Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Francesca şi Cătălina

        Călin Stănculescu

Filmul „Francesca” îşi datorează faima scandalului iscat la premiera din festivalul veneţian când un deputat şi un primar s-au arătat jigniţi de două replici anodine din film. Vâlva acestui conflict, ce a dus la interdicţia proiectării filmului în unele zone din Peninsulă, a propulsat opera de debut a regizorului Bobby Păunescu în zona profitabilă a distribuitorilor care s-au înghesuit să cumpere un film mediocru, mediatizat exagerat.

Povestea tinerei educatoare care doreşte să părăsească ţara pentru a deschide o grădiniţă în Italia pentru copiii defavorizaţi de soartă nu este lipsită de credibilitate şi, uneori, chiar de suspans. Părinţii au păreri diferite, amantul se descurcă din ce în ce mai greu cu afaceri riscante, un naş supraponderal face pe generosul în schimbul unor promiscue atenţii de natură sexuală.

Regizorul, fan declarat al operei lui Cristi Puiu, nu se poate debarasa de tutela stilistică a autorului filmelor „Marfa şi banii” şi „Moartea domnului Lăzărescu”. Povestea Francescăi, de altfel, onorabil interpretată de Monica Bârlădeanu, este evocată în cadre lungi, statice, cu o economie declarată de mişcări de aparat, în cheia unui minimalism deloc seducător, pertinent sau reflexiv.

Liniaritatea epică  a scenariului, ce ambiţionează decuparea unei felii de viaţă reprezentative, nu aprofundează psihologia personajelor puse în ecuaţie, după cum absenţa unui happy-end pare mai degrabă concluzia unui fapt divers gonflat pentru marele ecran dintr-un reportaj de televiziune de nişă. Doar interpreta mamei Francescăi, excelenta actriţă care este Luminiţa Gheorghiu, devine ataşantă, prin discreţia şi măsura cu care tratează un rol secundar, ce portretizează frustrări adânci, greu de exprimat în cuvinte. Goana după bani, pare să intereseze mai mult  personajele filmului lui Bobby Păunescu decât relaţiile fireşti, interumane, privite cu o detaşare rece, ce induce la urma urmei, indiferenţa faţă de reprezentanţii unei colectivităţi nu prea fericite. Nu  cred că absenţa unor lipsuri majore poate înnobila mesajul unui film care stă la remorca unui autor stimabil, după cum excesul de vulgarităţi prezente în dialoguri şi co­loana sonoră pot salva filmul de mediocritatea prea puţin aurită a existenţei sale.

„Katalin Varga” în regia lui Peter Strickland, coproducţie Marea Britanie-România, aduce pe ecrane drama unei femei violate, cu un copil rod al acestei crime, plecând într-o călătorie iniţiatică pe urmele atentatorilor. Fără lovituri de teatru, cu un scenariu ce propune o aventură tragică în limitele verosimilităţii, filmul lui Strickland  aduce pe ecrane existenţa expiatorie a unei femei, condamnate de o societate lipsită de justiţie pentru o crimă abominabilă căreia îi este victimă. Fără mari arii interpretative de remarcat, în afara rolului titular susţinut de Hilda Peter, actriţă a Teatrului Maghiar din Cluj, filmul „Katalin Varga” repune în discuţie fragilitatea justiţiei şi eficienţa instaurării dreptăţii pe cont propriu, cu sau fără planificarea victimelor colaterale.

Excelent filmat pe meleaguri transilvane, cu o distribuţie extrem de eficace, având o coloană sonoră demnă de cele mai mari nume ale cinematografiei contemporane, opera lui Peter Strickland cucereşte şi emoţionează dincolo de convenţii, dincolo de inerente ambiguităţi.Prezenţa acestui titlu, alături de „Poliţist, adjectiv”, de Corneliu Porumboiu, în preselecţia premiilor Academiei Europene de Film certifică valoarea unei opere mature, capabile să cucerească fără „cârje” publicul de pretutindeni. Palmaresul  premiilor  europene de film se va anunţa la începutul lunii decembrie, ceremonia de decernare fiind găzduită în acest an de Germania, patria regizorului Wim Wenders, preşedintele Academiei Europene de Film.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul