Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Ioana Crăciunescu

 

59615 Loteria de la CasĂ

 

Casuzcampo – Kaliber ce loterie

un ochi de sticlă mă fixa

(eternul efemer) din berărie.

 

Era albastru cum arena

unui cer în care norii tauri

ţâşnesc pe poarta nopţii

 

era un zar cu-n ochi

în rai şi altul în infern

ciacar ce-şi joacă miza

sorţii.

 

Să cazi în ciclul infernal 

(ah ce prostie)

să ieşi în patru labe triumfal

din (sfânta) berărie.

 

 

BĂtĂlie

 

În acea noapte am pus

ceasul să sune.

 

A sunat o salvă de tun

pentru o bătălie pe viaţă şi moarte.

Am ieşit desculţi în

platoşele pielii gata de luptă.

 

Două greşeli miniatură

a universului îndepărtat.

 

Lacul blindat de raţe sălbatice,

ochiul sticlos al apei

privindu-ne din adânc.

 

De mână amândoi,

două crengi răsucite în timp,

prin bătălia de iatagane,

decapitaţi zâmbind.

 

 

BOLŢARI

 

Aici în ţara asta producem

vindem bolţari mici

 

Valea Deal câmpie acoperite

de bolţari mici

 

şi tu cu mâini îmbătrânit

îmi sufleci fusta grăbit

să-mi bagi în pântec

bolţari mici din tot nimicul

un nimic

să-l hrăneşti cu bolţari mici

în casa din bolţari mici

să-l trimiţi la şcoala

făcută din bolţari mici

cu ghiozdanul plin

de bolţari mici

să-nveţe de mic cum se

face bolţarul mic

să se roage duminica

la bolţar

să crape-ntr-un cimitir de

bolţari

Te las să mă răvăşeşti

întinsă pe spate văd peste

umerii tăi mocnind cu totu’

Deal câmpie

în nisip vântul clădind

mori bolţari mici

pe un cer săturat de ciment

 

 

DINAMITA

 

Îmi este dor de

câmpul de luptă

 

aici între lotuşi şi temple,

pietre asurzite

de tăcerea înţelepţilor,

 

mi-e dor de explozia

întârziată,

de pasul primejdios, de glonţul şlefuit,

de arma cea albă.

 

Aici printre peştii uscaţi

şi halele acoperite de icre

pe bulevardele însămânţate

artificial

cu Loliţi şi Lolite hămesite,

 

mi-e dor de câmpul

de luptă!

 

Dinamita întinsă între

braţele tale.

 

 

MON GENERAL

 

1

Mon General îmi păzeşte cerul

(cerul negru al copilăriei

în care roz îmi părea doar)

ştreangul.

Cerul

sub care mă dau peste cap

prin iarba de sticlă.

Cuvintele fac tumbe infantile

sub ţărâna limbii…

(şi fiecare rază de soare

îmi este ghilotină).

 

Mon General îmi organizează finalul

corpul traversat de tumori

oasele sfărâmate-n sârme, şuruburi

creierul minat de explozii

 

Mon Generalul îşi depune

cu onor armele

îmi lasă un ultim galop

curcubeu deshămat‘

apoi

atacă întunericul

 

aripi metalice cu încheieturi

metalice, cu încălţări solide

de tanc

se despoaie se spală

mi se suie în pat.

 

Lichide-i sunt rănile

ciuruit îi este primul trup

de soldat.

 

„Mon General“

nu are voie să doarmă

începe lupta cu mine

sapă tranşee în carne

îşi face culcuş de bărbat.

 

2

 

Mon General doarme în patul familiei.

Patul din oase de soldaţi,

pe salteaua de gloanţe.

 

Doarme gol, învelit de o lupoaică vie

şi plină de sânge pe bot.

 

Mon General visează „Crăciuni şi

Crăciuniţe” ciugulindu-se prin

hornurile casei…

Casa neclădită a cerului

prin care mâinile lui (hulubi

hulubiţe) zboară – cotrobăie

prin marile cufere caută,

caută:

 

Certificatul de naştere.

 

Mon General se trezeşte asudat

cu certificatul în mână

şi vede

numele părinţilor şters,

numele lui şters,

anul şi ziua, locul, adresa

şterse, şters.

 

Mâinile lui nu mai

sunt decât pene de hulubi

împăturite.

Corpul îi e mutilat.

 

şterge pe bot lupoaica

de praful cosmic,

închide ochii în pat nemişcat.

 

3

 

Programul zilnic al Generalului

este neaşteptat.

 

Numai moartea este aşteptată

în fiecare secundă:

 

1) toţi soldaţii lustruiesc

    cizmele negre înalte.

 

2) exersează muzica imprecisă

    a salvei de tun.

 

3) triază modele de coroane

    oferte de sicriu.

 

4) se sapă gropi pe aleile

    gloriei imaginare.

 

EL bea cafeaua în grabă

în picioare,

verifică tot arsenalul,

codul secret,

luciul butoanelor,

ieşirea pe uşa din dos,

ieşirea pe uşa din faţă…

 

şi acolo pe hol între

ieşire şi intrare

gât răsucit, tunel negru

între cap şi

picioare

 

vede lăbuţele morţii

cu saltul pufos

măcelărind un fruct roşu

cărnos pe ziare…

 

4

 

Impulsurile erotice ale soldaţilor

Generalul le calculează

precis.

 

El îi trimite la luptă

cu o secundă înainte.

Atunci sunt cei mai îndrăzneţi

cu urletul nereţinut

cu pieptul explodând

detonator…

 

Marş înainte. Marş înapoi.

 

În gâfâiala majestuoasă

în zdrenţele pielii

soldaţii se aşază la masă

 

Generalul se uită la ceas.

 

Gamelele toate strălucesc

au fundurile translucide

toate supte marginile

sorbăituri neîntrerupte…

şi… şi… şi un zgomot

voluptuos de linguri

cum fac doar coapsele

când se ating…

 

Generalul se uită la

limbile de la ceas

e FIX

– şi ele între ele

precise se ling.

 

ORDON STINGEREA

ÎN CAZARMĂ!

 

Cazarma este un pântec

de femeie care hrăneşte

un orfelinat.

 

5

 

Inteligenţa Mon General

este o armată fără stăpân

cultura o călăuză speriată

ordinele nu se execută

doar tu râvneşti executarea

sub lobul enigmatic al urechii

îţi şoptesc Foc

prin tunelul negru al inimii

aud zăngănitul medaliilor tale.

 

(Din volumul Mon general în curs de apariţie)

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul