Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Să le numărăm!

        Ana-Maria Nistor

E toamnă. Zilele sunt mai scurte şi friguroase, nopţile mai lungi şi mai friguroase. Păsările călătoare au plecat în ţările calde, noi am rămas. E vremea recoltei, vremea când se numără realizările din toate sectoarele muncii. Au fost şi eşecuri, însă imediat remediate. Bilanţul e pozitiv: o săptămână plină, în care muncitori, intelectuali, politicieni şi, mai ales, ziarişti au lucrat la propăşirea patriei noastre. Din Parlament, din şcoli, de pe stradă, din gări şi de pe ogoare, televiziunea a transmis ceas de ceas, minut de minut. Pulsul evenimentelor a fost uşor mărit, semn că inima ţării bate cu putere. Bate ca domnul Codrin Ştefănescu la Primăria Capitalei.

Report from duty: 7 zile ori o medie de 3 răsturnări dramatice per oră. Să le numărăm. Transmisie asigurată de toate posturile TV.

Un vot costă 100.000 de euro. Ieftin, dincolo era mai scump. În Moldova, peste pod. Dar ei numără în dolari şi sună mai bine 1 milion, 2 milioane decât o sută. E ca atunci când ne luam noi salariu în lei vechi şi ne credeam avuţi. În stradă sunt 10.000 de profesori, medici, lume, oameni, popor. Ce bine că s-a umplut Piaţa Victoriei! E ca la revelion. Se sărbătoreşte. Cu steaguri, pancarte, microfoane, voci, portavoci, şepci, tricouri. Lipsesc mititeii şi berea. Se bea apă minerală şi se zâmbeşte la cameră. La fiecare cameră. Săraci, dar bucuroşi. Vin, scandează, răguşesc, mai beau puţină apă, aruncă sticla la tomberon, zâmbesc şi pleacă acasă cu acelaşi autocar care i-a adus. Sunt mulţi, câtă frunză, câtă iarbă. Câtă iarbă?! Suficientă, legală, uşoară. Cine n-are chef de o ţigară se poate duce la bordel. Nu e la fel de high, dar merge şi va fi legal.

Adrenalină se găseşte în altă parte. La Ministerul de Interne. Locul acela cu dosare secrete şi mai puţin secrete care generează o mişcare în lanţ de demisii. Apoi o moţiune de cenzură, prima votată în 20 de ani. S-a votat în Parlament. Parlamentul are două camere. Cam multe. E totuşi criză. Acolo s-au numărat temeinic bilele albe, bilele negre, cu zâmbet la cameră, toată lumea mânuţele sus, s-a făcut prezenţa, s-a semnat, au fost luate măsuri pentru admonestarea absenţilor. Grupul U.D.M.R. a fost luat ca atare.

Am văzut la televizor că ecranul se împarte în doi, în trei sau în patru. Semn că presa e peste tot şi transmite în direct, concomitent, uşile închise de la sediile partidelor, scările goale de la Guvern, holurile pustii de la Parlament. Evenimentele apar dintr-o dată şi ele trebuie surprinse ime­diat, simultan. Două marfare deraiate în paralel cu discursul de la Ploieşti al domnului Crin Antonescu şi în acelaşi timp cu depunerea candidaturii la preşedinţie a domnului Gigi Becali. Ce lucru minunat e tehnica în televiziune! Poţi fi în mai multe locuri deodată. Ubicuitate exercitată de orice om, la Lehliu şi la Biroul Electoral Central, unde două doamne numără în direct adeziunile pentru Becali. 270.000. Crin Antonescu a avut peste 1 milion. Mircea Geoană strânge încă semnături, în timp ce-şi lansează candidatura de trei, patru ori pe zi. Nati Meir s-a decis să se retragă din cursă, Traian Băsescu s-a decis şi el. Va rămâne, cu toate că e supărat. A enumerat şi motivele, la Pro TV, la emisiunea „După 20 de ani”. Erau patru. Şi, pentru că este amărât, îi este teamă că se va dizolva Parlamentul imediat după alegeri, dar „nu pe 4, nici pe 5, nici pe 6 decembrie, ci pe 7, după validarea noului preşedinte”. Doamne, câte cifre drăguţe am notat de la Pro TV! Tot acolo, am văzut că şi preşedinţii plâng. La „Divertis show”, în timp ce recită poezii scrise în tinereţe. Mai exact la ultima strofă, versul trei. Era o poezie lungă, cu final trist.

Mult mai vesel a fost când ne-am jucat de-a uite guvernul, nu-i guvernul. Şi Mircea Geoană a zis că nu e admisibil, de două ori, pe urmă a tăcut. Am numărat ministerele, apoi miniştrii, am adăugat durata de 12 zile per guvern, am împărţit la 2 prim-miniştri, unul propus şi altul desemnat, şi mi-a dat cu virgulă. Bine că analiştii ştiu răspunsul corect. Fiecare dintre ei şi toate variantele sunt valabile. O medie de 5 pentru fiecare post important. Înseamnă că avem cel puţin 20 de soluţii. Pentru punctul de pensie, pentru numărarea voturilor, pentru tranşa a doua de la FMI, pentru precipitaţiile care cad, pentru ieşirea din criză. Din orice criză. Avem ana­lişti extraordinari. Au stat, bieţii de ei, de dimineaţa până seara, toată săptămâna, pe la televiziuni. Înţepeniţi pe scaun, înghesuiţi pe jumătate de ecran, că cealaltă era ocupată cu prostii: profesori care fac grevă, medici care pleacă să lucreze în străinătate, oameni care nu şi-au primit leafa de 3 luni, frigul din case, euro care creşte, gata, s-au terminat medicamentele compensate, nu mai staţi la coadă.

Analiştii au rămas calmi, au explicat totul şi au demonstrat că vina aparţine politicienilor. Şi aceştia au afirmat acelaşi lucru. Doar domnul Gigi Becali a spus altceva. Domnia-sa a văzut cum stau lucrurile, dintr-o altă perspectivă. Stau rău, pentru că diavolul şi-a băgat coada în ţară. Iar noi trebuie să decidem dacă vrem ca România să fie a lui Christos sau a necuratului, Doamne fereşte, Doamne fereşte, Doamne fereşte. De trei ori. Plus trei cruci mari. În direct, cu 6 microfoane, 8 reportofoane şi mai mulţi cameramani. La fel s-a spus şi pe B1 TV la emisiunea lui Oreste. Numai că puţin diferit, în funcţie de clarvăzătorii invitaţi. Cel mai mult îmi plac aceia care s-au specializat în coracomanie. Ştiinţa citirii în corb. Există 64 de croncănituri diferite în care stă ascuns, cifrat, viitorul nostru. Mai mult ca grup, pe cel individual îl negociem fiecare, pe rând, la moaştele Sfintei Paraschiva. Peste 100.000 de pelerini deînmulţit cu cel puţin un viitor de lămurit. Unii au trecut de trei ori prin faţa moaştelor ca să fie siguri că nu se încurcă destinele între ele. Pentru întărire. Apoi au pus câte ceva, după posibilităţi, în cele două cutii ale milei golite de două ori pe zi, şase zile şi nopţi. Suntem un popor milos. Ni se rupe inima de noi, de familie, de noi iarăşi. Puţin ni se rupe şi de Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Înţelegem că Sfânta Paraschiva cu cheltuială se ţine. Restul de bani se transformă în 70.000 de sarmale. S-au mâncat în frig, în ultima zi, după slujbă. Pelerinii se simţeau plini de duh, sarmalele însă erau ca oricare altele, semănau chiar un pic la gust cu mititeii oferiţi de Primăria Sectorului 5, cu gulaşul de la Gulaş Party, cu cârnaţii de la Pleşcoi Fest, cu şunculiţa de la Sărbătorile Toamnei. A fost o săptămână grea. Să recapitulăm: vreo 9 televiziuni, 11 miniştri ori 24 de posturi, plus 3 trenuri deraiate, plus 2,5 prim-miniştri ori 3 strofe şi un plâns ori 33,4 % în turul 2 deîmpărţit la 7 zile. Rezultă 63. Şaizecişitrei ce? De la capăt.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul