Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Inchiziţia şi profesionalismul second-hand

        Critias

• Istoria nu este doar ironică, ci şi feroce, uneori, în nedreapta ei indiferenţă. Doina Cornea şi-a dedicat viaţa luptei împotriva comunismului. În societatea democratică instaurată după căderea dictaturii, ea trăieşte dintr-o pensie de 1000 de lei, iar alde Gigi Becali, Culiţă Tărâţă, Dinu Patriciu, Verestoy Atilla, Dan Voiculescu sau Adriean Videanu întorc milioanele de euro cu lopata şi nimănui din această ţară nu-i crapă obrazul de ruşine! • Prin presa noastră îşi fac loc tot mai insistent în ultima vreme femeile-comisar. Neştiind să-şi facă onest meseria, ele îmbracă ilicit minijupa unui justiţiarism populist şi greţos, în numele căruia oficiază temeinic pe post de procurori de circumstanţă ori, şi mai rău, de inchizitori medievali. Urmăriţi, de pildă, apariţiile publice ale Oanei Dobre, dacă i-am reţinut bine numele, sau ale Danei Grecu şi-o să vă cutremuraţi – de indignare ori de râs, după posibilităţi. Într-o emisiune de săptămâna trecută, Dana cea sans peur et sans reproche a scrâşnit aprig din dantură, s-a încruntat belicos şi s-a zbârlit crâncen la un lider de sindicat pentru că acela nu-i putea oferi supăratei programul (pe ore, minute şi secunde) unui protest spontan al muncitorilor de la nu mai ştiu ce Regională C.F.R. din ţară. Bietul om încerca să-i explice cu binişorul că nu poate să se hazardeze în anticipări privind desfăşurarea unei mişcări spontane, dar logica nu părea a fi punctul forte al gândirii şi conduitei gazetăreşti ale Danei Grecu. Ea o ţinea, perseverentă şi inflexibilă, una şi proastă: ori programul acţiunii spontane, ori demisia! Emisiunea se cheamă „La ordinea zilei”. Sau, poate, „La ordinul Danei“?!... • Din puţul petrolier al filozofiei de viaţă a lui Andrei Gheorghe: „Iubirea este un sentiment care apare când ai suficient de mulţi bani”. De-aşa iubire să aibă parte în continuare Andrei Gheorghe! (Dacă nu mai ţineţi minte cine este personajul, bucuraţi-vă: băiatul merită din plin uitarea dumneavoastră....) • Ne îmbufnăm aiurea şi facem inutil pe ofuscaţii când străinii ne zgândără orgoliul etnic numindu-ne, fără pic de grijă pentru political corectness, ţigani. Vizavi de jalnicul spectacol livrat în cursul dez­ba- ­terilor din comisia parlamentară de anchetare a ministrului Monica Iacob Ridzi, calificativul „ţigănie” este deja un compliment! Dacă aşa arată falanga tânără a clasei politice româneşti din anul de graţie 2009 d.H. (şi cam aşa arată!), s-ar cuveni să cerem scuze domnilor rromi pentru faptul că folosim, câteodată, peiorativ numele popular al etniei lor: oamenii nu merită o asemenea jignire! • Clip publicitar pentru o firmă oarecare de telefonie mobilă: o tipă cu aspect de vampă de cartier se întâlneşte cu iubitul ei. Tânărul îndrăgostit îi dăruieşte, conform normelor clasice ale comportamentului cavaleresc, un trandafir roşu (un simbol al iubirii, vorba nemuritorului şlagăr) şi cei doi intră într-un local. Instant, la masa lor aterizează un amic al tânărului care începe să relateze precipitat faze dintr-un meci de fotbal. Juna pare însă pasionată de alte sporturi, cum ar fi, de exemplu, aruncarea cu privirea în direcţia barului unde tronează un macho specializat şi el în ocheade zâmbăreţe. Feedback-ul odată stabilit, paraşuta îşi anunţă iubitul că a devenit rezervă şi se mută, unduindu-se lasciv, lângă noul ti­tular. Răscolitoarea story reprezintă, aţi înţeles, desigur, un argument irefutabil, dacă mă pot exprima aşa, pentru utili­zarea serviciilor companiei X care prac­tică preţuri fără concurenţă la im­pulsurile telefonice. Cortina! • Exemplu luminos de profesionalism media second-hand şi de gândire managerială made in Băneasa: Antena 1 o expediază operativ în chip de trimis special peste ocean cu ocazia nefericitului deces al lui Michael Jackson pe Alessandra Stoicesu. De ce? Degeaba! Tot ce a reuşit să transmită până acum Ssandra a fost o corespondenţă de pe o stradă pustie în care spunea că nu poate să transmită nimic (?!) şi o alta în care făcea cu talent revista presei americane dedicate evenimentului – chestie pe care o putea executa cu egal succes şi dacă rămânea, bine mersi, la Bucureşti. Revenea şi mai ieftin... • Acelaşi post, chitit să exploateze pu­bli­cistic la cei mai înalţi parametri cantitativi şi calitativi moartea vedetei pop, difuzează furibund în aceste zile un anunţ menit să-i identifice pe spectatorul care a avut norocul să prindă tricoul aruncat în public de Michael Jackson şi pe tânăra care a dat buzna pe scenă ca să-şi îmbrăţişeze idolul cu ocazia concertului de la Bucureşti. Ca să ce? Să ne împărtăşească respectivii impresiile lor culturale covârşitoare şi să ne spună ce cotitură majoră au reprezentat acele întâmplări în existenţa lor efemeră? Ca să smulgă o lacrimă suplimentară telespectatorilor zguduiţi de dispariţia starului îndrăgit? Iertat să fiu, dar treaba asta seamănă ca două picături de apă de ploaie cu imbecilitatea agresivă a reporterilor TV care, la tot felul de dezastre (inundaţii, accidente soldate cu morţi şi răniţi, catastrofe aviatice, feroviare sau navale, crime mafiote, sinucideri etc.), se calcă îndrăcit pe picioare, solicitând „impresii” de la martori oculari, rude până la gradul patru, cunoştinţe apropiate, foşti camarazi de stagiu militar obligatoriu (întreg sau cu termen redus), vecini de palier, trecători ocazionali, gură-cască profesionişti şi aşa mai departe. Foarte departe, până la graniţa cu ridicolul absolut... • În ritmul accelerat în care se produce tabloidizarea generală şi totală a mass-media româneşti, tare mă tem că vom ajunge, tiptil-tiptil, la verdictul profetic al hulitului Dan Diaconescu Direct: „În zece ani, toate televiziunile din România vor arăta ca OTV-ul şi toate ziarele ca Libertatea”. La gândul ăsta, simt, împreună cu Fănuş Neagu, că începe să mi se facă un dor nebun de Scânteia...
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul