Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Două muzici, două

        Călin Stănculescu

Cu totul întâmplător pe ecranele româneşti pot fi vizionate două filme despre evenimente muzicale, unul petrecut cu patru decenii în urmă, altul care nu s-a mai întâmplat deloc din cauza plecării protagonistului într-o lume mai bună.

„Taking Woodstock”, cu Jeffrey Dean Morgan şi Demetri Martin, în regia celebrului regizor taivanez Ang Lee, care a mai realizat printre altele „Raţiune şi simţire”, „Tigru şi Dragon”, „Hulk”, se inspiră din memoriile lui Elliot Tiber, tânărul care, în 1969, a făcut ca Wood­stock  să devină un nume de referinţă în lumea muzicii şi a mişcării pacifiste.

Mai puţin centrat pe evenimentul muzical în sine şi mai generos cu povestea familiei lui Elliot, cu personaje greu de uitat, dar şi cu o situaţie generică pentru America pe timpul preşedintelui Nixon, filmul lui Ang Lee nu-i poate totuşi nemulţumi pe cei ce vor să reaudă hiturile cu „The Doors”, „Jefferson Air­plane” sau „The Grateful Dead”. Amu­zanta călătorie în timp schiţează evenimentele premergătoare concertului Wood­stock Music and Arts Festival 1969, precum şi câteva momente din tensionata întâlnire dintre localnicii scandalizaţi de invazia a jumătate de milion de fani şi tinerii eliberaţi de convenţiile stilului american de viaţă, cu reacţii astăzi banale, dar care în acea vreme erau de-a dreptul revoluţionare. Ang Lee îşi pri­veşte cu umor eroii, nu judecă întâmplările, se fereşte de moralismul implicit în concluzii vizând raporturile individului cu societatea. Woodstock va defini o generaţie şi un stil de muzică care a făcut ulterior multe valuri. Important este faptul că un cineast de talia lui Ang Lee a avut drum liber la scenariul lui James Schamus pentru a materializa o operă cinematografică plină de nostalgie pozitivă, cu rezolvări inspirate pe toate planurile. Fanii lui Janis Joplin sau ai lui Jim Morisson s-ar putea declara frustraţi pentru faptul că favoriţii nu apar în direct pe marea scenă Woodstock, dar trebuie înţeles faptul că Ang Lee nu face documentar, ci un film de ficţiune bazat pe memoriile celui care, întâmplător şi chiar fără voia lui, a devenit într-un fel părintele marelui eveniment muzical.

Mai degrabă documentar este montajul regizat de Kenny Ortega „Asta-i tot”, film ce antologhează o mare parte din repetiţiile premergătoare concertelor lui Michael Jackson de la Londra.

Dedicat celebrului cântăreţ dispărut cu puţin timp înainte de inaugurarea tur­ne­u­lui, filmul semnat de Kenny Ortega dezvăluie extrem de convingător capacitatea lui Michael Jackson de a se implica, firesc de altfel, în toate aspectele repetiţiilor, de la scenografie la concepţia clipurilor de fundal, de la aranjarea luminilor la legătura dintre numerele mu­zicale sau coregrafice, de la soluţii pentru  valorificarea soliştilor şi a grupurilor de acompaniament la surprize menite să încânte viitorii spectatori. Filmul mai subliniază uriaşul volum de muncă şi creativitate aflat în spatele conceperii unui concert de anvergura celor promise de Michael Jackson spectatorilor londonezi. Sinteză a multe ore de înregistrare, structurat normal pe prezenţa lui Michael Jackson, filmul lui Kenny Ortega demonstrează forţa entertainmentului american, cu multe elemente preluate din tradiţiile istorice ale Hollywood-ului, devenind totodată un binemeritat omagiu adus artistului decedat recent, în jurul căruia s-a iscat o ingrată isterie mediatică.   Personal nu sunt deloc un fan al cântăreţului cu o voce cam firavă, cu aventuri nu prea clare, ajunse în faţa justiţiei, dar şterse cu buretele, cu un stil cam dezlânat şi chiar obscen uneori în gestica pe scenă. Totuşi, meritele autorului filmului se circumscriu unui gest recuperator, în care Michael Jackson are, întâmplător, rolul principal. Documentarul regizorului Kenny Ortega este, în acelaşi timp, un omagiu adus imensei echipe care l-a secundat pe Michael Jackson în laborioasele pregătiri ale unui spectacol-eveniment, care, din nefericire, n-a mai avut loc. Filmul rămâne interesant chiar şi pentru cei care nu sunt fani M.J.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul