Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Tudor Zbārnea şi arhaicul ca māntuire

        Iolanda Malamen

Dacă ar avea loc o permanentă şi riguroasă trecere īn revistă a evenimentelor vizuale pe care Bucureştiul le oferă īn ultimii ani, cu siguranţă că s-ar putea scrie o interesantă, vitală şi expresivă cronică a ceea ce se īntīmplă īn multe din spaţiile de-acum consacrate unor manifestări care compun un interesant periplu prin viscerele imaginilor şi formelor. Din păcate īnsă, multe şi agresive sunt păcatele care fac din această emisie de valoare indiscutabilă un fel de firavă şi haotică focalizare a faptului īn sine.

Personal, mărturisesc că nu mă descurc īn noianul de semnale pe care le primesc, deşi mă străduiesc atīta cīt pot, cu multă, multă umilinţă şi bună intenţie, să fiu cīt pot de prezentă. Şi asta nu se datorează numărului mare de manifestări care au loc īn Bucureşti, ceea ce este normal şi īmbucurător  pentru o capitală care se vrea europeană, ci de semiclandestinitatea şi rapiditatea cu care se succed evenimentele, din cauza puţinelor spaţii cu adevărat proprii expunerii. Chiar şi īncercările de-a se deschide expoziţii īn locaţii nonconvenţionale n-au legat (cu foarte rare excepţii) prea mult artistul de privitor. Nici nu apucă bine artistul  să-şi aşeze pe simeze lucrările, şi este nevoit să şi le strīngă. Să ne gīndim şi la sculptori, cu cīt efort aduc īntr-o expoziţie lucrările! Toate astea se īntīmplă  mai ales prin galeriile din centrul Bucureştiului, acolo unde speranţa că publicul poate fi ceva mai numeros este şi ea mai mare.

Sunt īnsă şi unele excepţii care confirmă spusele de pīnă acum, şi una dintre ele se numeşte Galeria Dialog. Printr-o mutaţie uimitor de benefică, administrativul şi politicul Primăriei Sectorului 2 şi-a adăugat īn fişa lui biobibliografică de trei ani de zile īncă un statut: acela de gazdă a unor expoziţii de excepţie. Īn spaţiul limpede, de un cert bun gust, lună de lună, cu acribie şi volubilitate profesionistă, Ruxandra Garofeanu, adaugă cīte o pagină de istorie a artei, ca un īndemn  explicit pentru privitor, dintr-un consistent (să folosesc un cuvīnt subţiat de utilizare) tezaur vizual. Ea este mīnuitorul de drept al unor expoziţii (unele au fost excepţionale retrospective) care fac din Galeria Dialog un spaţiu de intensă implicare vizuală. Nici suferinţele fizice, dintr-o anume perioadă, nu au făcut-o să nu se gīndească ce şi cum trebuie să aducă īn discuţie pentru public. Ca să nu mai vorbim de prezenţa aproape permanentă la vernisaje a lui Dan Hăulică şi Pavel Şuşară.

Am făcut această introducere, pentru că ceea ce se īntīmplă īn cīteva galerii bucu­reştene mai spală de păcate lucrurile grăbite, īn care, pe nedrept, sunt angrenaţi artiştii fără voia lor şi, deocamdată, fără mari speranţe īn īndreptarea lucrurilor.   

Şi acum, cīte ceva despre expoziţia deschisă la Galeria Dialog (12 octombrie-12 noiembrie 2009), avīndu-l ca autor pe pictorul Tudor Zbārnea. Născut īn Republica Moldova (1955), a urmat cursurile Universităţii de Arte – Iaşi, la clasa profesorului Corneliu Ionescu.  Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova şi din Romānia, membru al grupului ,,Zece“ şi membru al Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici Profesionişti īn cadrul UNESCO. A expus atīt īn Europa, cīt şi īn Romīnia şi īn Republica Moldova, a fost răsplătit cu premii şi menţiuni, figurează īn colecţii particulare şi de stat.

Impresia imediată pe care o ai intrīnd īn lumea totemic-meditativă a picturilor lui Tudor Zbārnea este de certă virtuozitate stilistică, forma şi cromatica conlucrīnd armonic, īn īnfăptuirea limbajului. O fineţe vădit cerebrală, un spectacol cu accente dramatice, străbătute de un lirism obsedant, o īncremenire roditoare, cīt şi o impresionantă acumulare de energii calde sunt doar cīteva din calităţile acestei picturi. Sigur, s-ar putea face trimiteri pīnă la un punct, la unele surse pe care Tudor Zbārnea le-a ,,folosit“, dar, chiar şi vizavi de cea spre care gāndul ne duce imediat (e vorba de Ilie Boca), īţi dai seama că mai multe sunt neasemănările, mai ales vizavi de  substanţa textului, a naraţiunii. La Ilie Boca, superbia anecdoticului funcţionează cald-patetic, īn timp ce mai tīnărul confrate īşi construieşte o platoşă  lucid-hieratică pe care o multiplică adesea, adăugīndu-i fermitatea unor linii care devin geometrii sacralizate.  Originalitatea discursului la Tudor Zbārnea constă īn capacitatea de-a lumina īn gradaţii succesive planurile şi de-a lăsa culorile să curgă sau, dimpotrivă, să īmpietrească īntr-un  timp indefinit. Aşezarea lor īntr-o simbolistică cu trimiteri spre frumuseţea picturii murale are loc fără frămīntări apocaliptice, ci, mai curīnd, cu o liniştire dramatică (nu văd nimic pleonastic īn sintagma asta). Arhaicul este īnvăluit şi dezvăluit īntr-un un uman īn care grimasele  durerii devin mīntuiri.    

Unitară şi circumscrisă perfect  comunicării cu privitorul, lucidă şi nefuncţionīnd cu jumătăţi de valori, misterioasă īn substanţa ei constant narativă, fără a păcătui īnsă prin li­te­raturizare, pictura lui Tudor Zbārnea mi se pare  integrată īn circuitul valoric romānesc, fiind un bun mesager a ceea ce vine de dincolo de Prut. De altfel, această precizare mi se pare superfluă, mai ales că tradiţia īn cultură şi artă nu ţine cont de evenimentele politice şi de graniţele arbitrare, survenite ulterior.Galeria Dialog se dovedeşte un manager etic şi estetic mai mult decīt merituos şi, bineīnţeles, eficient īn a arăta că artele vizuale romāneşti pot demonstra oricīnd forţa  lor de comunicare.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul