Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Grivei moare de drum lung...

        Critias

• Jurnalul naţional de vineri, 16 octombrie a.c. pag. 2: „Aşadar, după scrutinul din 2009, Mircea Geoană va ajunge preşedintele ţării, Crin Antonescu preşedintele Senatului, iar PSD, PNL şi UDMR vor forma Guvernul, având în frunte un PSD-ist. Aştept să mă contrazică cineva!”, scrie cu aplomb Ion Cristoiu în finalul unui articol despre situaţia de pe scena politică românească după căderea Guvernului Boc şi avansarea numelui lui Klaus Johannis ca soluţie pentru funcţia de premier (interimar?, până la finele actualei legislaturi? – lucrurile sunt destul de confuze). Se înţelege că fraza cu contrazisul e pur retorică: cine ar îndrăzni să-l contrazică pe infailibilul analist?! Ei, uite că îndrăzneşte totuşi, cineva: ziarul Ring din aceeaşi zi de vineri, 16 octombrie 2009 care, într-un articol din pag. 3 dedicat aceloraşi evenimente conchide sec: „Marele perdant e Mircea Geoană. Luat prin surprindere de mişcarea lui Crin Antonescu (aia cu Johannis, of course – n.m.), Mircea Geoană n-a făcut altceva decât să se alinieze rapid sub flamurile candidatului PNL.” Semnat: Ion Cristoiu. Şi domnul acesta (că altfel nu poţi să-i zici!) are tupeul să înfiereze fără pic de jenă cameleonismul altora. Puah!... ? Ca întotdeauna la vremuri de criză şi degringoladă socială marii şmenari aruncă pe piaţa publică tot felul de petarde colorate menite să inflameze mintea nefericiţilor a căror unică speranţă de ieşire din mizerie rămîne norocul. Televiziunile noastre s-au umplut de puişori ai celebrului Caritas: Mini­bingo, Superbingo, Hiper-superbingo, OTV, Antena 1 şi câte şi mai câte îi ademenesc pe naivi cu maşini, premii fabuloase în bani şi obiecte, excursii de vis etc., iar fraierii cumpără într-o veselie tichete şi cartoane de participare fără să-şi dea seama că, de fapt, ei sunt cei care, din sărăcia buzunarelor lor, finanţează toată şmecheria. • Ceea ce debutează prost nu se poate termina decât în coadă de peşte. Incipitul unui articol al lui Florin Condurăţeanu din pag.19 a aceluiaşi buclucaş număr de vineri al Jurnalului naţional, sună astfel: „E dezolant să vezi cum ţara şi populaţia a căzut într-o întristătoare nebuloasă...” etc. Au căzut, domnu’, că e două: ţara şi populaţia! Mai departe, autorul ne îndeamnă să nu ne lăsăm îngenuncheaţi şi să nu ne pierdem spe­ranţa, ci să urmăm linia de conduită a unor „figuri de români (?!), iubite şi de neşters, care nu acceptau resemnarea, care nu acceptau viaţa apatică şi care nu puteau fi bătrâni niciodată. Iată, continuă Fl. C., două exemple din lumea scenei, femei care au fost aducătoare de bucurii pentru sufletele româneşti. Una este atât de iubita Stela Popescu”. Vreţi cumva să ştiţi şi cine este cealaltă? Nu veţi afla niciodată. Cel puţin, nu din textul amnezicului cetăţean Florin Condurăţeanu. Sau, cumva, ideea e că Stela Popescu face cât două? • Apropierea Conferinţei Naţionale a Uniunii Scriitorilor prinde să agite apele tulburi dinăuntrul, dar şi din afara breslei literaţilor români: afişe pe ziduri şi garduri, pamflete pe la radio şi în emisiuni TV în care potenţiali candidaţi la preşedinţia U.S.R. îşi fac propagandă electorală, interviuri vituperante în presa scrisă – în fine, tot tacîmul. Mi-au căzut întâmplător în mână două numere din săptămâna trecută ale cotidianului Ring – ziarul care se distribuie gratuit prin staţiile de metrou. (Gratuit – gratuit, dar atenţie: în 100.000 de exemplare!). Ambele conţin câte o pagină întreagă de insanităţi şi atacuri violente, repondenţii întrebărilor piezişe lansate de autorul interviurilor, Gelu Diaconu (în speţă, doi poeţi din tânăra generaţie: Marius Ianuş şi Clau­diu Komartin) împrăştiind asupra U.S.R. şi a preşedintelui ei, Nicolae Manolescu, toate acuzele din lume (mai puţin asasinarea lui J.F. Kennedy şi declanşarea crizei mondiale). Titlurile sunt sugestive şi edificatoare: „Poetul Ma­rius Ianuş arată cu degetul spre o instituţie intrată în putrefacţie/ «Uniunea Scriitorilor este un cadavru!» şi: Poetul Caudiu Komartin denunţă atmosfera anchilozată din U.S.R./ „La uniune este acelaşi muzeu al FIGURILOR DE CEARĂ”. Trei mici observaţii: 1. M.I. arată spre putreda U.S.R. cu un deget situat (dimpreună cu integrala anatomiei şi fiziologiei preopinentului) cam în afara instituţiei incriminate. Aceasta este o constatare obiectivă, nicidecum, Doamne fereşte, o aluzie la treaba cu vulpea şi strugurii...; 2. Când C.K. face trimiterea culturală la galeria londoneză pare a uita că „figurile de ceară” imortalizate acolo sunt ale unor mari personalităţi (ori măcar mari celebrităţi), dintre care multe sunt, bine mersi, cum nu se poate mai vii, mai active şi mai dinamice. Am înţeles: C.K. comitea o metaforă, dar orişicâtuşi...; 3. Toată această subită preocupare a unor outsideri pentru situaţia – bună-rea – dintr-o instituţie cu care nu au (şi pretind că nici nu vor să aibă) vreo relaţie de apartenenţă îndreaptă gândul spre proverbul cu patrupedul Grivei care moare de drum lung asemenea bipedului care nu poate trăi de grija altora... • Dacă aş fi femeie şi aş vedea reclama de pe Naţional TV care decretează misogin şi vulgar: „Ai un Porsche, ai rezolvat-o cu femeile”, i-aş chema degrabă la tribunal pentru insultă şi calomnie pe isteţii care au conceput-o şi pe acefalii care o difuzează. Din păcate, nu sunt nici măcar hermafrodit... • În preambulul transmisiei meciului de handbal dintre H.C.M. Constanţa şi Pick Szeged (Ungaria), difuzat pe Sport.ro sâmbătă, un băiat pasibil de a fi condamnat pentru port ilegal de microfon şi de creier s-a trezit vorbind iresponsabil despre un „război româno-maghiar” şi despre alte prăpăstii similare. C.N.A.-ul ar trebui să fie ceva mai atent la conţinutul violent al mesajelor pe care le induc subliminal în conştiinţa telespectatorilor textele belicoase din promourile tuturor întâlnirilor sportive, dar mai cu seamă cele ale meciurilor de fotbal. „Război (cu varianta: luptă) pe viaţă şi pe moarte” şi „duşmani de moarte” sunt, cred, sintagmele cu cel mai ridicat indice de frecvenţă din discursul „profesional” al pseudocomentatorilor pentru care termeni ca: partener de întrecere, competiţie, rivalitate sportivă se constituie în veritabile tabu-uri lingvistice. Şi, după ce intoxicăm lumea cu belicoşenii cretinoide zilnic în câte zece-douăzeci de reprize, ne mirăm ipocrit de scenele abominabile pe care ne e dat să le vedem în tribunele stadioanelor!
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul