Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Carmen Firan

anul cāinelui


 


                                  lui Mircea Ionescu


 


 


īmi caut urma īn culcuşul de frunze


sub o piatră īncinsă de viermuiala


sufletelor care mi-au făcut loc


cu braţul subţiat


jumătate centaur, mai mult de jumătate om


ţintesc īn steaua din care am căzut din calcul sau eroare


 


trecerea mea pe aici nu e decāt o repetiţie


īnaintea marii călătorii pe spinarea cāinelui de lemn


īmi potrivesc respiraţia cu a lui


puterea ascunsă īn slăbiciuni studiate


frica de a vedea capătul drumului


cānd morţii dragi mă vor ţine de mānă


luminānd ca păpădiile cāmpia scăldată de lună


 


ghemuită īn jurul inimii


voi măsura pămāntul cu palma


 


de sus toate se văd la fel


 


dacă nu ar fi fost acea dimineaţă de toamnă


respiraţia īncinsă a oraşului decapitat


liniştea căzută ca o cortină de plumb vişinie


am fi continuat să pariem strāmb


pe lupte īnchipuite


pe geografii imaginare


 


cei puternici sunt singuri


cei puternici sunt trişti


şi atāt de vulnerabili īn candoarea


de a-şi īmpinge visele


pānă unde nici ei nu le mai pot urmări


cu privirea


 


de sus toate se văd la fel:


morţii cu morţii


viii cu deşertăciunea


 


īn contra-anotimp


 


la tine e iarnă


             pustiu şi linişte de parcă oraşul a fost evacuat


se īntunecă devreme şi rămāne aşa


 


vii spre mine īncet


călcānd apăsat   


şi cu fiecare pas ceva dispare definitiv


 


la mine e vară


nu ajunge decāt ecoul zăpezii strivite


braţele tale bājbāind īntr-un spaţiu alb şi īnchis


ca un cearşaf de spital


 


īn cele din urmă īntunericul şi lumina arată la fel


tunelul care te scuipă afară şi cel care te soarbe īnapoi


 


trag perdelele la fereastră peste un contra-anotimp


din care nimeni nu s-a mai īntors cāndva


 


culorile au īncă sunete


 


vă scriu: īndepărtaţi-vă  de moarte


ea vine oricum, īşi īnfăşoară oul la loc


īn cuibul lui de fire strălucitoare


fugiţi cāt mai departe acum şi īn fiecare seară pe la nouă


cānd degetul ei īmpinge limba ceasului deşteptător


cu īncă un suflet, un ton, un bătrān mai la dreapta


o femeie şi mai la dreapta, un şir de păsări la geam


ciugulind din inima mea


 


ea veghează neobosită īn prag


ca un cāine credincios atent


să nu te iroseşti oricāt īn lumea asta


care are nevoie de tine


doar cāt să-ţi numere numele pe o hārtie


 


īi frāng şira spinării şi ies afară


acolo unde culorile mai au īncă sunete


orbii mă trec strada


 trec cu vederea


 


de partea cealaltă aşteaptă un cāine negru tăcut

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul