Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Ulise cu celular şi pistol

        Horia Gārbea

Traian T. Coşovei, Nichita Danilov,


Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu


Băutorii de absint,


Ed. Paralela 45, poezie


 


Volumul colectiv Băutorii de absint, apărut la Paralela 45, este impunător şi adună cīte 40 de poezii, cele mai bune, fireşte, ale unui număr de cinci autori. O mīnă de poeţi care, strīnşi ca degetele īntr-un pumn, pot da o directă decisivă oricui. Toţi cinci au cam aceeaşi vīrstă (născuţi īntre 1952 şi 1958), dar vin din zone geografice diferite. Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu sīnt nume demult consacrate īn literatura romānă, iubite şi apreciate de cunoscători. Acum ei ţintesc, se pare, un public mai larg. Strategia e bună pentru că fanii şi coregionalii fiecăruia īi vor citi şi pe ceilalţi, iar grupul format e atīt de puternic īncīt va oferi oricui o imagine sintetică a ceea ce este poezia contemporană de la noi. Apoi cartea lor oferă o replică unor antologii semnate de autori mai recenţi, arătīnd că stelele generaţiilor ’80-’90 stau fixe şi strălucesc īncă. Dincolo de aceste considerente tactice, fiecare poet īşi păstrează īn volum individualitatea şi oferă cititorilor ocazia să cunoască sau, după caz, să rememoreze texte esenţiale pentru cuprinderea artei poetice din ultimii 30 de ani, cīţi au trecut de la debutul lui Traian T. Coşovei, primul dintre ei care a publicat un volum, şi pīnă la cele mai recente apariţii ale tuturor.


 


Valeriu Cristea


Bagaje pentru paradis, ed. a II-a,


Ed. Cartea romānească, eseuri


 


       Cartea a apărut īn primă ediţie īn 1997,  cu doi ani īnainte de dispariţia autorului, fiind ultimul său volum antum, şi este reeditată acum la Editura Cartea Romānească, unde a apărut şi După-amiaza de sīmbătă (1988) cu care formează un dublet. Ca şi volumul anterior, Bagaje pentru paradis poate fi citit din unghiuri diferite, foarte diverse. Este īn primul rīnd un document despre ultimul deceniu al comunismului īn genere şi īn special despre lumea literară din Romānia īn acest deceniu. Este apoi jurnalul unui scriitor, un ins de maximă sensibilitate umană, cu o percepţie filtrată de cărţile scrise şi citite, de cele studiate temeinic, aşa cum este pentru Valeriu Cristea opera lui Dostoievski. Este acest volum şi jurnalul unui intelectual oprimat īntīi de un regim totalitar, apoi de o „libertate“ īn care nu i se recunoaşte, paradoxal, dreptul la opinia diferită.  Mai importantă īnsă mi se pare o altă perspectivă, una pe care o are şi prefaţatorul ediţiei 2007, Livius Ciocārlie, īnrudit prin sensibilitate şi chiar prin abordarea literaturii cu Valeriu Cristea: el sesizează drama autorului ca pe un paradox al artistului. Omul ar trebui ferit de suferinţă, scrie Livius Ciocārlie, dar artistul are nevoie de ea.


 


Liviu Georgescu


Transatlantice,


Ed. Paralela 45, eseuri


 


Liviu Georgescu, poet de talent şi tīnăr medic īn anii ’80 a plecat īn SUA, unde nu a renunţat nici la medicină, nici la poezie. A debutat īn 2000 şi a publicat şapte volume de versuri, ajungīnd să primească Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Orologiul cu statui īn 2004. Volumul său Transatlantice,  cu o postfaţă de Daniel Cristea-Enache, se situează īntre jurnalul de călătorie şi eseu. Periodic, Liviu Georgescu īşi viziteaz㠄Europa natală“, desigur şi ţara de origine. Aceste drumuri īi prilejuiesc mai puţin impresii turistice, ba nici chiar artistice, īn schimb īi provoacă texte, care la rīndul lor, constituie o incitare pentru cititor, fie că el a trecut sau nu prin locurile evocate. Faptul e secundar, călătoriile lui Liviu Georgescu sīnt unele īn spirit, notaţia despre obiectele banale e relevantă şi păstrează ironia optzecistă: sigur, casa lui Beethoven e strīmbă şi opera titanului de de la Bonn īl evocă sarcastic pe Schopenhauer. Eseurile lui Liviu Georgescu, īn care geografia e un simplu pretext, ajung repede la enunţuri poetice, dar nu pierd savoarea faptului viu interpretat precis, īn graba trecerii.


 


Paşcu Balaci


Penelopa se mărită


Ed. Palimpsest, teatru


 


O „comedie amară īn două acte“ subintulată astefel de autorul său, dramaturg cu exeperienţă şi avocat de profesie. Paşcu Balaci īşi speculează abilitatea de jurist la fel de bine ca şi pe cea de autor dramatic: mama Penelopei, Errata, judecătoare, deci dintr-o breaslă antipatică avocaţilor, īnscenează un proces prin care Ulise, plecat pe mări, să fie declarat mort, astfel īncīt tīnăra Penelopa să devină liberă pentru măritiş. Totul a fost pus la cale de un anume Hierofantus, ofiţer de marină din echipajul lui Ulise, care  pariase cu acesta pe infidelitatea Penelopei. Hierofantus e gata să cīştige pariul, căci o cucerise prin calomnii la adresa lui Ulise şi se blindase cu vestea morţii acestuia. Revenit nevătămat, Ulise trebuie să se īnsoare din nou cu Penelopa căci primul Ulise fusese declarat juridic decedat.  O comedie nu atīt amară, cīt ingenioasă, cu aluzii mitologice spirituale şi care mizează pe anacronisme nostime: Ulise are celular şi pistol. Penelopa lui Paşcu Balaci e o femeie atractivă tocmai prin banalitatea ei care exprimă eternul feminin, cu naivităţi, viclenii şi infidelităţi alternative.


 


Ofelia Prodan


Cartea mică


Ed. Brumar, poezie


 


„īn spatele ei locuieşte o bestie//ea are un mers caraghios…bestia īi şopteşte la ureche/eşti copilul meu drag/ cīnd eu apăs cu un picior pe umărul tău/ vaginul ţi se răsfrīnge ca o floare“. Ofelia Prodan este la a doua carte după Elefantul din patul meu şi este limpede că, la cei 31 de ani ai săi, a depăşit faza de tīnără speranţă devenind o poetă matură şi abilă, dar mai ales cu o artă a etalării inteligenţei pe care o descoperă justificat Al. Cistelecan īn rīndurile de pe copertă. Bestia care locuieşte īn spatele Ofeliei Prodan şi elefantul din patul ei sīnt ipostaze ale poeziei, himera neliniştitoare care transformă peisajul cel mai banal, scena de gen aparent anodină īn artă. Poeta depăşeşte simpla ingeniozitate stilistică, ea face să transpară o acumulare de forţă transcendentă, conturul unor obsesii deformează pereţii elastici ai lumii pe care o construieşte, presīnd dinafară.


Lecturile bine asmilate sprijină scriitura sa īntr-o carte mică, dar voinică. Īn inima mea, scrie autoarea, creşte un supermarket şi totul īncape īn sacoşele celor care se năpustesc să cumpere. Poezia este o formă de consumism al altora care iau tot ce prind pe rafturile eului celui ce scrie. Īn cele ale Ofeliei Prodan, consumatorii cam au ce găsi.


 


Daniela Şontică


Uitaţi-vă prin mine


Ed. Brumar, poezie


 


Un titlu ambiguu creează ziarista Daniela Şontică, cunoscută celor ce navighează pe siturile de literatură, dar care pare a se neglija ca poetă. Să fie vorba de īndemnul de a privi prin ea, ca printr-un mediu transparent, sau despre cel de a intra şi de a face un tur, scotocind cu privirea prin sinele poetic? Ambele ipoteze se pot susţine prin conţinutul versurilor, adesea de o străvezime absolută, chiar prea limpede, dar care alteori au destule cotloane şi camere secrete prin care poţi să te uiţi mult pīnă să dscoperi detaliul relevant. Patetismul scapă cīteodată de sub control ca şi, uneori, dorinţa de a expune abstracţiuni care stīrnesc o ridicare din umeri: Cercul mă visează un punct/ implorīndu-mi triumful / pīnă la zbor. Īţi vine să ricanezi: E scris adīnc! Din fericire, majoritatea poemelor nu sīnt atīt de „adīnc scrise“ şi īn sintagmele lor bine potrivite din cuvinte de toată ziua se poate vedea talentul poetei. Iată o delicată descriere a unei banale ploi: Călcătorese peste cearşafuri/ prinse de cer/ şi zile cīnd lacrimile lor/ de femei domestice/ cad īn neştire peste oraş.


 


Gabriel Cheroiu,


Istoria literaturii cinegetice īn Romānia,


vol 1 şi 2, istorie literară


 


Volumele recente ale lui Gabriel Cheroiu au avut un impact care nu s-a resimţit pe măsura interesului pe care ele īl pot stīrni. Este vorba de prima Istorie a literaturii cinegetice īn Romānia şi anume de una foarte bine alcătuită atīt sub raportul informaţiei culese, cīt şi sub acela al măiestriei literare a autorului sigur pe vastele lui cunoştinţe īn ambele domenii: al literaturii şi al vīnătoarei. Prefaţa e semnată de Eugen Negrici, criticul care s-a ilustrat prin variate izbīnzi īn vīnarea sălbăticiunilor. El remarcă īndeptăţit că autorul ştie să aleagă foarte bine pasajele seducătoare şi clipele magnifice ale partidelor de vīnătoare aşa cum au ieşit de sub condeiul unor mari povestitori. Cele două volume ale Istoriei lui Gabriel Cheroiu, absolvent de filologie, membru al USR, redactor şef al revistei de specialitate, se ocupă de două tipuri de cărţi ce nu pot fi separate īn complementaritatea lor: volume despre vīnat şi vīnătoare, ca ştiinţe şi chiar ca arte, respectiv lucrări literare īn care subiectul tratat sīnt vīnătoarea şi vīnătorii sau, cum le intitulează el, „pretexte cinegetice īn beletristică“. Istoria īncepe cu reflectarea nobilei īndeletniciri īn literatura populară, urmează consideraţii despre animalele sălbatice şi vīnarea lor la Dimitrie Cantemir şi la alţii, pīnă mai spre zilele noastre, avīnd ca reper tratatul de vīnătoare al lui C.C. Cornescu şi pandantul său, Pseudo-kyneghetikos de Alexandru Odobescu.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul