Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată

        Andreea Călinescu

 

„Nouă ne e dor din nou de poezie. Nu-i aşa că şi ţie? Nu-i aşa că abia aştepţi şi tu să revii la BCU? Zece poeţi îşi vor rosti pentru prima dată versurile în faţa voastră. Vor avea cu siguranţă emoţii, vor fi acolo prietenii lor şi cu noi, noi care i-am invitat, noi care nu mai putem să ţinem secret că ne e poftă de versuri şi trufe”. Aşa sună invitaţia pentru cea de-a doua „Petrecere cu poezie, prieteni şi trufe... de ciocolată”.  Prima ediţie a fost un indiscutabil succes: de public, de presă, de poezie. De bun gust şi de infirmarea prejudecăţii că poezia şi mu­zica nu pot face săli pline. Turnirul poetic din 2008 a adus pe scenă un consacrat şi un tânăr pentru care a girat ca de la maestru la ucenic. A fost un dialog al generaţiilor şi al formulelor poetice, dovedindu-se că ele sunt complementare, şi nu adverse. Anul acesta, an, totuşi, de criză! se vor duela doar zece „consacraţi” pentru o coroniţă simbolică de cel mai bun din acest turnir, dar şi pentru un premiu deloc doar simbolic. Numele lor reprezintă garanţia valorii deosebite a acestui Festival: Ioana Crăciunescu, Mariana Codruţ, Liviu Antonesei, Caius Dobrescu, Ovidiu Genaru, Florin Iaru, Adrian Popescu, Pavel Şuşară, Lucian Vasiliu, Paul Vinicius. Ei vor fi ju­rizaţi de Alex. Ştefănescu, Alexandru Călinescu, Antonio Patraş, Bogdan Creţu, Petru Cimpoeşu, Ion Mureşan, Emil Brumaru. O adunare de forţe impresionantă, după cum lesne se poate observa, o sumă de valori ce vor asigura şi anul acesta prestigiul Festivalului. Cu costuri însă, pentru că, oricât de poetici am fi, trebuie să vorbim şi de bani, fără de care nimic nu se poate realiza.

Multor oameni le e dor de poezie. Dar există mulţi oameni doritori de „a investi” în poezie? Nu e cea de-a doua „Petrecere...” un proiect riscant financiar?

 

Emil Stratan,

directorul şi finanţatorul Festivalului

 

M-am angajat pe acest drum din dragoste şi cu dragoste pentru poezie. Am avut norocul să întâlnesc oameni care m-au ajutat. E adevărat, mult mai puţini ca anul trecut. Dar trecutul şi viitorul nu sunt niciodată la fel. Eu am rămas printre săracii vechi, şi nu între bogaţii noi, fapt ce mă face să simt mult mai puţin criza. Cea ce fac este fără mânie şi cu multă iubire. Dacă pe unii poezia îi anchilozează, pe mine mă dezanchilozează. Cât despre risc, mi-l asum, cum, de fapt, mi-am asumat întregul proiect. Fără negură, cu seninătate, cu frământări, cu dezamăgiri, dar cu perseverenţă, poţi face lucruri frumoase.

Ineditul acestei manifestări poetice este dat de caracterul său de întrecere, de competiţie. Firi orgolioase, personalităţi puternice, poeţii refuză de cele mai multe ori ierarhizările, clasamentele, fiecare considerându-se, şi, adesea, pe bună dreptate, cel mai bun.

 

Cu ce sentimente participă un poet la o competiţie în care se stabileşte un singur câştigător?

 

Liviu Antonesei

Particip la acest concurs fără nici o emoţie, pentru că nu sunt învăţat să iau premii pentru literatură! În toată cariera mea literară, am luat un premiu al sfiştilor, însă pentru o povestire fantastică, asta prin 1986, şi un premiu pentru primul meu volum de poezie, în versiunea întregită din 1990. Aşa că, neaşteptându-mă să iau premiul, sunt pe deplin liniştit. Mai ales că spiritul olimpic ne învaţă că important e să participi!

 

 

Paul Vinicius

Mai mult decât orice premiu, mă interesează participarea la festivaluri de poezie de înaltă ţinută şi, când zic asta, mă refer, în primul rând, la valoarea participanţilor şi prezenţa unui public pe măsură. Ca în orice lume mică, numărabilă – iar poezia românească, ca şi poezia de oriunde, este o astfel de lume –, ne cunoaştem destul de bine majoritatea dintre noi. Citind însemnările apărute în pre­să şi pe Net pe marginea desfăşurării primei ediţii a Festivalului de Poezie de la Iaşi, intitulată Prima petrecere cu poezie, prieteni şi... trufe de ciocolată, mi-am dorit şi eu să fi fost sau să fiu invitat, ceea ce s-a şi întâmplat la această a doua ediţie.

Regulamentul acestui festival conţine şi ideea de turnir poetic, deci apare şi aspectul competiţional, însă, atenţie!: sub aspectul lui cavaleresc. Desigur, ideea de a acorda un singur premiu, atunci când în competiţie se găsesc nume mari ale poeziei române, de valori sensibil egale, creşte miza acestui festival şi, implicit, îi va spori câştigătorului strălucirea aurei poetice. Mărturisesc că mi-aş dori să fiu acela, însă, şi dacă nu se va întâmpla aşa, în mod cert, nu mă voi simţi un înfrânt. Întâlnirea cu un public sensibil, iubitor de poezie, ca şi cea cu poeţi de primă mână ai literaturii române, conturează atmosfera a două zile pline de bucurii, emoţii şi prietenie. Sub acest aspect, precizez că şi în viaţa literară, cea de toate zilele, mă aflu într-un continuu turnir – spre autodepăşire – cu cei mai buni prieteni ai mei poeţi.  O competiţie poetică nu poate fi comparată cu vreuna sportivă, oricât de uzitat ar fi termenul fair-play.

 

 

Lucian Vasiliu

Nu am participat niciodată la un turnir poetic. M-am duelat doar când eram mic, pe malul unei râpe din cartierul „Cotul Negru“ (parohia vechilor răzeşi moldavi) din târgul Bârlad (oraşul lui Tache, Ianke şi Cadâr!).

Copil fiind, m-am duelat cu săbii de lemn (ale „adversarilor“). A mea era o sabie austriacă, pe care o descoperisem în­tr-un mal de pârâiaş din ograda vecinilor. Sabia era pe jumătate ruginită. Duelân­du-mă, am reuşit să mă tai la două degete. Am ajuns la spital... Mai târziu, am scris un poem, „Decapitarea degetelor“, pe care îl voi citi la seara poeticească.

Am acceptat, cu plăcere, invitaţia, cu drag de Biblioteca „Eminescu“ (unde am făcut practica fertilă), cu drag de poeţii Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi şi Cezar Ivănescu (magiştrii mei), cu drag de colegul de liceu, managerul inspirat şi generos Emil Stratan. Dacă voi câştiga „competiţia“, o voi dedica restaurării Bisericii Banu din Iaşi (str. Lăpuşneanu). Convingerea mea: vom câştiga toţi!

 

Florin Iaru

Simplu. Îmi iubesc confraţii cu care mă-ntâlnesc. De aia, mă doare-n pix de premiu. Azi, eu, mâine, celălalt. Sau, poate, niciodată.

Apoi, nu uitaţi că premiile sunt date de oameni cărora le place un anumit gen de poezie. Şi chiar nu ştiaţi că răul cel mai mare al lumii literelor sunt premiile? Dar trufele, miam, miam…

 

Adrian Popescu

Cred ca sunt mai importante spectacolul în sine şi, desigur, textele citite, decât numele câştigătorului. Am asistat, ca spectator, la un concurs de slam poetic la Novisad, prin august, unde conta şi arta actoricească, şi ideea  poemului compus, şi impresia imediată, apoi, farmecul personal etc., adică  zeci de imponderabile. Atmosfera te cucerea prin spontaneitate, tensiune lirică, votul pe loc, cu nişte cartonaşe colorate. O regăsire a omului poetic, azi, când omul masificat domină lumea. Jocul, bucuria jocului copleşeau competiţia. Asta e, poate, starea lirică pe care ar trebui s-o căutăm mai întâi.

 

Mariana Codru|

E greu de departajat poeţii după criteriile altius, citius, fortius. Dar asta nu e treaba lor, nu ei duc povara asta, ci criticii. Cred că poeţii de la noi – şi scriitorii, în general –, care au asistat de-a lungul timpului la multe încoronări de neînţeles, se mulţumesc şi cu bucuria de a citi alături de colegi valoroşi sau doar pentru câţiva fani. Cel puţin, eu sigur sunt în situaţia asta…

 

 

Anul trecut câştigător a fost Ion Mureşan. Dar memoria păstrează aproape intact fiecare recital.

Spiritul de competiţie şi atmosfera excepţională din sala Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi au „obligat” la o prezenţă la cel mai înalt nivel, transmiţându-se poezie prin tot: prin vers, prin rostire, prin gesticulaţie, prin bucuria de a fi în faţa publicului.

 

13 noiembrie:

Nouă ne e dor de Mihai Eminescu

 

- prezentarea participanţilor şi a juriului

- lansarea primei reviste-obiect din România - Academia de Poezie

- recital-concurs de poezie

- documentar – Mihai Eminescu

- trufe... surpriză

 

14 noiembrie 2009:

Nouă ne e dor de Cezar Ivănescu

 

- recitalul studenţilor UNATC din poezia lui Cezar Ivănescu

- decernarea premiilor celei de-a doua ediţii a festivalului

- Sufleurul fricii, de Matei Vişniec, în interpretarea Ioanei Crăciunescu

- intermezzo muzical - jazz cu Mircea Tiberian

- lansarea cărţii festivalului A doua petrecere cu poezie, prieteni şi... trufe de ciocolată- trufe... surpriză
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul