Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Despre conştiinţă şi ambiguitatea limbajului

        Călin Stănculescu

Excelent cunoscător al artei pe care o profesează, regizorul Corneliu Porumboiu atacă dezinvolt cu filmul „Poliţist, adjectiv” limbajul cel de toate zilele, cu capacitatea lui de a genera ambiguităţi şi interpretări eronate, discutând în subtext valorile simbolului şi ale metaforei în contextul unei banale şi monotone realităţi, deloc edulcorate, dar fără insistenţa vulgarităţii prezente în multe dintre operele colegilor de generaţie.

Filmul surprinde o săptămână din viaţa unui poliţist presat de şeful său  să însceneze un flagrant unui licean bănuit de consum de droguri. Poliţistul are remuşcări, conştiinţa îi dictează un refuz, argumentat de virtualitatea unei erori ce va marca decisiv destinul unui tânăr.

Divorţul dintre sensurile cuvintelor apare într-o memorabilă secvenţă, discuţia poliţistului cu soţia sa, profesoară de română, detaliind polisemia banalelor declaraţii existente într-un şlagăr cântat de Mirabela Dauer, „Ce-ar fi marea fără soare? Ce-ar fi  câmpul fără floare?”.

Distanţele dintre simboluri şi realitate sunt refuzate de poliţistul nostru, adept al faptelor concrete, partizan al realităţii fără fasoane poetice, încurcat în pro­priile întrebări despre datorie şi necesitatea împlinirii unui ordin considerat absurd, fără noimă. Dar, la un alt nivel, antologica secvenţă din final demonstrează forţa autorităţii  limbajului, care anulează fără drept de apel criza de conştiinţă, remuşcările, îndoielile care planează pe parcursul întregii poveşti.

Definiţiile cuvintelor aşa cum apar ele în DEX, devenit aproape un principal personaj în opera lui Corneliu Porumboiu, sunt cu virtuozitate disecate, transformate în obiecte demonstrative, prin scrierea lor pe tablă, sunt promovate la rang de argument de şeful deţinător al autorităţii, implicit  al cărţii cuvintelor. Drumul de la conştiinţă la obligaţia profesională via înţelesurile, sensurile, interpretările este evocat pe parcursul unei săptămâni monocorde de lucru, în care cuvântul scris sau cântat este propus spectatorului chiar într-un fel doar aparent necinematografic, acesta fiind efectiv obligat să citească pe ecran rapoartele poliţistului. Puţini cineaşti s-au aplecat cu o asemenea chemare, dublată de un insolit umor, asupra polisemiei cuvintelor, pentru a le detecta autentica greutate, fără a aluneca într-o facilă demonstraţie profesoral filmică. Regizorul are intuiţia refuzului oricărei interpretări, el nu oferă nicio soluţie, asta nefiind deloc mi­siunea sa. Înţelegerea demersului său aparţine, în fond, spectatorilor, care au posibilitatea sau capacitatea de a formula, cum spunea Domnul Cinema - D.I. Suchianu, o poveste bis menită a pune punct final acestei insolite naraţiuni despre cuvinte şi înţelesurile lor.

Pe plan stilistic, Corneliu Porumboiu poate fi apropiat de Cristi Puiu, cel din „Marfa şi banii”, minus vulgarităţile de limbaj, care, iată, pot lipsi dintr-un film minimalist fără a-i afecta sinceritatea şi adevărul demersului artistic. Porumboiu este mai eficient în detalii, are un umor absolut original şi greu de imitat, scriitura sa are o rigoare de invidiat, fie că polemizează cu realismul cotidian, fie că se duelează cu semnele şi semnificaţiile lor. Excelenţa distribuţiei alese, în care Dragoş Bucur se remarcă prin ştiinţa de a nu se face remarcat, deşi duce tot greul filmului în spate, finalul abrupt şi revelator pentru rezolvarea cazului de conştiinţă evocat, virtuozitatea surprinderii monotoniei realului, relevanţa psihologică a dialogurilor, de altfel, extrem de economice sunt câteva dintre atuurile succesului filmului „Poliţist, adjectiv”, semnat de Corneliu Porumboiu. În rolul soţiei poliţistului Cristi este distribuită Irina Săulescu, şeful Secţiei de poliţie unde trebuie rezolvat dosarul presupusului traficant de droguri este Vlad Ivanov, iar într-un rol de mică întindere, dar de adâncă semnificaţie apare Ion Stoica.Filmul „Poliţist, adjectiv” a primit Premiul juriului şi Premiul FIPRESCI la ediţia 2009 a Festivalului de la Cannes şi Marele Premiu la TIIF, Cluj, 2009. Sunt, însă, sigur că lista premiilor va continua.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul