Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Festivalul de dramaturgie contemporană

        Doina Papp

(Braşov, 12-20 noiembrie)

 

Oferta generoasă a scenei romāneşti īn materie de piesă contemporană de teatru a permis Festivalului de profil de la Braşov, aflat la cea de a XXI-a ediţie, să alcătuiască un afiş reprezentativ. Selecţia regizorului Claudiu Goga, directorul Teatrului Sică Alexandrescu şi al Festivalului reproduce, astfel, īn mic un peisaj semnificativ  care ne arată o predilecţie tot mai accentuată pentru subiectele contemporane „tari” şi scriitura modernă din epoca postdramaticului. Lāngă autori romāni ca Matei Vişniec (Ioana şi focul), Mimi Brănescu (Acasă la tata) sau Lia Bugnar (Şapte dintr-o lovitură), īn reprezentaţiile teatrelor din Bucureşti, respectiv, Comedia, Act şi Naţional, s-au aflat israelianul Hanoh Levin, cu Krum īn interpretarea Tetrului Naţional din Tg Mureş, Vasili Sigarev (Rusia) cu Lapte negru, piesă jucată de teatrul gazdă, Venedikt Erofeev cu Noaptea Walpurgiei (Teatrul Naţional Lucian Blaga din Cluj), irlandezul Martin Mc Donagh cu Omul-pernă, montat la Teatrul Maria Filotti din Brăila, americanul Barry Grifford cu Camera de alături  precum şi un mai vechi succes al Teatrului Bulandra, Cafeneaua, de Sam Bobick şi Ron Clark şi un altul, mai nou, al Teatrului Mic cu piesa francezului Eric-Emmanuel Schmitt, Hotelul dintre lumi. Sunt prezente unele dintre temele actuale cele mai frecventate ale dramaturgiei contemporane cum ar fi  drepturile omului şi violenţa care le lezează, marginalizarea, conflictul īntre generaţii sau acela social īntre individ şi stat, criza identitară.

Un autor special ca Venedickt Erofeev (1938-1990) şi piesa sa Noaptea Walpurgiei sau Paşii comandorului au atras īn mod special atenţia  prin forţa impresionantă a mesajului antitotalitar şi prin factura specială a scriiturii. Deschiderea subiectului, preluat din experienţa cumplitei terori staliniste, spre metafora atotcuprinzătoare a suferinţei biblice e, īn acest sens, esenţială pentru valoarea piesei. Prin glasul personajului principal, evreul Gurev, cel mai răzvrătit pacient din azilul psihiatric unde se petrece acţiune, răzbate un īndemn la demnitate care nu e doar al condamnaţilor regimului comunist īn exerciţiu, ci şi,  mai  ales, al unui popor supus umilinţei de-alungul unei lungi istorii de ispăşire. Gurev e, īn plus, un intelectual erudit, cu idei originale, năstruşnice, chiar, la care nu renunţă nici sub ameninţarea seringii ucigaşe. Prin sacrificiul de sine īn acea noapte a valpurgiei īn care azilanţii mor toţi īnecaţi īn alcool, Erofeev formulează cea mai atroce condamnare a vinovaţilor pe care piesa īi descrie īntr-un tablou īnfricoşător. Soluţia e nouă şi surprinzătoare pentru că altminteri piese  cu acest subiect s-au mai scris la concurenţă cu o literatură memorialistică impresionantă. Īn spectacolul realizat de Mihai Mănuţiu după reţeta teatrului cruzimii  la modă, Gurev, ca şi camarazii lui de spital, trec prin ritualuri de tortură insuportabile cu scene de sodomie şi sado-masochism care-i incriminează pe torţionari. Finalul memorabil (decoruri, Doru Păcurar) sugerează un eden purificator şi izbăvitor pentru nefericiţii convertiţi la misticism, īncheind apoteotic acest spectacol remarcabil, distins la Braşov cu Marele Premiu. Jocul concentrat şi dăruit al īntregii distribuţii īntreţine tensiunea situaţiei-limită pe tot parcursul spectacolului, mai ales cu contribuţia lui Ionuţ Caras, interpretul  funambulesc al lui Gurev. Juriul l-a răsplătit cu premiul de interpretare masculină la paritate cu Marcel Iureş pen­tru rolul tatăl din spectacolul Teatrului Act.

Dintr-o generaţie mai proaspătă, Vasili Sigarev, aparţinānd aceluiaşi spaţiu rusesc, este un nume deja familiar publicului din Romānia. Spectacolul cu piesa Lapte negru īn regia lui Claudiu Goga a reţinut atenţia cel puţin prin cele două premii obţinute pentru scenografie (Mihai Mădescu şi Luana Drăgoescu) şi pentru interpretare feminină (Viorica Geantă Chelba). Dacă lumea ex-comunistă furnizează teatrului subiecte privind mai ales relaţiile individului cu statul opresiv, prin alte părţi atenţia e reţinută de teme privind abuzurile şi marginalizarea la adresa omului săvārşite īn familie, īn societate. Omul-pernă, piesa lui Martin Mc Donach, un concentrat al mutilărilor şi alienărilor rezultate, e valorificată strălucit īn spectacolul lui Radu Afrim (premiu pentru regie, şi premiul special al juriului pentru spectacol) cu mijloacele umorului negru şi ale sarcasmului.Printre punctele de retinut ale bogatului program  oferit de Festivalul de la Braşov s-a numărat şi spectacolul-lectură cu piesa israeliană Ziua iertării de Hanna Azoualay Hasfari, o poveste convingătoare despre viaţa de familie cu referiri la trecutul şi prezentul ţării, la tradiţii sau preocupări cotidiene. Cele patru surori care se īntālnesc īn casa părintească de sărbătoarea lui Yom Kipur au fost interpretate adecvat de ac­triţele Viorica Chelba, Bianca Zurovski, Ligia Stan şi Maria Gārbovan. Piesa face parte dintr-o culegere de teatru israelian contemporan apărută de curānd  la editura Fundaţiei Camil Petrescu īn traducerea Adei-Maria Ichim cu un studiu consistent semnat de Ioana Ieronim.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul