Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Meridian liric

        Jean Portante

 

Jean Portante s-a născut la Luxemburg īn 1950 īntr-o familie de origine italiană. Astăzi, trăieşte īntre Paris şi Luxemburg. Este scriitor, traducător şi ziarist. A publicat peste treizeci de titluri: volme de versuri, nuvele, piese de teatru şi romane, iar cărţile lui au fost traduse īn numeroase limbi străine. Cele mai recente volume de poezie pe care le-a semnat sunt Munca plămānului (2007) şi Īn realitate (2008).

Īn 2003, a obţinut Premiul Mallarmé pentru volumul Strania limbă şi Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor din Franţa pentru Opera Omnia. Din 2006, Jean Portante este membru al Academiei Mallarmé.

 

Vreau să spun

 

Māna ta dacă presupunem că există iar eu ştiu că există

dar să presupunem.

Şi să presupunem că degetele fiecăreia dintre māinile tale

sunt din nou cele cinci drumuri care ne leagă şi că la

marginea lunulelor sunt astrele digitale care ne fac semn

să trecem.

Şi să presupunem că vom reuşi să ne īntālnim sau că măcar

privirile noastre se vor īntālni.

Vreau să spun: la ce va fi servit pătrarul lunii dacă nu la

īntālnirea privirilor noastre.

 

De la un drum la altul pietrele erau implacabil din ce īn ce mai rare.

Nu pentru că era vremea calcinării: vreau

să spun: nimic nu dispăruse din peisaj.

Toate erau la locul lor.

Şi mai bine: acolo unde nu fusese decāt un singur drum, erau acum

două sau chiar trei.

Şi aripile morii distruse de furtună

deveniseră elicele unui cărbune care i-ar fi făcut să pălească

pe alchimişti.

Vreau să spun: cānd mi-ai zis ieri la telefon că luna

era din nou una deasupra lacului, am luat-o pe cealaltă şi

am pus-o īn cutia īn care păstrez SORII USCAŢI.

 

ACEST PĂMĀNT prinde dintr-o dată culoare atunci cānd īl iei īn palmă şi-l transformi īn pulbere ca şi cum tu ai fi sita şi

el aurul zilelor noastre de pe urmă şi eu căutătorul cu māinile goale.

Şi atunci cānd el se apropie de el īnsuşi: vreau să spun:

căzānd pulberea devine o simplă eternitate prinsă īntre

cei doi poli ai existenţei sale căderea sa răspunde mai puţin legii

eternei reīntoarceri decāt constrāngerilor unei gravităţi care

pune stăpānire pe materie atunci cānd māna ta devine pulbere.

Aşa s-a născut tristeţea cosmică.

Văd efectul dar nu şi cauza.

Pentru mine pierderea universală a culorii nu-şi găseşte

explicaţia decāt īn gestul grav al māinii care intrată īn

panică ar colora īntregul sistem dacă īn spatele lui: vreau

să spun: īn spatele gestului şi nu al sistemului nu s-ar ascunde

locul din care ne vin toate dar din care nimic nu pleacă.

 

Cānd s-a potolit vāntul şi cānd nimic nu s-a mai supus

ordinelor sale nu m-am putut abţine să-ţi şoptesc la ureche

cāteva cuvinte arcuite adunate īn mare grabă īnainte de furtună.

Apoi m-am gāndit din nou la METEOROLOGI.

Nu cunosc īn noi decāt ceea ce i-a īnvăţat umiditatea.

E mai bine aşa.

Īnainte de furtună: vreau să spun: īnainte de marea scară

dintru-nceputuri vāntul īmi aducea-n fereastră parfumurile cele mai neīnfrānate.

Totul era impregnat ca şi cum din grădina universală florile noastre

preferate ne-ar fi făcut un semn disperat īnainte de

a se īmprăştia.

Nimic nu s-a mai supus ordinelor vāntului şi marele stejar

din faţa casei s-a rupt īn două, după cum zice legenda:

vreau să spun: măcar īn două: vreau să

spun n-ai văzut tu oare că trunchiurile acelea două de acolo sunt

ultimele trepte ale marii scări.

 

Pulbere cosmică ai pe chip ca şi cum

METEORITUL DINTRU-NCEPUT ar fi făcut escală īn tine.

Şi-n suflul tău se regăseşte astfel liniştea marilor īntinderi şi

astfel mă gāndesc din nou la căruţa trasă de boi sau la

inelul unui butoi prăvălindu-se pe-un deal īn copilărie.

Se cultiva deja trandafirul negru: vreau să spun: īnainte de toate

acestea cineva le-a făcut semn elementelor să se deghizeze.

Unul dintre ei, căruia īncă-i spuneam pe atunci focul, şi-a adus aminte

de viaţa sa anterioară.

O altă căruţă īnţepenită īn şinele primei

căi ferate i-a fost fatală: vreau să spun: cei din care mă

trag şi cei spre care merg stau īncrustaţi pe marmura stelei

monumentului ridicat morţilor.

Pe numele lor s-a aşezat pulberea: vreau să spun: pe

vremea aceea nu ne hrăneam īncă nici cu pāine, nici cu ceapă,

ci cu nişte pepite ancestrale pe care le-adunau inimile.

 

Am făcut un tur īn jurul cimitirului ca să aud ce

aveau să-mi spună numele de pe morminte.

Alături de tine trecutul se declina uşor.

Nu pentru că din asamblarea aleatorie a alfabetului gravat īn

piatră s-ar fi născut vreo genealogie specială.

Dintre numele citite nici unul nu făcea aluzie la destinul meu:

vreau să spun: este surpinzător că acest cimitir nu-şi

īndeplineşte misiunea de a-mi aminti că soarta mea nu este īn

nici un fel de invidiat faţă de a tuturor acestor ANONIMI CARE ZAC

imortalizaţi prin scris.

 

Īntr-o zi pe la cincizeci de ani am căzut precum toţi cei

care fac parte din GENERAŢIA MEA īntr-o paranteză.

Cei care īnainte omorau la scară industrială erau īncă acolo:

vreau să spun: a fost un moment īn viaţa mea cānd īn compania

unor ucigaşi mai vārstnici am continuat să cred īn inocenţa genetică.

Apoi am īnceput să mergem pe lună fără ca acest lucru să modifice

axele elementare ale sistemului: vreau să spun: nimeni

nu a văzut că acei mici paşi nu făceau elogiul

umbrei ci ieşeau ca dintr-un fum familiar.

Şi-atunci a īnceput cineva să numere din nou stelele şi ajuns la

steaua ta mai strălucitoare ca niciodată a spus ceea ce se spune

īntotdeauna īntr-o astfel de situaţie: vreau să spun: dacă

mai există īncă nostalgie după un masacru nu

o paranteză lunară va fi aceea care va opri poezia īn loc:

vreau să spun: n-ar trebui oare acum să se dărāme un zid.

 

Īn apusul care-ţi īnroşeşte părul ŞERPII

ZĂRII-şi amestecă pieile: vreau să spun: iată

cum şerpuieşti prin aerul incandescent şi nimic din ceea ce

face ziua sau noaptea nu te spulberă.

Aşa te visez şi te visez din nou pānă

cānd elementelor de bază li se alătură munca

liniştită şi secretă a bibliotecii mele intime.

Nu-i un lucru uşor de făcut.

Īntre blocurile solide şi lichide nu-i nici un fel de

concurenţă: vreau să spun: īntre unul şi altul nu este

nici o alegere de făcut.

Dar atunci cānd ceea ce are corp se deruleză īn suflet

īntr-o seară domoală de vară tārzie şi cānd o mānă

picteză īn interior ceea ce i-a luat exteriorul

este ca şi cum de la pămānt pānă la apă şi chiar mai departe

purtătorii de cuvānt ai interiorului ar sculpta statuie după

statuie īn adānciturile norilor: vreau să spun:

acolo īntre carne şi os iubirea noastră seam[nă

mai puţin cu şerpii decāt cu incandescenţa rituală

care face şi desface orizontul.

 

Nu mi-am pus niciodată ĪNTREBAREA ĪNTOARCERII: vreau

să spun: plecările şi revenirile fac parte din ordinea

lucrurilor: vreau să spun: nu ajunge ca o călătorie să fie

definitivă pentru a īnceta să fie călătorie.

Cānd īnaintam spre tine nu conta decāt distanţa parcursă.

şi era īntodeauna aceeaşi ca şi cum īn timp ce

mergeam pămāntul de sub picioarele mele şi pămāntul

de sub picioarele tale ar fi mers şi el: vreau să spun:

ceea ce călătorea īn noi era acest petic de pămānt ale

cărui extremităţi imobile eram.

 

Atunci cānd īn cadrul unei uşi pe care mi-o doresc exterioară

ar apărea şi ar dispărea silueta ta

aş număra pānă la OPT.

Unii se opresc la şapte sau la trei.

Alţii merg pānă la douăspreceze.

Fiecare să-şi fie contabilul propriei mitologii.

Optul meu este de două ori patru: vreau să spun: atunci

cānd cele patru ramuri ale coarnelor din dreapta

ale cerbului erau īnfipte īntre tine şi mine şi cānd celelalte patru

din stānga catapultau animalul īn aer suma lor

nu era un calcul premeditat.

Sunt convins că nu erau opt cartuşe īn puştile

vānătorilor la ieşirea din oraş pentru că animalului dinlăuntru

nu-i venise īncă rāndul să moară īn noaptea aceea:

vreau să spun: printre cele opt posibilităţi de a muri īnfipte

īntre tine şi mine īn noaptea aceea nici unanu semăna atāt de tare cu a noastră.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul