Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Multe statuete pentru puţine filme

        Călin Stănculescu

 A doua ediţie a premiilor GOPO, organizată la Sala Tronului din Palatul Regal, a confirmat cu prisosinţă previziunile. Cristian Mungiu şi echipa sa au recoltat multe premii importante – cel mai bun film: 4, 3, 2, cea mai bună regie, cei mai buni actori: Ana Maria Marinca, Vlad Ivanov şi Laura Vasiliu, cea mai bună imagine: Oleg Mutu, cel mai bun sunet: Cristinel Sirli, Constantin Fleancu, Dana Bunescu, Cristian Tarnoveţchi, cea mai bună scenografie: Mihaela Poenaru, premiul publicului, pentru cei peste 70000 de spectatori care i-au aplaudat opera distinsă la Cannes cu Palme d’Or anul trecut. Filmul regretatului regizor Cristian Nemescu, California dreamin’ (Nesfârşit), şi-a adjudecat premiile pentru scenariu: Cristian Nemescu şi Tudor Voican, rol principal: Răzvan Vasilescu, montaj: Cristian Cristuţiu, costume: Ana Ioneci, premiul „Tânăra speranţă”: Tudor Voican.


Război pe calea undelor în regia lui Alexandru Solomon şi Valuri, regia: Adrian Sitaru au primit premiile GOPO pentru documentar şi scurtmetraj de ficţiune. Un GOPO pentru cea mai bună muzică originală a cucerit Cristian Lolea pentru partitura la  Îngerul necesar, regia: Gheorghe Preda. Premiul pentru cel mai bun film european distribuit în România a fost obţinut de 13 Tzameti în regia lui Gela Babluani, film distribuit de Transilvania Film.


  De la o producţie cvasianemică – în 2007 doar şase filme de ficţiune de lungmetraj au avut premiera – nu se putea cere mai mult. Important rămâne faptul că festivitatea premiilor GOPO reprezintă vârful unui aisberg în care filmele sunt prenominalizate de un juriu – care, fie vorba între noi, în acest an nu prea a avut de unde alege – iar, „finaliştii” sunt votaţi de către peste 300 de profesionişti ai lumii filmului care formează un soi de Academie ad-hoc. Cunosc regizori importanţi care s-au autorecuzat din acest original juriu – pentru noi inedit, fiindcă el se aseamănă cu procedeul votării de la premiile Oscar – contestând astfel necesitatea şi importanţa premiilor GOPO.


  Personal nu sunt deloc împotriva acestei frumoase iniţiative, care a mai înviorat lumea filmului, organizatorii reuşind să aducă la Bucureşti importante personalităţi, precum delegatul general al Festivalului de la Cannes, dl Thierry Fremaux, pe cunoscutul regizor de film Radu Mihăileanu, pe criticul Jay Weissberg de la prestigioasa revistă „Variety“, pe marele actor român stabilit în Germania Dan Nuţu, pe Cristina Hoffman, entuziastă susţinătoare a „noului val” din cinemato­grafia românească. Mai mult cred că or­ganizatorii şi-au trecut în palmares o frumoasă victorie şi anume aceea a subli­nierii legăturii succeselor actuale cu istoria ultimelor decenii din filmul românesc, invitând şi omagiind echipa primului serial TV – Toate pânzele sus –, realizat în urmă cu trei decenii de Mircea Mureşan. Cu această ocazie, unul dintre protagoniştii serialului, actorul Jean Constantin a primit un GOPO omagial pentru întreaga sa carieră.


În ciuda cadrului regal, în ciuda tuturor bunelor intenţii ce i-au călăuzit pe organiza­tori –Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc în colaborare cu Centrul Naţional al Cinematografiei – minusurile de la cea de-a doua ediţie nu au lipsit, unele inerente, altele nu.


Astfel, unele distincţii s-au acordat cam anapoda, adresanţii schimbând ulterior trofeele, prezentatorul Televiziunii, actorul Marius Florea Vizante, s-a dovedit a fi sub orice critică atât la capitolul improvizaţie, cât şi la umor, accidentele de sunet s-au dovedit a fi de-a dreptul penibile pentru o ditamai instituţia ca Televiziunea Română, iar prezenţa unei cântăreţe şi a tovarăşelor ei de suferinţă ar fi putut cu succes fi eludată din programul decernării premiilor. Una peste alta, instituţia premiilor GOPO rămâne o prezenţă necesară, un eveniment salutar, mai ales prin prisma procedurii de vot – secretizată şi administrată de o serioasă firmă de avocatură.


Dacă la ediţiile viitoare – şi sunt sigur că la cea de-a treia ediţie concurenţa va fi mult mai strânsă, având în vedere numărul de premiere promise la ficţiune şi multele documentare şi scurtmetraje deja realizate – competiţia va căpăta mai multă substanţă, aceasta va fi posibil numai dacă se va renunţa la micile show-uri propuse cu actori faliţi, cu cântăreţe şi dansatoare expirate. Şi mai este un aspect. În lume se acordă şi premii pentru cele mai proaste filme. De ce nu s-ar oferi şi la noi o „Coacăză de aur” sau o „Lingură de lemn” pentru cel mai prost film, pentru cel mai prost scenariu, pentru cei mai neinspiraţi interpreţi. De nominalizări sunt sigur că nu vom duce lipsă.


Sper ca la viitoarea ediţie a premiilor GOPO să asistăm şi la o premieră, şi anume să avem chiar premii acordate ex aequo.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul