Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Īntre dinamismul prozei şi poezia mistică

        Horia Gārbea

 

Adrian Frăţilă s-a născut la 18 iunie 1949 la Cluj Napoca. A absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” şi Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. Lucrează din 1973 īn cadrul Ministerului Justiţiei ca expert criminalist. A debutat īn 1988 cu volumul de poeme Pescuitorii de broaşte. Este membru fondator al Societăţii Romāne de Grafologie şi, īn prezent, vicepreşedintele acesteia şi a primit Premiul „V.V. Stanciu” pentru criminalistică, criminologie şi medicină legală. Pentru merite īn activitatea profesională, a fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios īn grad de Ofiţer. Este membru al Asociaţiei Juriştilor din Romānia, al Societăţii Romāne de Criminalistică şi Criminologie, al Uniunii Scriitorilor din Romānia, al Societăţii Romāne de Grafologie. A publicat peste 15 volume de literatură şi 10 de specialitate.

Poetul şi prozatorul Adrian Frăţilă vine īn literatură din lumea specială a experţilor īn grafologie. Deşi a debutat īn 1988, volumele sale se adună īn număr impresionant abia după 10 ani, din 1999. Obişnuit să afle din scrisul altora toate gīndurile lor, el ştie că fiecare cuvīnt este expus interpretării. Asta nu īl face reticent īn exprimarea gīndurilor, dar īi dă o binevenită exigenţă faţă de forma lor. Tema dominantă a volumului Psaltirea de ziua a opta este cea  mistică. O lirică psaltică īn care Adrian Frăţilă se dispensează de titluri ca şi David īnsuşi. Psalmii poetului sīnt interogaţii la adresa unei divinităţi a cărei muţenie nu īl descurajează pe credincios şi nici nu īl īndeamnă la ironii pe seama Necunoscutului.

Meditaţiile lirice ale lui Adrian Frăţilă sīnt substanţiale īn semnificaţie, dar, ca īnveliş verbal, sīnt volatile, necorporale, ca un alcool. S-ar zice că īngerul care călăuzeşte mīna scriptorului, asemeni celui care īl īnvaţă scrisul pe Evanghelistul Matei, īi īmprumută acestuia imponderabilitatea făpturii lui cereşti. După experienţa intensă a două romane telurice, despre care va fi vorba mai jos, autorul se īntorcea la poezie printr-o sublimare şi căuta să se desprindă iarăşi de lutul existenţei cotidiene.

Īn schimb, la proza lui Adrian Frăţilă, textul apare ingenios şi vivace, propulsat mereu de o imaginaţie netemperată. Astfel, curgerea este forţată, o curgere turbo prin care epicul se livrează cititorului cu acceleraţie. Arderea materiei de către autor, ca şi de lectorul ei, se face rapid, fără momente de odihnă. Scriitorul nu apucă să se aşeze īn poveste şi nu īşi lasă nici cititorul să se odihnească īn contemplaţii. De aici rezultă texte succinte, precum cele din Maeştrii aparenţelor (două micro-romane īn 120 de pagini!), cu material concentrat, chiar comprimat: un capitol poate avea doar trei sau patru pagini, iar densitatea unui roman se adună pe parcursul şi īntinderea standard a unei nuvele. Adrian Frăţilă nici nu īncearcă să īşi seducă lectorul, deoarece are mult prea puţin timp pentru asta. El īl poartă pe valurile naraţiunii lui aşa cum un ghid grăbit şi-ar zori turiştii prin sălile de muzeu cu stiluri diferite, dar cu tablouri cinetice, care se īnvīrt mai repede chiar decīt privirea receptorului. Un uimitor efect plastic rezultă din aceste viteze relative care se multiplică: a scriiturii şi a ochiului īn mişcare. Totuşi, cititorul se va obişnui imediat cu regimul de viteză al prozei lui Adrian Frăţilă din cauza directeţei acţiunii şi a fluenţei relatării, astfel că, la final, cursa i se va părea agreabilă şi va pleca mai departe fără niciun vertij.

Nici romanul Grafologul (Editura Tibo) nu face excepţie. Dacă nu greşesc, este primul volum īn care specialistul īn grafologie face apel la cunoştinţele sale din domeniu pentru a crea un personaj incitant şi o acţiune palpitantă, aşa cum īi plac autorului. Personajul central, Darius Iecle, īntīlneşte un ins ciudat pe nume Teofil Cireş, care se ocupă nu doar cu grafologia, ci şi cu grafomanţia, pe urmele unui magistru al său. Aceştia nu descifrează doar scrisul, ci şi ghicesc īn el destinele prsonajelor. Īn vremuri mai vechi, comuniste, ei au dificultăţi cu autorităţile care-i acuză de misticism sau excrocherie, episodul fiind narat cu hazul de rigoare. Cireş īl īnvaţă pe Darius arta lui subtilă, dar moare īn condiţii misterioase. Urmīnd firul manus­criselor moştenite de la Teofil, Darius află că el a dispărut devorat de nişte creaturi create din zaţul cernelii şi spiritul cuvintelor ana­lizate. Din vorbe se īntrupează monştri! Darius īnsuşi e atacat de fantomaticele bestii ivite de text. Vorba zboară, dar, spune Adrian Frăţilă, scrisul nu numai că rămīne, dar se poate şi īntoarce īmpotriva celor care īl descifrează. 

Modelul romanelor coupé  a funcţionat anterior şi pentru alte două texte de facturi diferite, grupate īn volum sub titlul Căţelul pămīntului (Editura Cartea Romānească), titlu ce aparţine primeia dintre cele două. Aceasta este şi mai ofertantă pentru cititorul amator de mistere şi suspans, de literatură fantastică şi parabolică. A doua, mai succintă, este o nuvelă realistă, cu accente pamfletare.

Virtuţile de prozator, dar şi cele de cunoscător al unor texte ezoterice ale autorului  sīnt mai evidente īn Căţelul pămīntului. Īn plus, īn acest microroman, fantezia lui Adrian Frăţilă este pusă şi ea īn valoare. Personajul central, un anume Noe Ruget, deţine, sau i se pare că deţine, secrete epocale despre un misterios Căţel al Pămīntului, precum şi che­marea, predestinată şi anunţată prin prenumele neobişnuit, de a salva lumea īn cazul unui potop care se īntrevede.

Dar Noe Ruget e un om simplu, un marginal socialmente, frecventează medii joase şi, deşi are tot felul de teorii despre vechimea dacică īn care, zice el, teritoriul actual al ţării noastre era acoperit de ape, nu pare să fie īnvestit cu puteri deosebite. Cu toate acestea, serviciile secrete īl contactează, īl urmăresc şi se amestecă īn viaţa lui tocmai cīnd pare să-şi fi găsit dragostea, prin īntīlnirea cu mult mai tīnăra Arina. Numai că, printr-o lovitură de teatru din final, aflăm că Arina este o trimisă a fostei soţii a lui Noe care vrea să se răzbune pe el īntr-un chip sofisticat. Teoriile lui Noe pică īn gol, teorii pe care Arina părea a le īmpărtăşi sau confirma, viaţa lui e un nonsens. Totuşi, a doua lovitură, poliţia secretă īl arestează pe Noe Ruget, provocīndu-i, paradoxal, o mare bucurie: nu a fost o simplă mistificare, chiar este un om īn stare să stīrnească interesul unor servicii oculte!

Agrementată cu ideile de o largă imaginaţie atribuite lui Ruget, povestea este agrea­bilă şi fluent scrisă, Adrian Frăţilă se vădeşte un povestitor abil şi dotat cu simţul măsurii, dar şi cu acela al paradoxului. Noe oscilează permanent īntre condiţia de ratat manipulat şi farseur şi cea de profet luminat.

Răpirea Europei este o nuvelă care studiază relaţiile umane dintr-un institut de cercetări bulversat de tranziţie, de intrarea iminentă īn Europa, care este un vis plin de virtualităţi, dar care nu schimbă, desigur, nimic peste noapte. Autorul īşi arată aici ta­lentul de portretist şi schiţează personaje credibile şi situaţii tragicomice şi groteşti. Totul se termină cu ziua de 1 ianuarie, prima de după aderare, care e una ca oricare alta.

Adrian Frăţilă este un poet subtil şi un prozator inspirat, care valorifică īn mod feri­cit experienţa lui privind caracterele umane şi o nepotolită imaginaţie, avidă de mister.

 „Visam lacuri mici, cu malurile īnţesate de femei care sacrificau oameni, īnecīndu-i sau arzīndu-i de vii şi aruncīndu-i apoi īn apă. Vedeam scene cu bărbaţi hirsuţi măcelărindu-se īntre ei. Deasupra bătăliilor fluturau steaguri cu cap de lup şi flamuri pe care se vedeau şerpi, cerboaice sau păsări. Mai tīrziu am īnţeles că ele aparţineau fiilor apei, īnchinători ai zeiţei Cerna. M-am visat răpit de aparte de zbor cum nu mai văzusem vreodat㔠(Căţelul Pămīntului).
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul