Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

M.J. de la Media Jackpot

        Ana-Maria Nistor

 

Aceste rânduri vor fi apărut după ce isteria planetară determinată de moartea Megastarului va înceta. Probabil vom mai auzi la ştiri câteva scenarii aberante, care ne vor amuza sau îngreţoşa, de genul: Michael a fost furat de extratereştrii, Michael a fost criogenizat, n-a murit, de fapt, e pe o insulă alături de Elvis şi de Ceauşescu, fantoma bântuie Neverland şi tot aşa. Intuiesc însă că ceva va rămâne nerostit de presă, tocmai pentru că acel ceva o vizează pe ea însăşi: rolul fabulos şi distrugător al media.

S-o luăm cu începutul. Întâi de toate, M.J. a fost, cu sau fără voia sa, produsul emblematic al showbiz-ului muzical al ultimelor decenii. Înzestrat cu un simţ al spectacolului ieşit din comun, care uneori friza genialitatea, america­nul a reuşit să fie un artist complet şi ceva peste. Ştim că nici Rolling Stones, nici Madonna ori Depeche Mode nu vor fi în stare să facă un concert ca cele ale lui M.J., în care muzica, dansul, efectele scenice se îmbinau perfect, într-o performanţă maximă. Nu e doar asta. Excentricul personaj reprezintă, cred, vârful artei pop, după regula anecdotei: un lucru mic şi drăguţ e un simplu kitsch, două lucruri mici şi drăguţe sunt doar două kitschuri, trei lucruri..., 200 de lucruri mici şi drăguţe se cheamă artă contemporană. Fără să fi fost vreodată o admiratoare a sa, trebuie să recunosc faptul că Megastarul a împletit atât de bine totul într-un mare show, încât mu­zica pop a devenit artă.

În acest punct intervine rolul media care, desigur, n-a scăpat prilejul de a-i urmări viaţa, de a-i influenţa destinul, de la mărire la decădere şi reabilitare finală. De parcă ar fi vrut să recupereze tot ceea ce nu făcuse cu Elvis, cu Marilyn Monroe, cu Lady Diana, presa s-a transformat în oracol, iar M.J. într-o păpuşă aflată în mâinile destinului dictat de capriciile zeilor media.

Astăzi, MTV se mândreşte că a fost primul post care i-a difuzat o înregistrare (înregistrare a întâiului artist de culoare la o televiziune a albilor), că l-a lăsat să facă „Thriller”, desigur, după ce vânduse cele mai multe albume din istorie. Şi e cu atât mai bine pentru toată lumea faptul că „Thriller” nu e doar cel mai lung videoclip (de 14 minute), ci este primul scurt-metraj mu­zical – invented by Michael Jackson. În zilele de la decesul său şi până la funeralii, MTV i-a dedicat un spaţiu imens, totul sub sloganul „M is from Michael Jackson”. Şi încă o dată au fost ratinguri imense şi zâmbete de mulţumire sub masca înduioşătoare a tributului adus unui mare artist. M.J. De la Marele Jaf în care a fost angrenat nu doar personajul principal, ci şi noi toţi, fani, cunoscători, oameni de rând sau băgători de seamă. Acesta a fost doar un exemplu. Toate televiziunile s-au înghesuit să prindă o felie din ceea ce părea a fi jackpotul audienţelor dintotdeauna. În ziua morţii, parcă tot mapamondul a stat în faţa ecranului sau a computerului. La noi, lumea se uita deopotrivă pe CNN, PRO TV, Euronews, Antena 3, iar în lume Google şi Twitter au înre­gistrat un număr dublu de accesări ca la alegerea lui Barack Obama. Materialele din ziare şi reviste nici nu le mai contabilizez. „Magistral”, şi-a spus presa, vom culmina la ceremonia de înmormântare, când vom înregistra ratinguri fără precedent. Aşa a început excitaţia planetară a media, care s-a transformat apoi în ferocitate şi deseori în tembelism. Aici intervine M.J. Ciudatul, excentricul artist, nici alb, nici negru, nici adult, nici copil, nici bărbat, nici femeie. Sătul de zeii media. Obosit de feţele pe care i le-au dat, ca foile de ceapă, până la dispariţia oricărui miez. Noi, profanii, n-am ştiut, n-am intuit nimic din marea şi ultima figură a Megastarului. Show-ul aşteptat de întreaga lume s-a transformat într-un antispectacol. O ceremonie mai mare, mai cu fast, dar respectând rigorile comemorării protestante. Nimic mai mult. Într-o poză finală, superbă, Michael brevetează no show-ul. Habar n-am dacă au fost, cum s-a spus, peste 1 miliard de spectatori. Ştiu că ei, din voyeuriştii macabri doriţi de televiziuni, s-au transformat în martori tăcuţi şi decenţi. Şi mai ştiu că Michael zâmbea peste umăr, uşor ironic, puţin trist şi extrem de politicos. Încă o piruetă şi semnul „V” făcut cu mâna înmănuşată. „V” de la vândut.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul