Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Concertul – o comedie simfonică

        Călin Stănculescu

 

 Filmul „Concertul”, de Radu Mihăileanu, confirmă un demers tematic unitar şi anume reflectarea individului în confruntare cu consecinţele sistemelor totalitare. De la „Trahir” şi „Trenul vieţii” la „Trăieşte” şi recenta premieră de pe ecranele româneşti „Concertul”, regizorul Radu Mihăileanu a radiografiat, încheie tragică sau comică, relaţia omului cu o societate guvernată de absenţa libertăţii, surprinsă pe coordonatele unui conflict global sau regional, cu o ideologie marcată de intoleranţă, eliminarea valorilor umane, nesocotirea primarelor nevoi existenţiale.

 Punctul de plecare epic din „Concertul” este eliminarea muzicienilor evrei din orchestra Teatrului Mare din Moscova în urma unui ordin semnat de Brejnev şi refuzul dirijorului Andrei Filipov de a-şi continua cariera fără cei mai talentaţi colegi. După 25 de ani, marele conducător de orchestră, ajuns om de serviciu în aceeaşi instituţie are ocazia unei nemaipomenite revanşe prin deturnarea unui fax, o invitaţie pentru un concert în vestita sală a Teatrului Chatelet din Paris. Dirijorul îşi convoacă foştii orchestranţi pentru a materializa un imens qui pro quo şi, în urma unor rocamboleşti peripeţii, concertul promis va avea loc, nu fără o serie de interludii, ce vor explica opţiunea pentru o talentată solistă, fiica unei victime a Gulagului sovietic.

În postura organizatorului acestui inedit eveniment artistic Radu Mihăileanu îl imaginează chiar pe autorul kagebist de altădată, care interzisese brutal Concertul pentru vioară de Ceaicovski, astăzi un iremediabil nostalgic, conducător al unui partid comunist ce-şi închiriază participanţii la mitingurile săptămânale cu bucata.

Deşi scheletul epic este destul de stufos, cu flashbackuri repetate pentru explicarea opţiunilor muzicale ale fostului dirijor, deşi cascada de gaguri este uneori prost motivată psihologic, întreaga partitură cinematografică va căpăta coerenţă şi o notabilă alternare de tonuri prin re­flec­tarea dialogului contemporan dintre culturi.

Vestul nu acceptă uşor intruziunea străinilor, mai ales inventivele lor tentative de încălcare a legilor prestabilite, în timp ce reprezentanţii societăţii „democratice” ruse se devoalează cu toate ticurile postcomunismului sălbatic, cu toate pretenţiile noilor îmbogăţiţi pe seama oropsiţilor din timpurile comunismului victorios.

Regizorul afirmă: „Concertul exprimă acea armonie care a luat naştere din impactul culturilor” şi filmul demonstrează că umorul poate fi un răspuns valabil în faţa suferinţelor şi dificultăţilor vieţii, oricât de dure ar fi acestea. Protagoniştii „Concertului” vor avea forţa de a merge până în pânzele albe pentru visele lor datorită umorului şi ironiei, arme vesele şi inteligente, cu care se poate răspunde în faţa absurdului contemporan sau care au fost folosite şi împotriva barbariilor trecutului. O autentică revanşă a umiliţilor este finalizată în triumful final al concertului pus de atâtea ori sub semnul întrebării.

Realizat cu un buget destul de modest pentru o coproducţie franco-româno-rusă, adică cu doar 21 de milioane de dolari, filmul lui Radu Mihăileanu, cu toate tuşele uneori exagerate la adresa unor psihologii şi individualităţi, demonstrează capacitatea registrului comic de a aborda temele grave, dar şi inspiraţia cineastului de a sugera în spatele gagurilor reflecţii nu prea comode la adresa civilizaţiei contemporane, aflate prea adânc ancorată în zona virtualităţilor efemere ale materialismului consumerist.

Primit cu multă căldură de publicul italian şi de cel francez, filmul lui Radu Mihăileanu va avea o carieră frumoasă şi în SUA sau Australia, unde a fost cumpărat înainte de terminarea filmărilor. Printre interpreţii cineastului se numără actorul rus Alexei Guskov, în rolul dirijorului Filipov, actriţa Melanie Laurent, cunoscută de publicul din ţara noastră din filmul „Bastarzi fără glorie”, de Quentin Tarantino, dar şi Vlad Ivanov, Valentin Teodosiu şi Ion Sapdaru şi Maria Dinulescu, cu partituri mai mici, dar extrem de bine exploatate în registrul ales de autor.Fără a fi neapărat un film de festival, filmul „Concertul” poate fi un concurent serios în competiţiile în care comedia, un gen astăzi într-un nemeritat regres, este privită cu seriozitate. Un film de văzut, spre deosebire de noul campion al box-office-ului american „2012”, o platitudine scumpă pe tema Apocalipsei.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul