Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Televiziunea se cunoaşte de dimineaţă

        Ana-Maria Nistor

Teoretic vorbind, matinalul e vārful de lance al unui post TV. De multe ori, īn Romānia cel puţin, audienţele au depins de primul click al telecomenzii, adică de emisiunile de dimineaţă, care au tras după ele, īn virtutea unei exemplare inerţii, programul īntregii zile. Desigur, lucrurile se schimbă la ştirile de seara, dar pānă acolo e cale lungă, de multe ceasuri şi destule calupuri de publicitate. Īn anii ’90 matinalul a lansat şi confirmat oameni de televiziune, precum Florin Călinescu, Teo Trandafir, Mircea Badea, avea ratinguri colosale, egalate azi doar de unele telenovele şi de meciurile de fotbal, īn fine, a consacrat televiziuni, ca īn cazul PRO TV sau Tele7 abc. Acum e una dintre puţinele emisiuni care are audienţă generală, adică se pot uita şi puştanii sub 12 ani, e primul brief al ştirilor zilei şi ar trebui să fie acel captatio care să mă facă să mă ataşez, măcar la cafea, de postul respectiv. Asta pe hārtie. Īn realitate, matinalul e făcut atāt de bine după chipul şi năravurile televi­ziunii mamă, īncāt nici nu mai e nevoie să-l urmăreşti. Stai cu ochii īnchişi şi ştii care va fi materialul următor, fără să fii surprins o secundă, poţi să scrii deja tu scenariul şi apoi să aştepţi să treci pe la caserie. Concurenţa – fosta-i, lele, cāt ai fost – e preistorie, bătălia are loc acum īntre oameni care pot sau nu să se trezească foarte devreme. Efortul nu e deloc vizibil pentru cei de la PRO TV, care rămān, la acest capitol, adevăraţi profesionişti. Fresh, zāmbitori, īşi respectă la secundă formatul, cu toate schimbările necesare. Dacă mă gāndesc la conţinut, ei bine, feriţi-vă de matinal! Nu doar că vă trezeşte pe loc şi iremediabil, emisiunea are un efect la care nici ONU nu ajunge īn ani şi sute de campanii. Celor de la PRO le iese īnsă, zilnic, īn cāteva minute. Matinalul e, de fapt, o cremă a ştirilor pline de nenorociri, măceluri, copii maltrataţi, accidente absurde care, servite la prima oră, te fac să laşi deoparte toate micile tale īncercări şi să suferi, să plāngi şi apoi să meditezi profund la problemele omenirii şi soarta fiinţelor de pretutindeni. Duşul rece, aplicat īn trei ore de emisie, e alternat, pe alocuri, de horoscopul cu veterana Neti Sandu (nu luaţi īn serios ce spune, e de bine, oricum, pentru toată lumea) şi de meteo cu Florin Busuioc, alias Busu. Actorul, destul de īncercat īn ani de schimbările din PRO, īşi păstrează o prospeţime a sa, un fel de isteţime moromeţiană care-l ajută să baleteze printre coduri galbene şi carnagii pe şosea. Ştirile sportive sunt exact aceleaşi din seara precedentă, de la ora 19, aşa că nu mai insist şi schimb canalul.

Numele emisiunii de pe TVR 1 este de un fantastic umor involuntar. Se cheamă Trezirea la apel şi rareori dormi mai bine la televizor. Poate cursele de formula 1 cu zumzăitul lor egal şi vocea domoală a comentatorului să aibă un efect mai puternic de somnifer. La postul naţional, īntāi de toate, studioul se vrea să fie un fel de living īn culori vesele, dar şi un spaţiu familiar, cald. Da, seamănă cu cu cele din alte zeci de emisiuni, ceea ce-mi confirmă faptul că oamenii aceia, pe care-i ştiu demult, sunt neclintiţi, la postul lor. Conţinutul sărac, tras de păr īn două ore, face ca apelul promis să nu fie posibil şi, deci, nici trezirea. Dar ce fac cei doi prezentatori de le iese atāt de bine aţipirea de dimineaţă? Īn mare parte, şi Mihai Cioceanu (om de radio şi TV cu ceva vechime, zice-se), şi Anca Artimon (absolventă de Actorie!) stau cu nasul īn laptop şi citesc mailuri primite de la telespectatori. Desigur, toate sunt laudative, īn dulcele stil teverist, desigur, toate vor la schimb cāte ceva din ceea ce se găseşte prin studio: o cărticică, un DVD, un joc pentru ăla micu’. Sunteţi cei mai tari, vă pupăm!

La 710, pe B1 TV, dau (surpriză!) de un alt actor īnsoţit de o fătucă, una dintre acelea care bruiază constant. E de bine totuşi, īmi zic, poate scăpăm de maidanezele devenite vedete peste noapte. Asta şi dacă televiziunea ajută, īn cazul de faţă nu prea. Un studio mic, un fel de semigarsonieră unde se īnghesuie la o măsuţă prezentatori, ziare, laptop şi cāte un invitat rătăcit, convins cu greu să vină atāt de devreme la o emisiune fără audienţă. Degeaba Alexandru Conovaru e spumos şi īncearcă, din nimic, să facă un matinal coerent, cu alură proprie, degeaba ai un subiect gras, precum Michael Jackson, pe marginea căruia vii cu opinii. Dacă materialele puse la dispoziţie de canalul TV sunt puţine, ieftine şi banale, dacă totul īţi dă senzaţia de īncropit, īntreaga emisie va fi un produs second-hand. Conovaru, dă-ţi demisia şi fugi la alt post!

Uite, de pildă, la Antena 1, unde, fie că ne place sau nu, Neaţa cu Răzvan şi Dani rămāne īn topul audienţelor şi pe lista premiilor A.P.T.R. Ne enervează deseori Daniela Crudu, ne scoate din pepeni agresivitatea de puşti obraznic a lui Dani Oţil, strāmbăm din nas la muzica lăutărească pe inima goală şi totuşi ne uităm. Emisiunea are ritm, umor, transmisii din ţară şi un bucătar care găteşte īn direct. De multe ori se cāntă live, uneori sunt invitate banduri numeroase pentru că studioul e suficient de mare, aerisit şi tehnicul funcţionează bine, cablānd şi decablānd la timp instrumentele. Nu se face politică la Neaţa şi, fapt important, emisiunea nu pare un chin pentru nimeni, operatori, cablagii sau prezentatori. Telespectatorului nu-i pasă de oboseala acumulată din toamna trecută, de faptul că eşti īn picioare de la 4 a.m. sau că ai guturai. Asta e o lecţie pe care, dacă oamenii de televiziune ar īnvăţa-o, le-am trece cu vederea multe stāngăcii. Pānă atunci, dragilor, mergeţi şi vă odihniţi că sigur sunteţi epuizaţi după un amărāt de sezon. De săptămāna viitoare īncepe grila de vară, mi-e teamă cu alţi obosiţi, apoi din toamnă iarăşi voi. Somn uşor, Romānia, oriunde m-aş afla!
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul