Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Irina Georgescu

 

10 feluri de a scĂpa nepedepsit

(fragment)

„En el eco de mis muertes

aún hay miedo.

żSabes tu del miedo?

Sé del miedo cuando digo mi nombre.

Es el miedo,

el miedo con sombrero negro

escondiendo ratas en mi sangre,

o el miedo con labios muertos

bebiendo mis deseos.

Sí. En el eco de mis muertes

aún hay miedo“

Alexandra Pizarnik, El miedo

unu

Îmi croiesc nostalgii. Tati şi mami aşteaptă să cresc. Copilul meu să-mi spună pe nume.

Cu toate acestea, strigătele tale îşi fac cuib la mine în burtă. Reci şi grele

 

înserarea se piteşte între vene

curajul ei nu lasă urme pe piele, doar în carne

Strigăte fine ca nişte cleşti de baltă. Ochi dulci şi mari îi ţin în palme:

nişte bucăţi de turtă dulce.

Dar ce-o să-i spun lui tati când o să cresc?

Vara asta lungă ţine în spinare un cocoşat  

 

Figura 1. cheile portăresei pe smalţul de la chiuvetă. Atingeri fine şi smălţuite, leule,

încremenite în pictura lui rubens din acea după-masă de vară nesfârşită. Pitici care sar

într-un picior

Săturaţi să aştepte ora 5 şi ziua de sâmbătă

 

Figura 2. te aştept la colţ tăcerile sunt îngroşate şi răbdătoare cu mine

nu pot să-ţi spun decât că bruma o să-mi cadă pe oase ca o găleată de ciment pe buza gropii. O să-mi crească dalii pe sâni şi prin ochi

iar tu o să-mi spui poveşti înainte de culcare

 

Intermezzo. Pauză de cuvinte. Tăceri adiacente oricărui bun venit

Mami şi tati o să fie singuri toată viaţa mami şi tati mami şi tati ma-ma-ta-ta

Mişcările care umplu pagina sunt minime sfâşieri cuvinte monosilabice şi

eviscerări

 

Reiau. Ghemotoace de păr cad neîncetat. Puterea mea şi norocul şi frumuseţea sunt resturi fără importanţă. Caut ieşiri şi taste de salvare. Nicio fereastră.

Doar cioburi şi ziduri

Un raft cu păpuşi ca un regiment de femei îndesate în geamantan. Ne mutăm din nou.

Dar de data asta nu ştiu ce să mai las în urmă. Prieteniile mele nu vor deveni niciodată istorii literare, doar pauze de respiraţii, doar existenţe în intarsii

 

doi

mâna stângă e puterea mea curajul meu de femeie farmecul meu

axa trupului cu care înnod spire de bicicletă şi fire de înaltă tensiune între spete

am cuiburi de nori

les nuages sont demi lourdes demi sauvages

şi mâna rupe din trup cu greutatea împărtăşaniei mănâncă bucăţi de clădire

bucăţi de copii şi de cărţi de colorat

 

iar drepturile de autor nu se plătesc prea bine aşa că prefer să fac chestia asta pe bani puţini acolo unde se termină zona rezidenţială este institutul de aviaţie acolo să mă aştepţi o să vin curând o să vin cu tati de mână şi o să vezi tu

 

la staţia următoare cobor

 

TREI

îmi smulg unghiile din carne cu cleştii de scos dinţii la cal.

Totul se petrece în gol. Nimic verosimil. Numai spasme, obsesii, dureri de oase

 

Enigmele mele sunt ale oricărei destinaţii. Îţi mai aduci aminte de lumina întoarsă

din curcubeu şi rămasă în foiţele unui şerveţel? Atunci era bine

Atunci. eram mică şi orele erau neterminate puteam să aştept oricât

Până să cresc mare şi frumoasă

 

Acum. Soţul doamnei sau iubit ce era mi se lungise la picioare ca un târgoveţ

Poveştile lui nu au noimă. Îi mestec cuvintele şi caii iar îmi tropăie în cap. Impertinenţele trupului sunt şi obsesiile mele.

cafeaua îmi curge printre degete. O fac tare.

dansez pe burtă cu vocile care-mi tropăie în cap

Pietre de moară ascunse în buzunarele fustei largi sunt nodulii fiecărei zile care trece.

E târziu oare?

 

patru

Atenţie sporită. Începe iarăşi furtuna. Zodiile noastre se scălâmbăie în oglindă

urcăm pe umbrelă şi îmi pun în gând trei mirări Primele trei de până acum

 

vor mai fi şi altele îmi spun tăceri lungi cozi la supermarket

bătăi în direct şi discuţii lipsite de stil călătorii lungi şi boli de piele

toate vor fi, n’est-ce pas? toate vor trece

 

păcat că n-am venit cu voi

Nici n-am dormit toată noaptea numele voastre îmi bruiau visele mâinile lungi se înnodau şi făceau apoi cercuri pe deasupra uzinelor oraşului

mi s-a părut îngrozitor că o luăm de la capăt iar eu nu mai am nicio putere acuma niciuna.

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul