Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Aniversare: nicolae manolescu – 70

        Traian T. Coşovei

 

Luminozitatea cuvintelor

 

Nicolae Manolescu este maestrul vrăjitor care a „legiferat” prin prezenţa sa crea­toare şi inspirată două generaţii literare ce, şi datorită prezenţei sale, au înfruntat frigurile şi gerurile polare ale comunismului: Generaţia ’60 şi Generaţia ’80. 

Dacă prima generaţie, care a dat nume răsunătoare – de la Marin Preda, la Marin Sorescu ori Nichita Stănescu – a legitimat o împotrivire faţă de un regim totalitar, cea de-a doua a avut inconştienţa de a se expune repercusiunilor gestului ei de frondă.

Pe la mijlocul anilor ’70 numele lui Nicolae Manolescu era asociat cu ideea de liberă expresie, de democraţie a gestului literar de a scrie adevăruri irefutabile. Prezenţa acestui „personaj” descins din candoarea intransigentă a lui Titu Maiorescu, din spiritul critic occidental conectat la toate valorile europene ne-a readus şi nouă, generaţiilor mai tinere, speranţa unei apropieri de valorile perene ale umanismului şi iluzia descoperirii unor noi teritorii ale libertăţii cuvântului de peste Ocean.

Începând din facultate, avându-l ca profesor şi, în naivitatea noastră de a sfida nişte prejudecăţi care ne înconjurau din toate părţile, eseul domniei sale „Moartea şi căprioara” şi volumul „Teme” au constituit pentru noi o cărare de-a afla adevărul despre curajul artistic şi riscurile de a te supune acestui curaj. 

Demersul moral, axiologic al lui Nicolae Manolescu este deopotrivă lecţie legată de estetic, politic şi de consecinţele catastrofale al colapsului politicului în faţa criteriilor valorice.  După ce a descoperit şi a impus cu o splendidă candoare şi virilitate critică literatura anilor ’60, pe la mijlocul anilor ’70, Profesorul Nicolae Manolescu a regăsit potenţialul unor tineri studenţi reuniţi în Cenaclul de Luni: cenaclul considerat de autorităţile vremii „başcălios şi intimist”, cenzurat şi minimalizat până la limita puşcăriei politice. De acolo, din acea pepinieră de valori, s-au născut şi doi posibili candidaţi la Premiul Nobel: Mircea Cărtărescu şi Ion Stratan, poeţi de anvergură mondială.

Arcul de boltă al operei lui Nicolae Manolescu este constituit din relieful stilistic al scriiturii (întruchipat în mod strălucit de trilogia „Arca lui Noe. Ionic, doric şi corintic” şi pro­funzimea analitică a Istoriei Literaturii Române.

Ceea ce mă impresionează la stilul critic al lui Nicolae Manolescu este chiar stilul care, aprofundând personalitatea autorului, descoperă opera. Forţa metaforei critice este dublată de o profundă analiză stilistică: raportările la predecesori sunt menite să întregească profilul unor autori pe care epoci diferite i-au considerat şi i-au analizat în mod diferit.  În acest spirit armonios-analitic, Nicolae Manolescu ne readuce în memoria critică şi păreri ale unor mari cărturari precum Călinescu, Lovinescu, Tudor Vianu etc. Şi dă astfel o perspectivă de ansamblul literaturii române care, timp de decenii, a fost supusă unui regim de cenzură morală şi estetică. Astfel sunt redate circuitului spiritual adevăratele resurse ale unor autori a căror operă a fost deseori trecută cu vederea. În acest sens, Nicolae Manolescu este un „recuperator” de valori autentice… numai dacă ne gândim că selectarea poetului Radu Gyr într-o antologie apărută la BPT a stârnit un imens scandal, am putea rea­liza impactul demersului critic la care până atunci nimeni nu îndrăznise.

Când ne-am cunoscut, după cutremurul din ’77, Nicolae Manolescu era acelaşi spirit liber şi deschis spre un „occident” poetic pe care noi abia îi întrevedeam. Ne-a încurajat în demersul nostru studenţesc de a descoperi noi spaţii poetice. În acest sens, antologia „Aer cu diamante” girată şi prefaţată de domnia sa, a constituit un semn de încredere pe care abia acum considerăm că îl meritam. Generozitatea Profesorului se baza şi pe o „croială” pe ma­terialul clientului... Şi clienţii erau: Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Ion Stratan. Volumul a fost considerat manifestul Generaţiei ’80 dar a fost, în acelaşi timp, un eşec al organelor de partid şi de stat.

De altminteri, editorialele lui Nicolae Manolescu din revista „România Literară” încearcă să readucă un ton de normalitate în spaţiul cultural românesc atât de adesea ispitit de politic. Tonul Profesorului, mustrător dar obiectiv face, în conti­nuare, muzica literaturii române. 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul