Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Făcānd pe scriitorul şi recenzentul

        Radu Aldulescu

Mediul literar autohton este saturat de eseişti convertiţi īn analişti politici, manipulatori de opinie īn fapt, aflaţi īn solda magnaţilor presei, gazetari culturali specializaţi īn a bate cīmpii despre o vastă paletă de domenii, profesori de filozofie lipsiţi de un minim instinct literar, defect-calitate ce le conferă statut de lideri de opinie, cu funcţii importante īn sistemul cultural, gazetari sportivi care fac satiră de bun simţ bine promovată şi vīndută, gazetari sportivi cu veleităţi de analişti politici şi aură metafizică, critici de poşta redacţiei care de zeci de ani īşi fac de lucru īn fruntea bucatelor scriitoriceşti cu găselniţe de tipul cum să te ratezi ca scriitor, foşti poeţi mai ales, vlăguiţi de propria operă, transformaţi fie īn prozatori de succes aspiranţi la Nobelul literar, fie īn vedete ale divertismentului politic, romancieri veşnic dispuşi să reinventeze şi să redirecţioneze legile romanului, cu instrumentele de tortură ale textualismului şi postmodernismului, activişti culturali mai ales, de toată mīna şi toate orientările, critici tineri, care au ostenit să-şi urmeze menirea chiar īnainte de a o īnţelege cīt de cīt, pentru a se orienta spre cultura asezonată cu politică şi divertisment de televiziune.

Īn toată această faună īn care este loc oricīnd pentru actori şi vedete TV de doi lei, dornici să-şi transforme īn cărţi opinii şi filozofii personale de of şi jale, nu prea e loc pentru romane şi romancieri, īn rarele ocazii cīnd se īntīmplă să apară, īn pofida faptului că a fi scriitor este aproape similar cu a fi romancier – e ca şi o lege a firii, implacabilă şi totodată nerestrictivă, precum īnseşi legile genului romanesc, de fier, dar lăsīnd libertate totală de mişcare stilistică şi tematică īn interiorul spaţiului care-l delimitează. Toate marile literaturi ale lumii se supun acestei legi, īn timp ce literatura romānă şi mai cu seamă cea postcomunistă, se constituie īntr-o excepţie notorie urmīndu-şi neabătut destinul de literatură de mīna a doua spre a treia, care se poate lipsi de romancieri. Pe de o parte, romancierii sunt rari aici, pe de alta, cīnd se īntīmplă să apară sunt obscurizaţi de la sine de piaţa cărţii, de tiraje, mai căzute īn momentul de faţă decīt īn urmă cu cinci, zece, douăzeci sau patruzeci de ani, de receptarea critică, care şi īn cazul cīnd īşi face datoria prin demersuri profesionist-oneste, nu are impactul şi instrumentele necesare unei promovări care să stimuleze piaţa.

Scriitorii care pot aspira la un statut social şi material pe măsura acestui nume, şi au eventual succes īn Romānia actuală, sunt orice numai romancieri nu, chiar şi atunci şi mai ales atunci cīnd publică cărţi pe care scrie roman. Nu sunt īn stare să prevăd dacă se va schimba vreodată, īntr-un viitor cīt de īndepărtat, această stare de fapt, care īmi conferă un statut inedit. Fac pe scriitorul, răspund invariabil ori de cīte ori mi se cer referinţe de orice fel despre īndeletnicirile mele curente. Nu mă pricep, nu vreau şi la o adică refuz să fac altceva, iar cīnd se īntīmplă să mi se spună chiar eşti scriitor, diferenţa de sens sau de nuanţă o socot inacceptabilă. Sunt legat de limba īn care scriu, şi totuşi, ca o concluzie a celor spuse mai devreme, practic īmi este imposibil să mă socot scriitor romān. Nu din orgoliu sau umilinţă, ci dintr-o neputinţă potenţată de refuz, iar la o adică nici n-am dreptul. N-am cum să fiu Liiceanu, Pleşu sau Patapievici şi nici măcar Cărtărescu nu pot şi nu vreau să fiu. Nici Radu Paraschivescu sau Traian Ungureanu, nici un tīnăr scriitor cu două cărţi şi jumătate traduse īn şapte limbi, precum Filip Florian nu pot să fiu. Nici Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu sau Florin Lăzărescu nu pot să fiu, tot aşa cum pe vremuri n-am putut fi tīnăr prozator optzecist textualist. Apropo de optzecism: nici Petru Cimpoieşu nu pot fi, deoarece īmi lipseşte vigoarea umoristică a respectivului. Nu pot fi de asemenea Alex Ştefănescu, Marius Chivu sau Costi Rogozanu, tot aşa cum pe vremuri n-am putut fi Ion Cristoiu sau Adrian Păunescu. Īn veci de veci n-am să pot fi Simona Popescu, Luminiţa Marcu sau Ioana Pīrvulescu, nici īn cazul cīnd mi-aş permite o operaţie de schimbare a se­xului, tot aşa cum pe vremuri n-am putut şi nici acum nu pot fi Carolina Ilica, Constanţa Buzea, Ana Blandiana sau Nora Iuga. N-am putut şi nu pot să fiu sub nici o formă nici M.H. Simionescu, nici Breban, nici Ţepeneag. Nici Dan Puric sau Mihaela Rădulescu. Mi-ar plăcea īn schimb să fiu poet douămiist, dar din păcate nici asta nu mai e posibil, decīt poate īn altă viaţă.

N-aş vrea să se īnţeleagă totuşi că toţi cei īnşiraţi mai sus ar fi pentru mine nişte antimodele. Vreau să sugerez doar că ei şi alte cīteva sute asemenea lor, pot contribui la configurarea portretului scriitorului romān important, īnrădăcinat trainic īn mediul său ambient şi-n proximitatea căruia singura mea şansă reală este să fac pe scriitorul. Visez totodată la o schimbare la faţă a literaturii romāne şi mai degrabă mă iluzionez, semnalīnd ori de cīte ori am ocazia scriitori, romancieri aflaţi la īnceput de drum, care ar putea īnsemna un punct de plecare pentru o reaşezare a valorilor. Cei pe care de-a lungul ultimilor cincisprezece ani i-am īncurajat şi am pariat pe ei recenzīndu-i īn presa culturală, desemnīndu-i cīştigători ai concursurilor de debut cīnd am făcut parte din juriile acelor concursuri, sau făcīndu-le referate favorabile pentru edituri, īn marea lor majoritate au abandonat joaca de-a literatura după un roman, cel mult două, bune sau foarte bune, cīnd au simţit gustul rău al condiţiei de romancieri īn Romānia, care nu le oferea prea multe variante de supravieţuire.

Să dea Dumnezeu ca situaţia să nu fie atīt de albastră cum o văd eu. Sunt poate prea pesimist, dar totodată şi plin de nădejde şi perseverenţă. Anul ăsta bunăoară, mă pot mīndri cu descoperirea a nu mai puţin de patru romancieri aflaţi ca şi la prima carte, vădindu-se de soi. Doi uşor săriţi de douăzeci de ani (Şerban Anghene şi Claudiu Bīrsilă) şi alţi doi uşor săriţi de cincizeci de ani (Constantin Ciucă şi Şerban Tomşa). Vīrsta lor chiar ar putea spune multe despre situaţia fără ieşire, irezolvabilă, din a cărei rezolvare mi-am făcut un scop īn viaţă, descrisă īn aceste rīnduri. La un capăt, entuziasmul inocent al tinereţii, impulsionat de opere şi biografii ale unor idoli din marile literaturi, iar la celălalt capăt, scriitorul matur, care a tot acumulat aşteptīnd vremuri propice publicării şi promovării – după cenzura ideologică a urmat ceva īncă şi mai rău: cenzura economică, după care nu se mai ştie ce va mai urma, aşa īncīt un roman apărut īn cīteva sute de exemplare (īn nici una din ţările estului fost comunist nu există astfel de tiraje, chiar şi-n vremuri de criză) poate fi o şansă cu care să nu te mai īntīlneşti la anul. La anul şi la mulţi ani: ar mai fi şi şansa traducerii şi apariţiei la o editură importantă din străinătate, un obiect al muncii pentru instituţiile culturale naţionale abilitate; de nişte ani traduc şi promovează unii şi aceiaşi scriitori romāni importanţi, care perpetuează şi dau continuitate destinului literaturii romāne, de literatură de mīna a doua spre a treia.Despre Şerban Anghene şi Şerban Tomşa am scris īn paginile Luceafărului, care, dat fiind tirajul confidenţial, n-ar putea face din aceşti autori valoroşi nici măcar nişte vedete locale. Despre Claudiu Bīrsilă şi Constantin Ciucă am scris īn cotidianul cu tiraj de o sută de mii de exemplare Ring, īntr-o rubrică pe care am reuşit s-o menţin preţ de cinci apariţii, pīnă cīnd cei de-acolo s-au sesizat cu ce mă ocup eu (promovare de carte, de roman) īn umbra şi-n coasta unor scriitori adevăraţi precum Adrian Păunescu şi Ion Cristoiu. O altă tentativă eşuată. Dacă nu pot fi scriitor romān, uite că nici măcar recenzent. Continui aşadar să mă amăgesc, făcīnd pe scriitorul şi recenzentul.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul