Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Un Kafka autohton

        Radu Aldulescu

Lectura volumului lui Şerban Tomşa Gheţarului (ed. Cartea Romānească, 2009), un roman dens, arborescent, cu multe etaje ale sugestiei orchestrate impecabil stilistic şi īnclinīnd spre parabola realistă, mi-a impus un exerciţiu de imaginaţie pornit din consideraţiile de la īnceputul acestor rīnduri: care ar fi fost soarta lui Kafka dacă ar fi īnceput să publice aici şi acum. Mi-am pus această īntrebare citindu-l pe Şerban Tomşa şi amintindu-mi că am citit undeva īntr-o pagină de revistă literară o declaraţie amplă a lui Cărtărescu luīndu-şi-l drept model pe Kafka şi declarīndu-şi intenţia de a scrie asemenea lui. Erau acolo şi fotografiile celor doi faţă-n faţă din care reieşea o oarecare asemănare. Ei bine, mi-am spus atunci, Cărtărescu n-a fost şi n-o să fie īn veci de veci Kafka, īn primul rīnd, pentru simplul motiv că Kafka este romancier. Peste timp, iată, am avut satisfacţia de a descoperi un Kafka autohton, impregnat bine de culoare locală peste recuzita prozaistică excelent etalată şi mişcată (stranietate de vis şi coşmar, grotesc şi absurd, frizīnd suprarealul, capcane ale timpului şi spaţiului, ostroave ale memoriei), care amintesc de scriitorul praghez. Iată, mi-am spus, avem un Kafka, care ar putea să aibă o soartă chiar mai rea decīt sosia lui literară dintr-un timp şi un loc mult mai īngăduitoare cu scriitorii.

Toată punerea-n scenă a naraţiunii se desfăşoară īntr-o aşezare imaginară avīnd un nume cu conotaţii de staţiune alpină şi mit biblic totodat㠖 Christiana, unde sunt chemate de un amfitrion ciudat personaje de meserii şi statute sociale din cele mai diverse, care, prin amintirile lor retrăite pe cont propriu sau reieşind din schimbările de replici, amintesc de realităţi autohtone din comunism şi postcomunism. Foşti securişti, activişti, victime şi călăi, desfrīnaţi şi asceţi, un călugăr, un scriitor, un fotbalist etc. sunt puşi de stăpīnul aşezării să-şi rememoreze, din diverse perspective, la nesfīrşit amintirile, vegheaţi imperturbabil de un munte de gheaţă, vestigiu al ultimei glaciaţiui, ce-şi pune amprenta asupra atmosferei reci, vlăguită parcă de căldura umană a iubirii de semeni, scurgīndu-se precum viaţa dintr-un trup, pentru a da naştere unei distopii cu iz de infern.

Ritmul naraţiunii se scutură periodic, hurducăie, porneşte şi reporneşte īn permanenţă, uneori dintr-un rea­lism frust, baroc, virīnd pe neaşteptate spre realism magic, grotesc şi straniu, alteori dimpotrivă, iscīndu-se himeric şi fantasmagoric spre a se īnchega īn cons­trucţii verosimile. Logica epică este extrem de subtilă şi de aceea e greu de descoperit pentru cititorul neavizat sau neconcentrat cīt o cere textul.

„– Īntr-adevăr, aprobă Tom. Mi se pare impresionant, aşa cum apare, uşor asimetric şi acoperit īn īntregime de zăpadă. Seamănă cu un clopot de argint spart.

– Se spune că-i aici de la ultima glaciaţiune, spune colonelul. Toamna devine transparent ca o vitrină şi, īn măruntaiele lui, se pot vedea, din avion, tot felul de lucruri interesante... Nu mai ţin minte, am citit īntr-un almanah, īn urmă cu ani buni.

Cīnd au coborīt din maşină īn faţa hotelului, au fost izbiţi de aerul rece şi proaspăt de munte. Īi īntīmpină un ins cu priviri verzi, şirete. Şchiopăta puţin de piciorul stīng şi purta un turban cu buline, īn genul celui pe care-l arbora Arafat.

– Ordinul lui Omar, spuse el. Īn ce mă priveşte, aş fi vrut să port şapcă şi o uniformă de majordom.

Transpira abundent, īn ciuda faptului că seara era răcoroasă.

– Sunt şi portar, şi administrator, şi recepţioner.

O trăsură trecu huruind pe līngă ei. Nu era trasă de nici un cal şi nici nu se afla nimeni īn ea.”

Ultima frază produce răsucirea spre vis, spre magic, spre lume paralelă a unor entităţi stranii, o lecţie magistrală de realism magic, demnă de un mare romancier. Aşezarea devine īn răstimpuri cazarmă, sanatoriu psihiatric, coşmar, infern, din care toate persona­jele īncearcă să scape. „Cred că mai degrabă suntem toţi musafiri īn coşmarul cuiva”, spune un personaj. Toţi şi mai cu seamă personajul central, Tom Kastelka, īncearcă să evadeze fantazīnd. Regula jocului, impusă de amfitrion oaspeţilor săi, este de strictă ac­tualitate şi poate fi citită chiar la pagina 66:

„– Nimeni nu poate ajuta pe nimeni, nimeni nu este prieten cu nimeni, spune colonelul.

– Dar solidaritatea există, protestează Tom. Şi iubirea şi prietenia şi tot ce este nobil şi frumos īn existenţa noastră.

– Aiureli, banalităţi, găunoşenii, spune colonelul. Vorbe goale. Am crezut că sunteţi un om cu umor. Cred că glumiţi cīnd pomeniţi asemenea izmeneli leşinate... Nu există decīt foarte puţini oameni care īi ajută pe alţii mai slabi. Şi foarte mulţi care profită de naivitatea unora. Morala, prietenia şi celelalte bazaconii nu sunt trăsături obligatorii ale speciei umane. Nu există decīt un Ev Mediu perpetuu (...). Bani şi putere. Ataşamentul stăpīnului faţă de cīine, fidelitatea animalului faţă de stăpīn. Bani, bani, bani.

(...) – Dumneavoastră vorbiţi despre realităţile noastre omeneşti: sunt penibile, meschine, incredibile, dar nu putem emite nişte sentinţe general umane pornind numai de la sine.”

Explicitul apăsat īşi are locul aici, este justificat īn economia scenei-subcapitol şi totodată de importanţă arzătoare a chestiunii puse pe tapet: dacă noi romānii trăim īn proximitatea răului celui mai adīnc, nu trebuie, totuşi, să generalizăm. A face literatură este aproape similar cu a scrie un roman – e ca şi o lege a firii, implacabilă precum īnseşi legile genului romanesc, de fier, dar lăsīnd libertate totală de mişcare stilistică şi tematică īn interiorul spaţiului pe care-l deli­mitează. I se supun acestei legi toate literaturile mari ale lumii şi literaturile de mīna īntīi, īn timp ce literatura romānă, şi mai ales cea postcomunistă, se constituie īntr-o excepţie notorie. Īn conformitate cu respectiva lege, dar mai mult īn pofida ei, īi doresc lui Şerban Tomşa un viitor pe măsura īnzestrării de excepţie pe care a dovedit-o īn Gheţarul.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul