Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Nasol moment, mişto colivă!

        Critias

• Zilele trecute, Parcul naţional Retezat s-a calificat pe „lista scurtă” a locurilor de pe planeta Terra dintre care se vor alege cele câteva întocmiri naturale (tot şapte?, mai multe?, mai puţine?) considerate demne să poarte titulatura de minuni ale lumii. Să ne bucurăm, chiar dacă faptul nu face decât să confirme încă odată gluma aceea cu gust de chinină: România este o ţară minunat de frumoasă – păcat că e locuită. Şi anume, de români... • Ştiaţi că pe fabuloasele noastre meleaguri (fabulous spirit, cum ar veni...) funcţionează, printre altele, Liga naţională de luptă împotriva reumatismului? Sau credeaţi cumva că de treaba asta se ocupă cadrele sanitare spe­cializate în reumatologie?! Ţeapă!... Aşteptăm cu interes înfiinţarea altor organe şi organisme similare: Liga naţională de luptă împotriva bolii lui Calache, Liga interjudeţeană împotriva nodului în gât, Liga balcanică împotriva calviţiei şi enuresisului etc. Şi-aşa medicii şi asistenţii noştri s-au specializat în turismul profesional de masă cu destinaţia „încotro văd cu ochii” şi cu bilete de călătorie doar dus... • Am crezut şi eu multă vreme că blocarea trotuarelor cu autoturisme se datorează lipsei cronice de parcări din acest Bucureşti supraaglomerat. Aşa o fi fost la început; acum însă totul a devenit o chestie de sadism rutier psihanalizabil, o formă stupidă de încordare a bicepşilor pe patru roţi. Un argument: în apropierea blocului în care locuiesc s-au construit şi dat în folosinţă nu mai puţin de trei parcaje unde pot încăpea lejer câteva zeci bune de maşini. Rezultatul: pe trotuare continuă să se îngră­mădească autoturismele, deşi, la distanţă de numai 3-4 metri, spaţiile amenajate special în acest scop stau goale şi degeaba. Urâtă naţie de oameni mai suntem! • ...Dar veselă cu asupra de măsură: un preot din zona băcăuană a patriei mioritice şi-a ameninţat contemporanii cu sinuciderea pentru că nărăvaşa-i jumătate legitimă – coana preoteasă, care va să zică – îl înşela. Mă rog, se mai întâmplă. Cu cine credeţi, însă? Făceţi-vă cruce: cu un călugăr! Ei, drăcia dracului, Doamne, iartă-mă... • Scandalos şi fără ruşine până la graniţa cu nesimţirea mi se pare protestul purtătorilor de robă din sistemul judiciar românesc, fie şi numai pentru că sporul de stres neuropsihic, echivalând cu 50% din salariu, reclamat de reprezentanţii celei de a treia puteri din statul nostru de drept, li s-a mai atribuit o dată, el fiind inclus ulterior, printr-o dexteră mişculaţie, în salariul de bază. Acum, stimabilii fac scandal pentru că li se taie ediţia a doua, revăzută şi adăugită, a aceluiaşi spor, adjudecat în reluare – cum altfel decât printr-o hotărâre judecătorească?! N-am auzit nimic în aceste zile despre competenţă, despre calitatea actului de justiţie, despre echitate socială; nici despre bătaia de joc la adresa justiţiabililor şi avocaţilor, categorii de cetăţeni pe care greva judecătorească le umileşte nemeritat. Nu: problema e că la media salarială de circa 80 de milioane lei vechi lunar de care beneficiază stresaţii neuropsihici de serviciu ai naţiunii, încă 40 de milioane, bani de buzunar, le-ar fi picat cum nu se poate mai bine, acum, la vreme de vacanţă. Altfel, vă daţi seama: stresul se accentuează şi creşte în volum, ceea ce atrage firesc după sine noi pretenţii de creştere corespunzătoare a sporului aferent care, la rândul său... etc., etc. Nu ştiu dacă veşnicia s-a născut la sat, dar tupeul arghirofil se naşte sigur sub ochii noştri în plină criză economico-financiară prin birourile tribunalelor şi judecătoriilor din trista Românie a capitalismului rezidual. • Apropo: de 20 de ani ne întrecem în pamflete despre comunismul cu faţă umană, codul ceauşist al eticii şi echităţii, jurămintele solemne pe care trebuia să le depună înainte de ’89 jumătate din popu­laţia ţării, de la deputaţii M.A.N., la pionieri, utecişti, şoimi ai patriei, mame eroine, taţi denaturaţi, pompieri voluntari şi aşa mai departe. Ce-au a face toate astea cu capitalismul? Păi, încep să cam aibă! Dintr-un articol din Dilema veche al lui Petre Singer, profesor la Princeton University, aflăm că printre masteranzii în Business Administration de la „cea mai prestigioasă şcoală de afaceri din lume” (Harvard Business School – S.U.A.) circulă acum, în prag de absolvire, un jurământ care îi obligă să-şi practice meseria şi să-şi desfăşoare întreaga muncă într-o „manieră etică”, menită „să contribuie la binele socie­tăţii”. Tinerii harvardişti nu sunt unici; nici măcar originali: legământul lor profesional, care aşază pe primul plan nu profitul fiecărei firme în parte, ci „bunăstarea tuturor”, este preluat după jurământul din 2006 al celor de la Thunderbird School of Global Management din Arizona. Fetişul pieţei libere ca regulator infailibil al economiei şi afacerilor începe să se spulbere, făcând loc capita­lismului cu faţă umană. Sau capitalismului social, cum i se mai spune. O formă sui-generis de convergenţă a sistemelor, dacă pot pentru ca să zic aşa... • România, iulie 2009: o comisie a Parlamentului cheamă la audieri în vederea elucidării modului de cheltuire a câtorva sute de mii de euro, bani publici, două firme amestecate, profesional şi financiar, în evenimentul ce face obiectul cercetării. Firmele dau cu tifla parlamentarilor şi refuză să se prezinte la audieri pentru că aşa vrea muşchii lor. Şi uite-aşa se mai pune de-un parastas la căpătâiul dintotdeauna şi etern actual al tinerei noastre democraţii. Totul sub semnul nemuritoarei devize formulate în urmă cu câţiva ani de un revoluţionar profesionist: nasol moment, mişto colivă... • Înmormântarea lui Michael Jackson s-a transformat într-un spectacol kitsch de dimensiuni planetare. De a doua zi, chiar, s-a declanşat circoteca posterităţii: moştenirea, tutela copiilor, scenariilor privind cauza morţii, balanţa contabilă etc. Avea dreptate Tipătescu: Ce lume! ce lume! ce lume!
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul