Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Literele īnvestite cu puteri magice

        Horia Gārbea

                                                     George Vulturescu


Alte poeme din Nord


Editura Brumar, poezie


 


     Un poet al Nordului! Cu discurs sculptat īn lemn şi piatră, din ce īn ce mai lustruit de anii de experienţă īn ale scrisului, directorul revistei „Poesis“ īşi confirmă talentul şi pro­fun­zimea. Sin­tag­mele sīnt puternice, contrastul loveşte privirea: Neagră ca un viscol/ litera deschide criptele vocalelor sau Mă tīrăsc cīnd scriu de la o literă la alta:/ sunt īncolăcite unele īn altele ca nişte limbi de cīini/ numai noaptea le poate porunci să latre cum vinul īţi porunceşte să dansezi.  Sau īncă: un orb pictează fulgerul! Litera este material de monument, alături de lemn şi de piatră, Moartea şi lectura sīnt cenuşi sub care zac cadavre. Poezia lui George Vulturescu e sumbră şi trăieşte tensiunea detaliului, ciclu de 20 de poeme lapidare. Reproducerile după Dorel Petrehuş se acordă cu textele poetului: sfinţi pictaţi pe lemn cu nişte culori păstoase de ulei, parcă scurşi din cer īn ţărīnă. Prin scris, prin litere, cum spune el, poetul īşi face un ochean care-i apropie pe cei morţi de cei vii. Nu e nici un pic de ironie sau măcar de uşurătate īn versurile acestui volum. El este o meditaţie gravă despre rostul scrisului, al literelor, care sīnt īnvestite cu puteri  magice şi de sub  care se cască un abis neliniştitor. Caracterele scrise sīnt poarta spre o lume de dincolo, īntrevăzută tot mai clar odată cu timpul ce se măsoară tot prin curgerea, ca īntr-o clepsidră, a literelor, a semnelor.


 


    


Dumitru Chioaru


Clipe fosforescente


Ed. Limes, poezie, antologie personală


 


     Şase volume de versuri, un traseu de la seara adolescentină a debutului la maturitatea de azi reface Dumitru Chioaru īntr-o antologie cuprinzătoare şi semnificativă. Postfaţa lui Al. Cistelecan rememorează şi ea acest drum al poeziei şi fixează specificul autorului. Dumitru Chioaru este un poet meditativ, cu un discurs echilibrat, voit nespectaculos, marcat de īndoieli şi nelinişti metafizice. El īncearcă să expună argumente pentru risipirea acestor dubii şi anxietăţi fie prin discursul liric direct, fie prin imaginarea unor parabole, unor false fabule, aşa cum au făcut-o şi congenerii săi Matei Vişniec sau Traian T. Coşovei. Poetul mimează īnchiderea – Īnchis īn mine ca o mīnă īn gips – şi īntunecarea – Mai singur decīt orice om/ mai īntunecat decīt soarele īn eclips㠖 dar fireşte că poezia este iluminare şi spargere de spaţii carcerale, unul dintre ele fiind chiar vīrsta: M-au īncercuit anii ca pe nucul strīmb din grădină. Acesta e tīlcul majorităţii textelor.  Dumitru Chioaru este un poet complet care īncearcă să se cantoneze īn reflexivitate şi, de fiecare dată, evadează către concret, către epicul faptelor mărunte şi descripţia pregnantă a peisajului citadin. El este poetul unui oraş cu un singur locuitor, cum ar spune Vişniec, un burg neliniştitor ca tablourile lui Chirico.


 


 


Ion Hobana


 Călătorie īntreruptă


Editura pentru Ştiinţă (S.I.T.), roman


 


     Iată că venerabilul autor a ajuns la vīrsta amintirilor, deşi nimeni n-ar zice că a īmplinit trei sferturi de secol, şi a simţit nevoia să părăsească teritoriul ipotezelor şi exegezei SF pentru un roman autobiografic.


     Adolescentul Gelu Petreanu, īn care ghicim liniile de portret ale autorului, ajunge īn gara copilăriei şi, sub impulsul momentului, sare din tren, īşi īntrerupe călătoria pentru şapte ore şi plonjează īn trecut. Călătoria īntreruptă are loc după război (Al Doilea Mondial, se īnţelege) iar faptele rememorate se petrec īn perioada conflagraţiei. Perspectiva naratorului oscilează īntre subiectivitatea lui Gelu, narator la persoana īntīi sub forma unui jurnal personal, şi cea a povestitorului omniscient.  Acesta priveşte atīt copilăria lui Gelu, cīt şi evenimentele majore care constituie fundalul acţiunii cu un ochi lucid şi cunoscător, ajutat desigur şi de lecturi ulterioare. Ceea ce rezultă este o expoziţiune atrăgătoare a unui punct de vedere de martor ocular, la care se adaugă unele clarificări venite prin studiu şi prin cunoaşterea consecinţelor acelor evenimente.


 


Adrian Costache


Lista cu nume


Editura Art, memorii degizate īn roman


 


     Volumul lui Adrian Costache este unul care stă pe linia de demarcaţie dintre roman şi memorii. Autorul este profesor la Colegiul Naţional Sf. Sava, numit īn carte doar Colegiul Naţional, uşor de identificat şi prin vecinătatea catedralei, dar şi prin alte detalii. Schema epică este simplă: personajul narator, profesor la Colegiu, vrea să editeze o monografie a numitei instituţii şi, īn paralel, un portret din relatări ale unor „martori” despre profesorul Ian sau Costin care a predat acolo. Pornind de la aceste fapte, Adrian Costache īşi povesteşte cīteva călătorii personale, rememorează īntīmplări din colegiu şi construieşte biografia lui Ian care, la final, nu mai este cuprins īn monografie, pentru că opera lui denigrează Colegiul. Deşi nu are chiar cea mai palpitantă acţiune, romanul este scris fluent şi se citeşte cu plăcere.


 


Nicolae Panaite


Glorie anonimă


Editura Timpul, poezie şi proză


 


     Poetul Nicolae Panaite nu are complexe īn alcătuirea unui volum eclectic cu titlul īntr-un oximoron ghiduş, dar care, īn fara poantei, nu semnifică nimic. Cum poate fi o glorie anonimă? Noroc că versurile sīnt agreabile şi puteau rotunji prin ele īnsele un volum fără adaosul nejustificat a trei schiţe. Şi īn cuprinsul textelor lirice, Nicolae Panaite arată aceeaşi poftă de oximoron şi paradox, remarcată firesc de Ioan Holban īn prefaţă. Textele sīnt īn general scurte şi realizate īn crescendo, finalul e mai mereu un punch-line. Un poem dogoritor ca o arşiţă sub sloiuri scris īn camera marcată de tocirea pereţilor şi īn care se mişcă un golem cu aripi – iată ce scrie simpaticul autor ieşean. Mai puţin plăcut e faptul, devenit la unii obicei stingheritor, de a aşeza versurile „centrat” pentru a ameţi cititorul cu un fel de caligrame nonfigurative. Păi nu era mai bine pe vremea tiparului cu plumb, cīnd nu se putea face bancul ăsta? Remarcabila densitate, notată de Al. Dobrescu īn textul de copertă, scuză īnsă totul.


 


Valentin Coşereanu


 Ipoteşti sau realitatea poeziei


 Memorialul Ipoteşti, istorie literară


 


     O sinteză a prezenţei lui Eminescu īn Ipoteşti, realizată de cel care cunoaşte foarte bine şi īn amănunt locurile devenite legendare ale copilă­riei poetului. Aducerile-aminte troienesc cu drag memoria ilustrului autor, iar Valentin Coşereanu le culege şi le plasează cu rigoare, căutīnd să le scuture de imprecizii şi puncte de vedere pasionale şi nefondate. Rezultă un  volum succint şi riguros, cu puţine şi lesne de īnţeles alunecări patetice, o invitaţe la un pelerinaj īn locurile descrise īn el.


 


Viaceslav Russu


Suplimente la colb cu adaos


Fiţuici zdrenţăroase


Editura  Museum, poezie


 


     Poet supertalentat, tandru şi mefistofelic – astfel īl caracterizează, cu genero­zitatea sa bineştiută, Alex Ştefănescu pe Viaceslav Russu. Īn debut, poetul ne argumentează necesitatea unei apocalipse non-stop: Din vreme-n vreme Roma-i bine să ardă Şi la fel de bine-i să se īntīmple cīte-un potop. (acesta fiind nece­sar non-stop). Cu aluzii şi răstălmăciri biblice şi mitologice (Euridice tīrfă pu­ritană), cu rime numeroase şi inedite gen pasăre-lasăre (sic! vine de la LASER), suplimentul ne distează o vreme dīnd colb īn ochi liniştii noastre burgheze şi conformismului care-n orice inimă zace. Versurile buruienoase ingenioase ne bagă frig īn oase: Sau să-mi asum altfel de risc: decīt un coi(F) pe o-beli-sc? Riscul real este acela ca, după mai multe pagini, cititorul să prindă meşteşugul şi să continue singur mai departe, lăsīndu-l pe poet cu obeliscul īn soare.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul