Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Ce nu īnţeleg eu este de ce nu īnţeleg nimic de la TV

        Constantin Stan

Citesc că prin alte părţi criza economica şi financiară afectează inclusiv producţia media. Asta vrea să īnsemne inclusiv şomaj, inclusiv ameninţarea cu dispariţia a unor īntreprinderi mai mici de presă. Sunt convins că acum toată lumea fierbe punānd pe hārtie planuri de cum va rezista crizei, ce cere publicul īn vremuri de criză, ce se va putea face după criză. Unii imaginează soluţii de a supravieţui crizei, alţii - soluţii de a se īmbogăţi de pe urma crizei. Probabil, nici presa nu va mai fi aceeaşi, după trecerea crizei – pentru că, pānă la urmă, trebuie să treacă, deşi nu ştim cu ce costuri. Astfel de momente sunt bune pentru că zguduie din temelii sisteme de gāndire care intraseră īn inerţie. Deseori, am avut senzaţia că media intrase īntr-un sistem piramidal de tip Caritas sau FNI, inducānd ideea unor cāştiguri de opt-zece ori mai mari decāt cele normale şi un timp chiar onorāndu-le. Era īnsă evident că va exista un moment īn care piramida se va prăbuşi pentru că numărul şi resursele deponenţilor vor slei. Deponenţii sunt īn principal firmele de publicitate. Dar ele depind de vānzări, de cifra de afaceri a unor trusturi mari, puternice. Iar cifra de vānzări depinde de consumator. Dar consumatorul trebuie să aibă venituri din ce īn ce mai mari spre a putea consuma cāt mai mult din ofertă. Această spirală a „multului”, a „din ce mai mai mult” nu poate duce decāt la ceea ce avem azi: criză majoră la nivel global şi nu pe ici pe colo! Riscurile globalizării, ce să-i faci!

La noi e īnsă linişte! „E-atāta linişte īn jur īncāt īmi pare că aud/ cum se izbesc de geamurile Guvernului razele de lună ale Preşedinţiei”. Īn fine, nu chiar atāta, dar pe aproape. Eu, la televizor, nu văd criza. Chiar dacă īntr-o seară s-au legat vreo două-trei ştiri despre iminentul faliment al unor fabrici, chiar dacă ni s-a semnalat criza din industria de automobile, ele au apărut ca nişte informaţii de umplutură. Iar redactarea era una de tip comunist sau, să zicem, social-democrat; vai, vai, vai, cum īncearcă lacomii de patroni să iasă din criză pe spinarea nevinovaţilor salariaţi. Care salariaţi, la altă īntreprindere, nici nu concep să li se ia cadoul devenit obligaţie: prima de orice, dar mai ales, de Crăciun. De Paşti, de Sf. Gheorghe şi īn general de orice sfinţi! Logica e simplă: păpăm tot, şi după noi – potopul. Or avea oamenii nevoie de primele astea spre a merge īn Tenerife, Cuba sau Madagascar!

 

La aproape două decenii de la reinstalarea capitalismului, economiei de piaţă, democraţiei şi libertăţii (absolute) īn Romānia nimeni nu a făcut efortul de a-l educa pe muncitorul romān īn acest spirit, nimeni nu i-a băgat īn cap că patronul nu e statul socialist care să-i dea, nimeni nu i-a zis de la obraz că el īnsuşi īşi creează locul de muncă, salariul şi bunăstarea ori sărăcia. Nimeni nu i-a spus că şomajul e parte din această lume sau că pentru a ţi se da ţie, de către stat, trebuie să se ia de la alţii care, de obicei, muncesc.

Spiritele romāneşti fierb īn jurul salariilor profesorilor. Romānia este practic divizată īn două tabere. Nu numai Guvernul se opune vehement dar am văzut destui romānaşi care se exprimă violent vizavi de mărirea salariilor mai ales pe forumuri. Unul, care probabil a avut un duşman declarat cartea după cum scria pe un astfel de forum, făcea socoteala cāte ore trudeşte el pe an faţă de un profesor care o ţine tot īn vacanţe. Dacă ar fi trudit la locul de muncă, īn mod cert nu ar mai fi avut vreme să stea cu ochii zgāiţi īn computerul firmei spre a exprima „opinii”.

 

Dar ce n-am īnţeles – şi nu īnţeleg de ce nu īnţeleg asta de la televizor – este de ce se opune Guvernul. Explicaţiile date de Guvern sunt prea grandilocvente spre a fi crezute: e vorba de binele ţării, nu putem arunca ţara īn haos, nu ne permitem o creştere alarmantă a inflaţiei, este tot spre binele cetăţenilor etc. etc. Eu nu cred īn discursurile sforăitoare. Guvernul se comportă ca şi cum ar fi instalat pe viaţă sau măcar ar fi abia la īnceputul mandatului şi trebuie să aibă mare grijă de ce va fi īn următoarea perioadă. Guvernul mai avea de trăit vreo lună. Ceea ce făcea nu bagă voturi īn buzunarul Partidului. Cel mai simplu ar fi fost să adopte mărirea lăsānd urmaşilor săi politici o frumoasă zestre de administrat. Urmaşii sunt toţi parlamentarii şi toate partidele, toată preşedinţia şi tot Traian Băsescu īnsuşi, adică toţi fervenţii slujitori ai cauzei salariale majorate. Care Traian Băsescu zice acum că a făcut o greşeală cānd a acceptat

 Sunt sigur că niciun Guvern nu este sinucigaş. Credinţa fermă că tot ei vor face Guvernul şi după alegerile din această toamnă este exclusă. De prostie iarăşi nu prea poţi să-i bănuieşti. Am eu o bănuială că altceva pregătesc. Nu mă duce mintea cam spre ce se vor īndrepta. Iar dacă nu vor avea un as īn mānecă pānă la alegeri īnseamnă că am fost guvernaţi de cel mai prost Guvern pe care l-am avut vreodată.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul