Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Itinerar european

        Pavol Janik



Prezentare şi traduceri de SIMONA-GRAZIA DIMA

 

Pavol Janik, născut īn 1956 la Bratislava, unde a studiat dramaturgia (teatru, film, scenariu) la Academia de Arte ale Spectacolului. A lucrat la Ministerul Culturii, īn media şi īn publicitate. Īn 1998 a devenit secretarul Societăţii Scriitorilor Slovaci, al cărei preşedinte a fost ales īn 2003. Poet şi dramaturg, autor a 15 volume, i s-au decernat numeroase premii pentru creaţia sa. A călătorit mult şi a fost tradus īn străinătate.

 

TEATRUL VIEŢI

 

Viaţa ce nu-i altceva decāt teatru –

o astfel de viaţă suntem mereu dornici s-o jucăm.

Dacă-n clipa asta īţi vine-o idee nostimă,

pune-ţi repedte pe tine costumul de clovn.

 

Viaţa dă cu noi, penduluri, prin tină,

prin bălţi. Că nu-i nicicānd ca odinioară,

iată un adevăr mereu valabil.

 

Timpul, pahar plin ochi,

pānă se revarsă, e-n noi,

cei ce păşim pe tocuri,

dornici să ne cunoaştem fiinţa din adānc.

 

Iar īn final, desigur, moartea dă şah mat.

Merită totuşi să joci,

bucură-te că măcar ai existat.

 

Pe scenă viaţa a găsit o oglind㠖

şi-n ea īnvie-n fiecare noapte.

Dacă-i amăgitor ceva īn teatru,

să ne mutăm īn vremi străvechi.

 

 

ĪNGERII SE RECUNOSC

DUPĂ ARIPI

(Părinţilor mei)

 

Īn vitrinele-adăpostite īn suflet

tremură amintirile de sticlă.

La capătul tăcerii s-auzi

cum ultima ploaie din an

īşi dictează īn şoaptă

neīnţeleasa telegramă.

Doi īngeri trişti

se jeluie-n lumina lunii.

 

Epuizat, se prăbuşeşte rāul, odată

cu duhul muritor al apei lui, afund.

 

Simt īn vine mercur,

după explozia sāngelui –

īn sine-mi

īngeri supersonici se īnalţă din moarte

 

īn mintea-mi īşi pornesc

motoarele asurzitoare,

iar după ce au decolat

se lasă o linişte profundă,

īntretăiată, poate, doar

de căderea unor perle pe podea.

 

Mărturisirea matinală

a lacrimilor reci mă-ngheaţă,

la rădăcina ochilor tot mai tomnatici.

 

NEW YORK

 

Din oglinda culcată

a golfului liniştit,

săgeţile unui oraş numai unghiuri

străpung cerul īnstelat.

 

Īn marea lămpilor aprinse,

vioaie bărci iubitoare de flirt

tremură-n chip minunat

pe rochia ta de seară

cu motive-n relief.

 

Devenim brusc de negăsit,

pierdute ace-n labirintul

foliilor lucitoare.

Unele lucruri le luăm īn cheie personal㠖

limuzine decapotabile,

veveriţe năpārlite īn Central Park,

trupul de metal al libertăţii moarte.

Īn New York e-ntuneric mai tot timpul.

Dar bezna strălucitoare se luminează.

Luciul flamboaiant al megalopolisului

scrie mesajul lui Einstein

despre viteza luminii,

īn fiecare seară, pe suprafaţa

scānteietoare-a apei.

 

Şi iarăşi, cānd se-apropie amurgul,

ecranul argintiu al cerului newyorkez

revarsă-n trombe sānge hollywoodian.

 

Pānă unde se-ntinde imperiul de sticlă şi marmură?

Şi ce ţintă oare şi-au ales

rachetele suple-ale zgārie-norilor?

Dumnezeu īşi cumpără un hot-dog

la capătul unei străzi

cu şaizeci de magazine.

 

Dumnezeu e-un negru

īndrăgostit de cenuşiul

betonului. El a ivit soarele

īntr-o cutie de carton,

din cel mai nou soi de sclav.

 

 

UIMIRE

 

Īntind apa

īn care te-ai oglindit.

Scot un ţipăt,

ca nu cumva

să se reverse.

 

Prin răsuflarea mea

īţi vorbesc,

pānă ce străluceşti

de-atāta gheaţă,

ca-n rafale

puternice de aer.

 

Tremuri īntruna

sub amorţita pojghiţă,

scaperi o clipă afund,

īncāt o nouă zi văd cum răsare,

aprinsă numai din tine.

 

 

KOSOVO

 

Un Goethe de hārtie

arzānd īn flăcări

se roagă-n sārbeşte

pentru patru sute

de copii morţi

 

Īn ochiul de piatră-al lui Schiller

luceşte-o lacrimă de mercur.

 

Ţiganii au un bocet

pentru o mică nimfă de-a lor

de pe fundul Mării Adriatice.

 

Sāngele

e colorat īn irezistibilul

vineţiu al īnserării,

din care cad scānteieri şi lumini,

ploi iuţi de mai,

să hrănească pămāntul rănit.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul