Hypocraţia” (fragment) – „Oglinda lite­rară”, nr. 3/2009, Focşani; „Soarele răsare-n asfinţit” – „Nautilus”, nr. 4/2009, Bucureşti; „Caietele lui Mossow” – „Dominus”, nr. 4/2009, Galaţi; „Capela excomunicaţilor” (text integral) -  „Nautilus”, nr .5/2009, Bucureşti; „Rotoghila” - „Nautilus”, 2009, Bucureşti; „Zborul cantalogului” – „Viaţa românească”, nr. 8-9/2009, Bucureşti.

 

Premii:

Premiul II pentru povestirea „Antilumea” la concursul de proză scurtă HELION, decembrie 2008

 

 

 

 În după-amiaza aceea, Tania Melek m-a făcut să mă decid să intru în cursa pentru preşedinţie. Avea dreptate! Nu trebuia neapărat să fiu om cu cultură sau foarte logic în gândire! E lucru demonstrat, că cei inteligenţi şi oneşti ajung maxim în funcţia de ministru şi asta pentru nu mai mult de un mandat (căci îl lucrează ceilalţi şi-l scot din sistem).

- Şi ce să bag la C.V., Pufi? Terminasem şi eu o particulară ca şi ceilalţi oameni mai modeşti la cap... Din contractul re­ciproc avantajos (profesorii nu mă vedeau - eu nu învăţam nimica) mă căpătasem cu o diplomă în  nematologia  aplicată în chimia stereometrică.  Bineînţeles că nu mă numărasem printre cei doi studenţi buni pe care îi dă anual facultatea! În generaţia mea, unul ajunsese asistent, celălalt administrator la o şcoală... câştigau amândoi la un loc sub salariul unei femei de servici de la orice bancă.

- Ce naiba, mă! trebuie să fii isteţ şi să ai un pic de ambiţie! Atât! De bani, relaţii, haine, celelalte...se ocupă cei cu care vorbeşti să te pună!

- Că bine zici! Chestia asta pica bine de tot, şi-aşa intrasem în şomaj şi nu prea ştiam de ce să mă apuc... Nu era ideea mea, dar începuse să-mi placă!...

M-am dus la ăia într-o marţi. M-au măsurat, m-au cântărit, mi-au cerut să se uite pe fişa medicală. Mi-au pus câteva întrebări.

M-au băgat în Partidul Noua Biruinţă, ăla care avea însemnul electoral o nicovală cu nişte cozi de lalele-n cruce, şi-n două săptămâni m-au făcut vicepreşedinte pentru că făcusem armata în timpul revoltelor muiate-n lovitura de stat din ’89. I-au legat apoi o tinichea de coadă lui Pavel Ciurci şi m-am pomenit peste noapte preşedintele partidului aflat la guvernare. A fost un joc să câştigăm alegerile din noiembrie!...

 - Gata, poţi să faci orice, în afară de astea! şi mi-au întins o listă. Erau, ce-i drept, câteva interdicţii şi obligaţii. Puteam însă să fac aproape orice: să mă dau cu sania, să mă duc la Durău sau în Maldive, să fac abuzuri sexuale, acte de discriminare, să interzic circulaţia pe unde vrea muşchiul lui Costică!... Comportamentul agresiv şi declaraţiile de război intrau la recomandări.

- Păi cum dom’le, şi nu e periculos?

- Ce-ai, nene? Lupţi matale?

- Nu...

- Atunci?

Nu e dificil să conduci. Chiar nu e dificil deloc! Azi mă duc la pescuit.

Cum aveam timp din belşug, în primul rând m-am gândit să fac ceva pentru învăţământ, educaţie în general... Am convocat sindicatele, dar ăştia m-au rugat să nu care cumva să schimb vreo ceva! Schimbările trebuie să fie mereu aparente, să nu încurce procesul de producţie a idioţilor la scară industrială, forţa de muncă atât de necesară unei economii aflate în plină dezvoltare. Mi-au spus că ei sunt de fapt a cincea putere în stat, imediat după presă, care continuă în mod nejustificat, consideră ei, să deţină monopolul pe idiotizarea în masă.

 Voi elimina totuşi plantele transgenetice şi MDM-ul, instaurând la schimb un strict control demografic. O prioritate naţională va fi exportul maşinilor de cules struguri şi a mandolinelor pentru a realiza la timp redresarea balanţei comerciale deficitare.

La Industriilor l-am băgat pe Kalfa, singurul nepot. Zecele pe linie de la Latină îl recomandă, aşa că i-am dat o sârmă premierului. La Externe n-a vrut, că are rău de avion!... Câtorva prieteni le-am făcut culoar să mă ajute, în rest am fost împotriva nepotismelor! Nu mai suntem pe vremea papilor care doreau cu orice preţ ca puterea să rămână în familie!

Am avut un vis! Visam că eram mic şi vroiam să cumpăr Pământul. Auzisem că nu te-ntreabă nimeni cum faci primul milion, iar restul e o bagatelă! Afacere după afacere, până angajezi pe alţii să-ţi facă banii. Trebuie să recunosc, însă, că este o variantă puerilă, costisitoare şi, în plus, foarte obositoare! Mult mai simplu e să-l cucereşti! Vorba pictorului ăluia, Rousseau, care zicea că proprietatea privată îşi are baza în ignoranţa şi laşitatea celorlalţi. Ei bine, nu pot fi socotit vreo deşteptăciune, dar nu sunt laş! Aşa că de ce să nu iau înapoi ce a luat altul abuzând de indolenţa turmei?

 Consiliul celor Doisprezece a fost de acord cu intenţia mea. Au spus că un război pică bine în perioadă de recesiune!

 Mâine declar război Americii, mai precis Statelor Unite! Merită şi ele un război pe-acasă pe la ele... Construcţia unei flote de zeppeline ar dura foarte mult, aşa că m-am gândit mai degrabă la o invazie cu bărci pneumatice, invizibile pe sub radar!

 Am vorbit cu Washington-ul.

- Băi, frate! Nu suntem avantajaţi geografic! Putem veni doar cu bărcile! i-am zis eu lui Thomas Loggerhead.

Mi-a răspuns că ideea e bună şi că se pot câştiga bilioane. Numai să venim mai pe seară, ca să nu ne încurce cineva cu debarcarea furişată.

 Toată lumea greşise când se gândise la un război de uzură, generalii şi chiar eu, deşi mi-e greu să recunosc! Boston, Orleans, Chicago cad pe rând. Războiul va fi câştigat deci în mai puţin de şapte zile. Problema este că nu m-am hotărât cine anume urmează! Canada sau Mexicul?

 Le voi ataca prin încolţire. Pe amândouă.

Când au auzit că „omul care a cucerit America” se îndreaptă spre sud, Venezuela, Columbia, Peru, Ecuador, Guyana Franceză şi celelalte, au capitulat fără să le declar război. Bi-insulara Trinidad-Tobago în schimb, această ţară de buzunar din Marea Caraibilor, ne-a declarat război, întrucât este interesată de reconstrucţiile gratuite de după bombardament... Armand Flax, viitorul ex-preşedinte, m-a sunat şi şi-a cerut scuze în mod oficial, cu rugămintea să n-o dinamităm cu totul!

 În Rusia poţi să câştigi doar bucată cu bucată. Câştigi, te-opreşti. Câştigi, te-opreşti. Şi tot aşa! Am să-mi notez chestia asta în extrasele mele machiavelice! Deci până una-alta, nu am timp de Rusia!

Mă gândesc să alipesc şi Africa. Dar asta la modul serios! S-o trag puţin mai în sus, spre bătrânul continent. Foştii preşedinţi de pe-acolo au fost de-acord, în plus, se va dezvolta şi turismul. Mi-au trimis chiar un pachet cu bunătăţuri tradiţionale, pliante şi vor să fac lobby pentru sloganul: „Înapoi, la origini!”.

Ca să păstrez pământul cucerit, trebuie să ţin oamenii ocupaţi! Savanţii, în loc să mai stea degeaba şi să se chiorască la stele, sunt prinşi acum în chestia asta cu Africa... Şomerii vor dispărea! Ei vor fi gardienii bine plătiţi ai noilor închisori necesare, iar pensionarii, LA MUNCĂ!

Rămâne însă o categorie ca un puroi!...

La primul şi ultimul Congres al Artelor, în loc de discursuri sforăitoare i-am luat din scurt:

- Mă, artiştii tre’ să facă ceva util! Cu ce ajutaţi voi societatea?... Moralmente mă refer!...

- Dar, domnule preşedinte, doar nu clădiţi o cetate plato­nică! Reclădiţi un imperiu! Schimburile interculturale din artă trebuie să se producă organic. Impunerea unui şablon ar face ca arta să...

- Nu mai pot eu de arta voastră! Cum zicea neamţu’ ăla... asta-i doar o alternativă curatorie la realitate! Uitaţi cum stă treaba!...

I-am pus să-mi facă nişte statui de-a-ntregul, portrete, poezii de pus pe imn, să-mi scrie şi nişte chestii stil „Gândirea împiedică acţiunea”, „Binele trece prin rău”, „Prostia care nu-i înşelătoare persistă”, „Nu regret nimic din ce-am făcut!”, „Credinţa nu se bazează pe religie, ci invers”, „Şi mijlocul e un scop!” etc., ca posteritatea să mă ştie ca pe vechii împăraţi romani, destoinici şi culţi.

- Păi unele mai apar şi în alte scrieri...

Nu!... Parcă erau copii!

- Luaţi şi le distrugeţi pe cele în care mai apar!

- Păi, multe fac parte din patrimoniul universal...

- Banii nu importă pentru mine! i-am făcut să răsufle uşuraţi pe cei mai mulţi dintre ei (cei care nu au făcut asta, au fost filmaţi şi Siguranţa se va ocupa de ei). Important este ca treaba să fie bine făcută!

Din respect pentru Caracalla, celebrul împărat roman, m-am gândit să mă autointitulez Caracalla al II-lea. L-am chemat pe consilierul pe probleme istorice, care s-a arătat foarte încurcat.

 - Ce mă-sa, mă! Ăştia-i fac urmaşi şi lui Christos, şi voi nu sunteţi în stare să stabiliţi o linie genealogică între mine şi Caracalla?

Cum Marcus Aurelius Antoninus fusese un neobosit paznic al Imperiului, i-au găsit în cele din urmă o aventură la Porolissum, care a degenerat în timp, intersectându-se cu arborele stufos al ascendenţilor mei după tată.

Ca să-mi zică cel Mare sau Sfânt, am declarat scientologia religie de state. Avusesem de ales între Bahai şi ea, însă am hotărât că Biserica Scientologică sună mai bine. În plus, mai ies şi o groază de bani din confiscările posesiunilor de-acum fostelor Biserici. Ce naiba! Cetăţenii trebuie mulşi permanent doar de mâna fermă a statului! Intruşii din branşă trebuie să dispară!

Ţopârlanii îmi zic Caracla în loc de Caracalla! Aşa îi spuneau şi lui Hohenzollern, Hohănţol, lui Pazvantoglu, Pazvante... Am conchis că nu mă deranjează; ar fi ipocrizibil şi absurd să mă deranjeze stupiditatea prostimii, odată ce o cultiv!

Nu’ş ce pârţ am tras înspre Coran, că m-au belit fanaticii ăştia! Când am fost într-o vizită de recunoaştere în Orientul Mijlociu, mi-au băgat nişte otrăvuri în nişte fructe de-ale lor, rodii, şi simt că mă ia ca pe Persephona... Oricum, m-aş fi aşteptat să mă asasineze ca pe înaintaşul meu, să fie aşa, ca-ntre bărbaţi... de-asta am tot purtat un costum din kevlar pe dedesubt... Am pus să radă toată Asia, până-n China şi Japonia. Nu ca represalii, ci aşa, din principiu! Trebuie să distrugi ce nu poţi să ai, dar poate avea duşmanul tău!

 Cum nu există antidot, tot fac experimente pe mine în baza unui acord smuls sub delir.

M-au declarat inapt şi m-au îndepărtat constituţional de la putere. Sigur e mâna lui Daniel ...Lucrescu sau nu-ş’ cum -escu. Na, că îmi pierd şi memoriile!

Tot ce am clădit se fărâmiţează! Aş vrea să le strig măcar: „Bă, aveţi grijă!”, dar am şi o mască pe figură, pe care mi-o scot doar noaptea târziu, pentru a-mi administra nişte soluţii anticorozive.

Mă ţin conectat prin tot felul de tubuleţe şi sârme la o groază de aparate. În mijloc, într-o cupolă sferică, înclinat la 62°, stau eu. Tot sistemul ăsta este aşezat într-un fost pavilion expoziţional.

La vizitatori le-a dat drumul acum o lună. Intră pe dreapta şi ies tot prin dreapta, după ce fac un cerc, două sau câte poftesc în jurul Meu. Pe unul l-am văzut rotindu-se o zi întreagă în spirală; am crezut că-i un admirator fanatic, dar, când a ajuns foarte aproape, am auzit că mârâia.

 Se apropie un cuplu. Îi însoţeşte aleatoriu un junior pe o tricicletă. O mână pe ghidon, una-n nas.

- Uite, mămico! Racla lu’ Caracla!

Stupid micuţ! Să nu-i dai una? Pot să ridic doar degetul...

Veteranii de obicei scuipă, noii conservatori prind să bocească... numai femeile întristate se-nchină. Văd că Sfântul Caracalla al II-lea se tot duce!... 2007 - 2008
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul