Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Domnia prostiei se plăteşte scump!

        Critias

• Mulţi purtători ai falnicului nume Dumitru au primit săptămâna trecută la domiciliu felicitări din partea preşedintelui Traian Băsescu cu ocazia zilei onomastice. Nu ştiu dacă de atenţia prezidenţială s-au bucurat doar bucureştenii în cauză sau şi tizii lor din provincie. De-o fi una, de-o fi alta, gestul rămâne frumos, indiferent că în spatele lui se ascund (sau nu) oarecari raţiuni electorale. Problema mea e alta: de unde, naibii, o fi procurat Traian Băsescu adresele tuturor? • În paginile ultimului număr, 11/noiembrie a.c., al revistei Contemporanul. Ideea europeană am numărat nu mai puţin de şapte fotografii care îl înfăţişează, în diferite ipostaze, pe directorul publicaţiei, prozatorul Nicolae Breban. Am încercat să contabilizez şi de câte ori îi apare numele, dar ajuns pe la cota 4321 m-am lăsat păgubaş întrucât calculatorul meu a cedat psihic. Glumesc, fireşte: totuşi, nu e cam mult chiar şi pentru „mereu incredibilul Nicolae Breban”, după cum sună legenda ce însoţeşte una dintre poze?! • Privesc de fiecare dată cu un aer tâmp reclama la vinul Sânge de taur (brrr..) difuzată îndrăcit pe Antena 1 şi nu-mi vine să-mi cred urechilor. Sloganul debitat de cuplul Romică Ţociu – Cornel Palade întru promovarea redutabilului produs al oenologiei naţionale este împrumutat cu fulgi cu tot din tezaurul folcloric al beţivăniei carpato-danubiene şi atinge superlative standarde de vulgaritate licenţioasă. I-auziţi icişa: „Sănătate şi virtute/ S-avem bani, s-avem ce bea!” (Nu mă întrebaţi, rogu-vă, unde e rima că nu pot răspunde dat fiind faptul că Luceafărul de dimineaţă descurajează pornografia lingvistică...). Iar pentru ca ordinăria să fie completă, textul afişat lângă sticloanţa aferentă postulează, aşijderea paremiologic: „Vinul care le place femeilor dacă îl beau bărbaţii!” V-aţi prins şi la subtilitatea chestiei ăsteia, nu? Ha, ha... • Dacă nu v-ajunge atât, staţi blânzi că mai am. Relativ recent, pe prima pagină a ziarului Libertatea se lăfăia fără pic de ruşine o declaraţie-şoc a celebrei Sexy Brăileanca: „Bănel Nicoliţă o are tare ca volanul!” Nu, nu-l invidiez pe fotbalistul stelist pentru dotare: pe lumea asta sunt şi lucruri mai tari decât volanul – granitul, oţelul înalt aliat, diamantul, materialele din care se confecţionează învelişul navelor cosmice etc. Sexy Brăileanca n-a epuizat încă tot arsenalul de posibilităţi care-i stau la îndemână în vederea satisfacerii insaţiabilelor sale impulsuri experimentaliste. Altceva mă preocupă pe mine: domnule, chiar am ajuns in corpore o naţie de idioţi şi de ob­sedaţi sexuali?! Până aici ne-am dat de-a berbeleacul pe toboganul involuţiei mentale? Nu fac retorică de doi lei, dar nici nu pot să nu mă îngrozesc la gândul că Libertatea este ziarul cu cel mai mare tiraj din România anului 2009. Faptul că atât îi duce substitutul de creier pané pe băieţii de la Libertatea (greşesc eu sau redactorul-şef al publicaţiei este o femeie?) rămâne, în fond şi la urma urmei, treaba lor. Ce ne facem însă cu împrejurarea că există concetăţeni de-ai noştri (şi deloc puţini) care nu numai că citesc astfel de imbecilităţi adrenalinice, dar mai dau şi bani ca s-o poată face?! Ştiu, zicala spune că prostia se plăteşte, dar sensul enunţului e unul figurat şi, în plus, există totuşi o limită inferioară şi în materie de degradare. Ne-am luat la trântă şi cu asta? • În cel mai recent număr din Dilemateca, regizorul Alexandru Tocilescu (Toca, pour les connaisseurs...) îşi exprimă, de bună voie şi nesilit de nimeni, convingerea sinceră şi intelectuală că „Legile lui Murphy reprezintă culmea înţelepciunii umane”. Mă rog, e şi ăsta un punct de vedere, după cum observă un alt înţelept, numitul Ilie Moromete. • Tot ce mai lipsea din peisajul public autohton era un scandal (homo)sexual având drept protagonist un preot cât mai ortodox. De-acum, putem fi fericiţi: ne-am pricopsit şi cu ăsta! Să fie primit... • Instituţia de presă cea mai decentă, mai echilibrată şi mai profesionistă din România rămâne postul naţional de radio. Explicaţia: având un impact direct şi imediat mai scăzut decât televiziunea şi ziarele (în pofida unui număr de andrisanţi mult mai mare), radioul a reprezentat o miză secundară pentru politicienii avizi de publicitate care nu s-au bătut cu aceeaşi încrâncenare să-l acapareze şi să şi-l subordoneze. O şansă providenţială, de care realizatorii de emisiuni (unele, de excelentă calitate) înţeleg să profite copios în beneficiul ascul­tătorilor. Inclusiv a minorităţii celor care mai sunt interesaţi de cultură, artă, literatură şi alte asemenea fara­fastâcuri pe care oficialităţile de partid(e) şi de stat le ignoră cu suveran dispreţ. Atenţie, însă: scadenţa se apropie cu paşi repezi, iar costurile facturii vor fi infinit mai substanţiale şi mai dramatice decât ale crizei economice.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul