Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Farfuria de la Roswell şi extraterestrul din Brădiceni

        Horia Gārbea

 

Florin Manolescu,

Mentaliştii,

Editura Cartea Romānească, proză

 

De la Florin Manolescu sīntem obişnuiţi să primim cărţi neobişnuite şi aceasta e una dintre ele. Chiar dacă volumul, subintitulat Alte nouă povestiri incredibile face prin asta aluzie la un volum anterior, apărut īn 2002. Povestirile relaxate, ingenioase şi, pīnă la urmă, fantastice ale lui Florin Manolescu se īnscriu īntr-o serie relativ scurtă de realizări literare foarte plăcute lecturii şi care au fost semnate prin ani de Al. George, Radu Albala şi Ov. S. Crohmălniceanu. Cu Istoriile insolite ale ultimului, volumul lui Florin Manolescu seamănă cel mai mult. Cu diferenţa că la acela predomina nota de anticipaţie ştiinţifică, iar la Florin Manolescu, aerul este retro şi insolitul se produce mai puţin la nivel tehnic şi mai mult la cel mental. Povestirile pot fi luate şi ca nişte parodii sau actualizări ale unor maeştri ai anticipaţiei precum Jules Verne şi H.G. Wells, studiaţi la momentul potrivit (1980) de autorul nostru īn volumul de plăcută memorie Literatura SF. Īn carte apar şi personaje recurente: Albertus Jochenko, un fel de deghizare a autorului, şi motanul său vorbitor, domnul Motaş, ce ar trebui numit cu accent pe ultima silabă, făcīnd o prescurtare de la diminutivul „mot(ăn)aş”. Ei doi se joacă de-a Sherlock Holmes şi Dr. Watson. Florin Manolescu realizează o fugă pe claviatură prin timpurile povestirilor şi prin istorie īnsăşi, sărind din secolul XIX (cīnd Turnul Eiffel e īnălţat la... Berlin) la pisicuţa de angora cunoscută de dl. Motaş īn casa marelui actor Radu Beligan şi de la o finală de Cupă Davis Austria-Romānia de prin 1912 la „tov. Academician” Al. Graur şi diferenţa de pronunţie īntre limbile romānă şi „moldovenească”. După istoria paralelă şi incredibilă a lui F. Manolescu, la īnceputul secolului XX, vehiculele „mai uşoare ca aerul” tip Zeppelin ar fi cīştigat bătălia cu cele mai grele, de tip avion. O posibilă explicaţie apare īn O poveste de Crăciun īn care un „mentalist” remarcabil, criptograf de elită,  īi trimite lui Albertus Jochenko o scrisoare cifrată, precum obişnuiau ei să īşi scrie īn liceu, dar la care cifrul se află īntr-o carte mult ulterioară scrierii scrisorii: Carte de vise de Leonid Dimov. Participīnd la descifrarea mesa­jelor germane, īn Anglia, īn timpul ultimului război, Tiberiu ar fi avut acces la aplicarea teoriei după care timpul e curb şi fiecare punct īşi atinge viitorul. Dar, sigur, la călătoria īn timp, revenirea nu se mai face pe acelaşi traseu, ci, aş spune eu, pe o buclă histeresis. Īncīt la retrăirea istoriei lucrurile pot să pice oarecum diferit şi Romānia să ajungă īn finala Cupei Davis cu 60 de ani mai devreme, iar turnul lui Gustave Eiffel să răsară la Berlin ori chiar la Bucureşti! Cu astfel de teorii inteligente şi delectabile, cu o scriitură excelentă şi mai ales cu un umor de cea mai fină calitate, povesti­rile lui Florin Manolescu seduc cititorul care nu mai poate face decīt să aştepte nerăbdăror seria următoare. Să sperăm că va urma curīnd.

 

Gheorghe SĂsĂrman,

Vedenii,

Ideea Europeană, povestiri

 

Sub un titlu cu nuanţe interbelice, Gheorghe Săsărman adună 14 povestiri scurte, unele reduse la dimensiunea unei schiţe. Autorul a emigrat de mulţi ani īn Germania şi aceasta explică faptul că unele dintre acţiuni sīnt situate īn această ţară. Altele nu au o localizare precisă īn spaţiu şi timp şi nici nu sīnt ţinute de respectarea unei realităţi verificabile, ci se deschid către fantastic. Nişte mo­dele posibile sīnt textele scurte ale lui Dino Buzzati. Există īn povestiri, īn general, cīte un singur personaj central masculin, de multe ori nenumit, căruia i se īntīmplă ceva insolit sau care doar visează ceva, fără a fi sigur că totul e numai un vis, ori se gīndeşte la o temă anume. Povestirile nu sīnt foarte bogate īn acţiune, ci multe dintre ele sīnt analitice, eseistice, psihologice. Rămīn memorabile cel puţin două texte, plasate la īnceputul volumului. Primul, Va­rianta balcanică īmbunătăţită, este cel mai hazliu al cărţii şi pre­zintă o geografie a viitorului cu o Romānie scindată īn mici state belicoase: „Voievodatul Pravo­slavnic al Moldovei”, „Scaunele Secuieşti”, „Republica Independentă Oltenia”, „Hanatul Islamic Dobrogean”, „Liga Tomitană a Pontului Euxin” etc. Cel de-al doilea text, mai kafkian, intitulat chiar „Operaţiunea K”, narează implantarea unei coloane de foraj prin mijlocul unui bloc, pentru a extrage, de sub fundaţia acestuia, petrol. Ce-ar face un cetăţean care s-ar trezi că īi trece coloana unei sonde prin apartament? Poves­tirile lui Gheorghe Săsărman, cele mai multe neliniştitoare şi pe­simiste, chiar terifiante, se citesc totuşi cu bucurie pentru că propun chestiuni inedite şi sīnt scrise cu talent.

 

Ion Hobana,

Incidentul Roswell Noi mărturii §i controverse,

Editura pentru Ştiinţă S.I.T., reconstituire istorică

 

Este cunoscută cititorilor, chiar celor mai puţin avizaţi īn materie de SF, competenţa lui Ion Hobana īn domeniul investigaţiilor OZN şi al li­teraturii conexe. Aceasta nu se dezminte nici acum, cīnd, la peste 50 de ani de la Incidentul Roswell, scriitorul reia dosarele acestui mo­ment ciudat al istoriei contemporane. A fost sau n-a fost o prăbuşire a unei nave extraterestre cu piloţi din altă lume īn 1947 la Roswell. Finalul rămīne deschis după trei sute de pa­gini de argumente, noi mărturii şi dovezi, cerce­tate cu imparţialitate şi chiar cu re­zervă de autor. Dacă OZN-ul a căzut īntr-o zonă pustie şi īntr-o perioadă īn care lumea abia se dezmeticea după un uriaş război, intrīnd īn altul, acum „rece”, am avut ghinionul să nu ştim sigur dacă membrii altei civilizaţii au trecut printre noi. Oricīt de ponde­rată şi rezervată este prezentarea, concluzia lui Ion Hobana pare totuşi să dea credit variantei neoficiale după care, cu adevărat, o epavă extraterestră cu omuleţi cu tot a ajuns īn mīinile autorităţilor americane şi că ea n-a fost chiar singura, deşi a fost prima. Pentru pasionaţii domeniului, ca şi pentru profani, Incidentul Roswell e o carte de luat īn seamă şi, graţie ca­lităţilor auctoriale, plăcută la lectură.

 

Ion Popescu-BrĂdiceni,

Cristalizarea hazardului,

Napoca Star, critică, Aporiile lui Axios, Napoca Star, poezie, Serile de la Brădiceni, Editura Limes, poezie şi multe altele

 

Călătorul care se īncumetă să treacă prin sudul judeţului Gorj sau chiar prin Tīrgu-Jiu nu va putea să-şi continue drumul decīt īncărcat cu o paporniţă de volume recente semnate sau măcar editate de Ion Popescu-Brădiceni. Autor total şi enciclopedic īntr-un secol care a consacrat specializarea strictă, I.P.-B. face figură de extraterestru cu zecile de volume  īn care ba scrie poezie, ba o comentează, ba o īngrijeşte. El organizează şi Serile de la Brădiceni, un festival liric; este un om al dialogului, dar şi al monologului şi i se pare că a identificat o categorie istoric-literară numită transmodernism, īn care intră cam tot ce se scrie īn ziua de azi. Īn tezele sale se sprijină pe numeroase citate din cele mai diferite categorii de lucrări de teoria literaturii şi nu numai, operīnd „transdisciplinar” şi chiar „transistoric”. Astfel, extraterestrul din  Brădiceni īi convoacă transvaloric, sub genericul „specialişti redutabili”, pe Nicolae Manolescu şi E. Simion, pe Ştefan Popenici, C. Bărboi, Tiberiu Rudică, Ion Dafinoiu ş.a. Evident, eseul propriu transcende experienţa celor citaţi. Īn ceea ce priveşte poezia, Ion Popescu-Brădiceni e uneori tradiţionalist, cīntīnd īn terţine sonore serile de la Brădiceni fără a uita de transmodernism: „Eminescu şi Arghezi. Lor/ le īnchin cu drag şi-această odă./ Arta-i sacrificiu, straniu dor/ de nemărginire şi metodă./Serile la Brădiceni mi-s grai/ transmodern şi-aici īn Tīrg, şi-n Rai”. Alteori, scriitorul devine aforistic: „Forma fixă a omizii/ nu e totuna/ cu forma fixă a fluturelui”. Desigur, „forma fixă, īn cele din urmă, se pierde”. Magul din Brădiceni nu omite metrul popular īn, de pildă, o  Doină orfică: „Frunză-n dungă/ să m-ajungă/moartea-n vale/ vrei matale?”. Ei, cum să vreau? Īntre numeroşii Popeşti ai literaturii romāne, Brădiceni este şi va rămīne unic!

 

Gheorghe Pārja

Călătoria īngerului prin Nord,

Ed. Proema, istorie literară

 

Volumul relatează două călătorii ale lui Nichita Stănescu īn Maramureş, īn 1979 şi 1980, adunīnd evocări ale momentului, articole de atunci, poeme dictate de „īnger”, interviuri cu diferiţi scriitori despre Nichita Stănescu etc.  Un volum pios, ca multe altele similare, dedicate poetului.

 

 

Cristian Petru B{lan

Enciclopedia imnurilor de stat ale ţărilor lumii,

Editura Ploieşti – Mileniul III

 Cristian Petru Bălan e un scriitor americano-romān fecund, dedicat proiectelor insolite, de unde prezenţa sa īn această pagină! Este şi autorul unui dicţionar romān-latin cu termeni precum „compu­ter”, „design” etc. , al unor cărţi despre fenomene paranormale. Enciclopedia de faţă este īnsă o lucrare mult mai serioasă şi mai atractivă. Mai este īnsoţită şi de un CD cu partituri şi ilustraţii ale imnurilor respective. Prefaţa e plină de informaţie interesantă, densă. De altfel, fiecare imn naţional are o scurtă istorie care menţionează uneori şi variantele anterioare, numele compozitorilor şi textierilor, felul cum s-a ajuns la imnul de azi. Aşa aflăm că īn 1852, Costa Rica, neavīnd imn de stat, a trebuit să şi-l facă pentru că preşedintele a acreditat ambasadori din SUA şi Marea Britanie şi nu-i putea primi fără imn. Imnul Cubei a fost adoptat sub dictatorul Batista, dar e atīt de frumos că regimul lui Fidel Castro, spre cinstea lui, l-a menţinut. Evident că sīnt descrise avatarurile imnului nostru cu menţionarea variantei Matei Socor şi a „Tricolorului” adaptat īn „celeţinca”. Toate textele sīnt traduse literal de autorul enciclopediei. Aşa, fără muzică, fără īncărcătura morală a istoriei şi fără ritm sună ca dracul, pīnă şi „Marseilleza”. Precum: „Cīntă, frate! Cīntă, frate al meu! Căci Libertatea este un imn şi că Omul este o certitudine” (imnul republicii Capul Verde, după ce n-a mai avut imn comun cu Guineea-Bissau). Remarcabil este că Albania are ca imn „Pe-al nostru steag” cu versuri adaptate de Victor Eftimiu. Enciclopedia lui Cristian Petru Bălan e o carte plăcută şi ciudată.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul