Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revista revistelor

        Gelu Negrea

O redacţie sub teroare cu un şef īn corzi

 

Nume multe şi diverse, lume bună īn paginile ultimului număr (9/septembrie 2009) al mensualului piteştean Argeş: Nichita Danilov, Şerban Foarţă, Luca Piţu, Dan Culcer, Liviu Ioan Stoiciu, Dumitru Ungureanu, Mircea Handoca, Leo Butnaru, Mircea Bārsilă şi alţii. Segmentul forte – publicistica culturală: comentarii, eseuri, note de lectură, interviu, anchetă, memorialistică, restituiri, reportaj, jurnal. Foarte avar īnsă este spaţiul alocat creaţiei literare propriu-zise: doar două poeme semnate de Adrian Suciu şi Florin Silişteanu, proză sau teatru deloc. E adevărat, Argeş se recomandă pe frontispiciu drept „revistă de cultură”, dar, orişicāt...

Un interviu solid, cuprinzător şi incitant realizează redactorul şef al publicaţiei, Dumitru Augustin Doman, cu poetul, prozatorul şi oficialul U.S.R. Gabriel Chifu din a cărui recentă carte Fragmente din năstruşnica istorie a lumii... sunt reproduse cāteva episoade.

Cu o luciditate cīnd uşor amăruie, cānd rafinat ludică, Gabriel Chifu īşi radiografiază distant, echilibrat şi deloc egolatru (uneori, chiar dimpotrivă...) traiectoria literară de la origini pānă īn prezent cu suişurile şi coborāşurile, cu bucuriile şi insatisfacţiile inerente, mereu sincer şi obiectiv cu sine şi cu ceilalţi, niciodată vanitos, dar orgolios adesea, ca orice scriitor autentic. Īntru totul admirabil şi exemplar codul de conduită publică al autorului de literatură Gabriel Chifu īn raporturile sale cu cititorii şi cu critica. Dacă ar fi īnsuşit şi de alţii, viaţa literară din Romānia ar fi mai salubră şi mai frumoasă.

Foarte judicioase consideraţiile sale privitoare la morfologia U.S.R. văzută din interior, pertinente punctările dedicate problemelor cu care se confruntă īn prezent instituţia şi de o stringentă actualitate apelul la solidaritate şi raţiune adresat membrilor comunităţii sciitoriceşti acum, īn preajma importantului eveniment al alegerilor programate īn luna viitoare.

Un interviu de ţinută al revistei Argeş. Pentru „o redacţie sub teroare” (prietenii ştiu de ce!), condusă de un redactor şef „īn corzi” nu e rău deloc...

Excelent īn formă şi īngrijorător īn fond articolul Cum am devenit specialist semnat de Vintilă Mihăilescu īn numărul de săptămāna trecută al revistei Dilema veche. Spicuiesc cāteva fraze:

„Dumneavoastră, ca specialist, ce ne puteţi spune despre...? Nu mă īntrebaţi «specialist īn ce?», căci nu aş putea să vă (mai) răspund. [...] Era o vreme cānd chiar eram specialist, adică pur şi simplu un profesionist īntr-un anumit domeniu, ştiind binişor cāteva lucruri, puţine, dar suficient de clare. [...] Din momentul īn care am devenit directorul MŢR, iar acesta a īnceput să aibă o vizibilitate poate chiar excesivă, am devenit tot mai mult o «persoană publică». [...] Şi ca persoană publică am devenit, public, şi «specialist», iar gestionarii acestui spaţiu public mă īntreabă tot mai mult ce părere am eu, ca specialist, despre probleme de interes public tot mai depărtate de specialitatea mea. [...] ...Īn societatea noastră regula jocului public s-a inversat: nu specialiştii care au de spus ceva de interes public devin persoane publice, ci persoanele publice sunt promovate ca specialişti care ştiu totul despre problemele considerate de interes public. Nu specialistul īn antropologie a fost solicitat să se exprime īn spaţiul public cānd şi cāt e cazul, ci directorul a devenit specialist īn de toate, chemat să se exprime public, indiferent dacă e cazul sau nu. [...] Specialistul care nu-i expert public nu-i expert destul, iar expertul public care nu-i specialist īn toate nu-i expert destul. [...] Mai mult decāt atāt īnsă: personajul «ex­pertului public» a devenit de acum un ideal social de urmat, un model clar de reuşită. Şi, ca atare, greu de evitat. Studenţii visează deja de pe băncile facultăţilor să devină astfel de «experţi», nu «simpli» profesionişti, specialişti ai lucrului bine făcut īntr-un domeniu sau altul. Iar publicul zapează agasat imediat ce aude o frază cu mai mult de subiect, predicat şi interjecţie. De fapt, profesionalismul este perceput tot mai mult ca un simplu ifos de intelectual frustrat”.

Cine are urechi de auzit să audă. Dar are cineva?

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul