Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Darts

        Critias

Să învingă cine va câştiga!

 

• Săptămâna trecută am fost în câteva săli bucureştene care găzduiau spectacole în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Nici una dintre reprezentaţii – dar absolut nici una! – n-a început la ora anunţată în program. O să spuneţi, poate, că între atâtea nenorociri şi catastrofe câte ne împresoară, o întârziere de câteva minute, acolo – 10-15… – nu  e o dramă. N-o fi, însă cu siguranţă e o problemă. Punctualitatea nu mai constituie demult doar politeţea regilor… • Dacă ar fi să ne luăm după cvasiunanimitatea furnizorilor de opinii de pe la noi – jurnalişti, analişti, politicieni, simpli dătători cu părerea – întreaga ecuaţie a turului întâi al alegerilor prezidenţiale se reduce la aflarea unei singure necunoscute: cine îl va însoţi pe Traian Băsescu în actul secund al confruntării electorale?! Chiar preşedintele şi contracandidaţii săi la ocuparea fotoliului suprem de la Palatul Cotroceni par a fi convinşi de chestia asta. Dovadă: inclusiv suspiciunile de fraudă cu care preopinenţii se gratulează reciproc dezavantajos sunt plasate, probabilistic, în sarcina turului al doilea. Le atrag respectuos atenţia tuturor şi fiecăruia în parte că, gândind astfel, s-ar putea să aibă parte de surprize dintre cele mai neplăcute. Intuiţia mea feminină (dar nu numai!) îmi spune că strategii de campanie ai unora dintre protagoniştii bătăliei prezidenţiale încearcă şmecheria adormirii vigilenţei adversarilor, pregătindu-le o lovitură sub centură chiar în primul tur al alegerilor. Dacă se pun la cale niscaiva jocuri oculte (şi, mă întreb: se mai îndoieşte cineva că se pun?!) n-ar fi exclus ca ele să fie instrumentate încă din prima rundă a meciului, când atenţia – atât a combatanţilor, cât şi a spectatorilor... pardon, am vrut să spun: a alegătorilor – va fi îndreptată simultan către mai multe azimuturi. Asta e: să nu ziceţi că nu v-am zis! • Vocea patriotului naţio­nale din mine (să nu mai spun de aia a microbistului nenorocit ce sunt şi care mă cutreieră la fel de fel de ore din zi şi din noapte!) s-ar putea alătura strigătului de luptă „Hai România!” lansat, ca lozincă electorală, de Sorin Oprescu dacă aş putea uita două lucruri: 1. Că sloganul cu pricina copia(daptea)ză numele partidului „Forza, Italia!” cu care Silvio Berlusconi a câştigat, fotbalistic, primele alegeri din peninsulă – respectiv, faptul că il calcio ne fură de 20 de ani toţi jucătorii mai de Doamne-ajută, exploatân­du-le fără milă talentul şi abnegaţia; 2. Că între „hai” şi „România” lipseşte virgula pe care Gramatica Academiei o consideră obligatorie în astfel de construcţii interjecţional-imperative. Cât despre competiţia electorală, mărturisesc că preferinţa mea se îndreaptă în chip hotărât către deviza echidistantă a românului imparţial: să învingă cine va câştiga! • Şi-a luat zborul – la figurat –, plecând spre alte zări de farmec pline, undeva, la capătul lumii, aproape în Patagonia – la propriu –, publicistul român în viaţă care izbutea să mă calce pe nervi mai abitir decât oricine cu fiţele lui globalist-intelectuale şi vag cinematografice, Alex Leo Şerban, în veci fie-i numele lăudat de foştii săi colegi de la Dilema veche. Allah să-l aibe în paza Lui şi liniştit să se flaneze prin Buenos Aires: eu n-o să-i duc nici dorul, nici grija(nia măsii de baftă pe care o au unii; vorba respectabilei mele prietene, Mariana: „ – Domnule, nu e pic de dreptate pe lumea asta: toate curvele au noroc, numai eu, nu...”) • Cu ce-şi mai desfată cititorii ziaristul Florin Condurăţeanu de la Jurnalul Naţional? Cam cu tot ce scrie! Iată câteva extrase cuviincioase dintr-un soi de compunere de şcolar repetent, bolovănoasă, căznită, hilară, uzând de un vocabular redus la maximum 50 de cuvinte, cu tot cu prepoziţii şi conjuncţii (J.N. de luni, 9 noiembrie 2009, pag. 19): „Reamintim (aşa începe articolul!) că dezlipirea de retină este deplasarea retinei de la locul ei. Din diverse motive apar, ca la o pânză, ruperiri, destrămări în retină, iar pe acolo pătrunde anormal lichid din corpul vitros. Astfel, retina este depărtată de fundul de ochi şi nu se mai lipeşte bine de acesta, aşa că imaginile nu se mai formează. (...)Dezlipirea de retină poate fi asemănată cu dezlipirea unui tapet de pe perete. Intervenţiile sunt menite să lipească din nou retina de fundul de ochi. (...) Repetăm faptul că intervenţiile au ca scop punerea la loc a retinei strâns lipită de fundul de ochi. (...) Retina nu se lipeşte singură şi sunt necesare intervenţiile care au un succes de 70 – 80%. În această chirurgie se fac incizii foarte mici la ochi...” etc., etc. Notăm ca supercontraperformanţă stilistică: în 35 de rânduri tipografice, cuvântul „retină” se repetă de 16 ori. Pe celelalte, din exasperare, nu le-am mai numărat... • Solicitat de revista Q magazine, medicul Florin Tudose (oaspete frecvent şi pe diverse canale TV) conturează, mai mult mălăieţ-metaforic decât tehnic-profesionist, aşa cum ne-am fi aşteptat, portretul psihologic al principalilor candidaţi la Preşedinţia României. Vorbind despre trăsăturile de caracter ale unui dintre dânşii, dom’ doctor recurge la citarea unei infailibile autorităţi în materie. Despre cine e taina? O spune direct şi personal Florin Tudose după ce închide ghilimelele de rigoare: „...iată cum îl caracterizează superiorii săi de la Cooperativa «Ochiul şi timpanul». Noi nu avem nimic de adăugat”. Eu, însă, da. Se ştie: Cooperativa „Ochiul şi timpanul” este, ca să zic aşa, numele de cod al vechii-noii Securităţi. Întrebare: cum de-a avut, acces domnul Florin Tudose la fişele de cadre întocmite de „superiorii” Securităţii? Aud? Sau le-o fi găsit postate pe vreun blog?!

 

 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul